Fructe uscate periculoase. Cum le alegem pe cele "sănătoase"

Fructele uscate pe care ne grăbim să le procurăm de pe rafturile magazinelor, în speranţa de a obţine vitaminele şi elemente preţioase care ne lipsesc atât de mult pe timp de iarnă, pot fi adesea nefolositoare şi chiar periculoase pentru sănătate. Specialiştii susţin că trebuie să fim foarte atenţi la modul în care au fost uscate fructele, pentru că acesta este factorul principal care determină caracterul benefic sau dăunător al fructelor uscate pentru sănătatea noastră.

Fructele uscate au un potenţial nutritiv impresionant, fapt demonstrat de multiple studii ale oamenilor de ştiinţă. Caisele şi prunele uscate, smochinele, stafidele şi curmalele conţin o varietate largă de substanţe benefice care sunt esenţiale pentru o bună funcţionare a organismului uman.

Fructele sănătoase au fost uscate în mod tradiţional

Cele mai folositoare fructe pentru sănătate sunt acelea care au fost uscate în mod tradiţional, adică, în condiţii naturale. Este vorba de uscarea fructelor la soare şi la umbră. În primul caz, fructele sunt mai tari la atingere, iar în cel de-al doilea fructele capătă o consistenţă mai moale.

Fructele uscate îşi pot păstra proprietăţile benefice doar dacă au fost uscate în mod corect. În ultimul timp, însă, producătorii moderni tind să folosească metode mai simple şi mai accesibile în acest sens. Este vorba de tehnica tratării termice şi a prelucrării fructelor cu substanţe chimice toxice, inclusiv a coloranţilor, pentru a reduce costurile de producţie, a creşte termenul de valabilitate al fructelor şi a le oferi un aspect exterior mai atractiv. Acestea sunt chiar fructele uscate pe care le găsim cel mai des în reţeaua de comercializare curentă.

Tratarea fructelor cu dioxid de sulf (E220) reprezintă o modalitate de ”uscare” mult mai rapidă comparativ cu procesele de uscare naturală. Fructele devin foarte moi, mai suculente şi cântăresc mai mult comparativ cu cele obţinute în mod natural. În plus, conservantul E220 are proprietatea de a preîntâmpina alterarea precoce a fructelor care nu au fost uscate suficient. Dioxidul de sulf distruge bacteriile din fructe, dar este la fel de toxic şi pentru organismul nostru.

Este de reţinut faptul că nici dăunătorii nu mănâncă fructele prelucrate într-un asemenea mod!

Utilizarea substanţelor chimice în procesul de "uscare"

Utilizarea substanţelor chimice în pretinsul proces de uscare face posibilă întrebuinţarea fructelor care nu s-au copt definitiv. Acestea sunt cufundate într-un vas cu apă clocotită în care se adăugă hidroxid de sodiu, care face ca pieliţa tare a fructelor să crape şi fructele să se usuce mai uşor. Pentru a ucide bacteriile care pătrund în crăpăturile pieliţei, fructele sunt prelucrate cu dioxid de sulf.

O altă substanţă folosită pentru ”uscarea” fructelor este fumul lichid – o substanţă nu mai puţin toxică şi cancerigenă. Pentru a le reda luciu, suprafaţa fructelor este prelucrată cu grăsime sau glicerină.

După ce au fost prelucrate în mod corespunzător, fructele devin mai lucioase, au o culoare mai intensă, devin mai apetisante, însă continuă să fie dăunătoare pentru sănătate.

Nu putem să consumăm asemenea fructe fără să le spălăm în prealabil. Chiar şi spălarea lor sub un jet continuu de apă nu este suficientă. Sub influenţa lichidului din organismul nostru, dioxidul de sulf se transformă într-o soluţie slabă de acid sulfuric, care irită mucoasa sistemului digestiv iar, în timp, poate provoca o serie de boli serioase.

Cea mai corectă metodă de spălare a fructelor uscate

Pentru a îndepărta dioxidul de sulf, trebuie să înmuiem fructele neapărat în apă rece; dacă spălăm fructele uscate în apă fierbinte, dioxidul de sulf nu se va dizolva şi va rămâne pe suprafaţa acestora.

1. Trebuie mai întâi să turnăm apă rece peste fructele uscate şi să le lăsam să se înmoaie timp de 10-15 minute, amestecând din când în când.

2. Vărsăm apoi apa şi clătim fructele sub un jet de apă rece.

3. La final, trebuie să clătim fructele uscate în apă fierbinte.