Când se culeg gutuile

Toamna suntem răsfăţaţii naturii. Fie că avem o grădină mică, în spatele casei, fie că ne facem cumpărăturile la supermarket, nu putem rezista bogăţiei de arome, forme şi culori ale fructelor de sezon. Gutuile, ultimele fructe din an, se culeg la sfârşit de octombrie - început de noiembrie.

Li se mai spune şi "merele de aur", şi sunt printre primele fructe apărute în reţete. În mitologie, gutuia rivalizează cu mărul, sau mai bine spus cele două se confundă. Motivul este, în mare măsură lingvistic. În greaca veche melon desemna mărul, dar era în acelaşi timp şi denumirea generică pentru majoritatea fructelor cunoscute, astfel este posibil ca fructul interzis din Grădina Hesperidelor (livada Herei) să fi fost în realitate o gutuie. În antichitate gutuia era denumită mărul auriu, iar în mitologia greacă este asociată cu Afrodita, zeiţa frumuseţii şi a dragostei. De altfel, obiceiurile legate de nunta ateniană gravitau în jurul acestui fruct, unul din simbolurile Afroditei. Oaspeţii aruncau gutui în carul de nuntă. Iar mireasa, înainte de a intra în camera nupţială, mânca o prăjitură cu miere şi susan, urmată de o gutuie crudă care ar fi asigurat fertilitatea.

De asemenea, se spune că mărul auriu pe care muritorul Paris, l-a oferit Afroditei ca premiu pentru pentru frumuseţe era o gutuie. Nu numai povestea lui Paris este legată de mărul-gutuie şi de Afrodita, ci şi cea a lui Hipomenes şi a Atalantei. Hipomenes îi cere ajutorul zeiţei pentru a câştiga întrecerea cu Atalanta şi, astfel, dreptul de a o lua de soţie. Zeiţa îi dăruieşte 3 fructe de aur sfătuidu-l să le arunce în calea Atalantei. Aceasta se opreşte din cursă pentru a le savura dându-i prilejul lui Hipomenes să câştige.

Cel mai bun tip de gutui provenea din Cydonia, un vechi oraş-stat de pe coasta de nord-vest a insulei Creta, unde era considerat fructul dragostei şi de unde provine şi denumirea ştiinţifică de Cydonia oblonga.

Trecând de la istoria fructului srâns legată de beneficiile acestuia, trebuie să ştiţi că gutuile sunt bogate în vitaminele B, C, PP şi A, dar şi în glucide, protide, lipide, magneziu, calciu, fosfor, fier, potasiu, cupru, sulf şi pectină. Datorită proprietăţilor sale fortifiante şi astringente, consumul de gutui este indicat în diaree, în stări de vomă şi insuficienţă hepatică. Gutuile se mai folosesc şi în uz extern ca emulsie împotriva degerăturilor şi arsurilor, dar şi în cosmetică împotriva ridurilor.

Dacă aveţi un gutui în grădină, este important să ştiţi că dacă culegeţi greşit gutuile, pomul nu va mai rodi în anul următor.

Când se culeg gutuile. Cum recunoaşteţi gutuile coapte

Pentru a stabili momentul corect de recoltare, ştergeţi puful de pe coaja unui gutui. La fructele bine coapte, puful se îndepărtează cu uşurinţă, dezvăluind epiderma aurie, lucioasă.

Dacă gutuile sunt culese înainte de maturizarea deplină, puful nu va mai putea fi şters, ci va trebui îndepărtat cu tot cu coajă, prin curăţare. De asemenea, fructele mature se desprind cu uşurinţă de pe ramuri.

Atenţie! Dacă rupeţi vârful ramurilor de care sunt prinse fructele, pomul nu va mai rodi în anul viitor, deoarece aşa se distrug mugurii de rod.

Când se culeg gutuile. Păstrarea gutuilor

Gutuile, din păcate, nu pot fi păstrate decât câteva luni. În funcţie de soi, fructele rezistă până în decembrie-ianuarie, iar cel mai bine se păstrează în locuri răcoroase.

Fructele pot fi ţinute în frigider, împachetate, până la două luni. De asemenea, pot fi aşezate pe o coală de hârtie într-o cameră răcoroasă, dar nu lângă mere sau alte fructe, cărora le-ar putea modifica aroma.

Când survine supramaturarea, pulpa gutuilor devine maronie, îşi pierde suculenţa şi nu mai poate fi consumată nici proaspătă, nici preparată.

Când se culeg gutuile. Utilizări culinare

În zonele mai reci, fructul este de un galben auriu, iar când este copt, emană un puternic parfum. Coaja este dură, şi cu gust lemnos, iar miezul este tare, astringent. În ţările cu un climat mai cald, coaja nu mai este aşa de tare, iar fructul poate fi mâncat crud.

Datorită conţinutului mare de tanini (care dau gustul astringent) şi de pectină, dar şi datorită parfumului lor, gutuile sunt folosite mai mult la prepararea gemurilor, a jeleurilor, compoturilor sau dulceţurilor. Gutuia mai are o mare calitate, îşi păstrează forma, de aceea sunt folosite pentru umplut sau copt. Şi, la fel ca şi merele sau perele (din a căror familie face parte) este ideală în prăjituri sau gătită cu carne (taninii ajută la frăgezirea cărnii).

Atenţie, gutuile se oxidează rapid aşa că dacă sunt tăiate, trebuie păstrate în apă acidulată (cu suc de lămâie) pentru a preveni înnegrirea lor.

Consumată ca fruct, gutuia ajută la digestia alimentelor grase, mai ales după o masă bogată. În plus, este foarte bogată în vitamina C, cu un conţinut mai mare decât al merelor.