"Pactul pentru viitor" al ONU stârneşte îngrijorări privind sprijinul puternic din partea Partidului Comunist Chinez

Naţiunile Unite şi guvernele membre ale Organizaţiei, cu sprijinul puternic al Partidului Comunist Chinez, au adoptat săptămâna trecută un acord istoric pentru a conferi ONU mai multă putere şi influenţă în afacerile globale.

Controversatul acord, cunoscut sub numele de "Pactul pentru viitor", prezintă 56 de acţiuni pe care guvernele şi instituţiile internaţionale trebuie să le întreprindă în următorii ani.

Printre dispoziţiile-cheie se numără „transformarea guvernanţei globale” şi împuternicirea suplimentară a instituţiilor internaţionale într-o serie de domenii, inclusiv „dezvoltarea durabilă şi finanţarea pentru dezvoltare”, precum şi „ştiinţa, tehnologia şi inovarea şi cooperarea digitală”.

Acordul include un Pact digital global pentru limitarea „dezinformării” şi o Declaraţie privind generaţiile viitoare care cuprinde obiectivele climatice ale Agendei 2030, printre care se numără eliminarea treptată a combustibililor fosili.

De asemenea, aceasta face parte din transformarea ONU în ceea ce organizaţia prezintă în materialele promoţionale drept „ONU 2.0”.

Liderii ONU şi oficiali de rang înalt ai Partidului Comunist Chinez au sărbătorit pactul ca pe un efort istoric de a crea un viitor mai bun pentru omenire şi de a spori cooperarea globală privind problemele internaţionale.

„Nu putem crea un viitor potrivit pentru nepoţii noştri cu sisteme construite pentru bunicii noştri”, a declarat secretarul general al ONU, Antonio Guterres.

În pofida opoziţiei din diferite părţi, cei 193 de membri au adoptat pactul prin consens la 22 septembrie, la Summitul Viitorului din cadrul Adunării Generale a ONU, după aproximativ nouă luni de negocieri.

În zilele dinaintea adoptării pactului, o coaliţie de parlamentari şi lideri locali din SUA a organizat o conferinţă de presă la Capitol Hill, criticând acordul ca fiind un efort de subminare a suveranităţii şi libertăţii naţionale.

„Nu mai putem renunţa la suveranitatea noastră, la integritatea noastră geopolitică sau la integritatea noastră economică în favoarea unor actori străini care nu au alte preocupări pentru Statele Unite ale Americii decât să ne ia puterea şi banii”, a declarat reprezentantul Andy Biggs (R-Ariz.), fost lider al House Freedom Caucus.

Preşedintele Comisiei pentru afaceri externe a Camerei Reprezentanţilor, Mike McCaul (R-Texas), a declarat pentru The Epoch Times că pactul ignoră „influenţa malignă a Partidului Comunist Chinez” în cadrul organizaţiei globale.

McCaul a declarat că, deşi acordul nu este obligatoriu din punct de vedere juridic, „acest pact de 66 de pagini are un domeniu de aplicare fără limite”.

„Acesta solicită creşterea dramatică a cheltuielilor publice şi acţiuni vagi cu privire la nenumărate priorităţi de stânga. De asemenea, pactul ignoră complet cele mai urgente probleme cu care se confruntă ONU în prezent, cum ar fi reformarea UNRWA şi combaterea influenţei malefice a Partidului Comunist Chinez. Nu face nimic pentru a promova interesele SUA”, a menţionat el.

Partidul Comunist Chinez, care joacă un rol tot mai puternic în cadrul ONU, s-a lăudat cu rolul său semnificativ în elaborarea pactului.

În discursul de la sediul ONU, ministrul chinez de Externe, Wang Yi a descris pactul drept un efort de „dinamizare a acţiunilor noastre colective pentru pacea şi dezvoltarea mondială şi de trasare a viitorului umanităţii”.

Wang a vorbit despre avansarea „guvernanţei globale”.

Pe de altă parte, guvernul argentinian s-a distanţat oficial de pact şi de ONU în general.

„Argentina doreşte libertatea de a se dezvolta singură, fără a fi supusă greutăţii nejustificate a unor decizii care sunt străine de obiectivele noastre”, a declarat ministrul argentinian de Externe, Diana Mondino, menţionând că autorităţile argentiniene duc o politică de libertate.

Preşedintele Javier Milei, în discursul său în faţa Adunării Generale a ONU, a numit organizaţia un „Leviatan cu multe tentacule care încearcă să decidă ce ar trebui să facă fiecare stat naţional şi cum ar trebui să trăiască cetăţenii lumii”.

Milei a criticat, de asemenea, rolul central al organizaţiei globale în prescrierea a ceea ce el a numit „crime împotriva umanităţii” în răspunsul la coronavirusul provenit din China.

El a numit Agenda 2030 a ONU, care ocupă un loc proeminent în pact, un „program supranaţional de natură socialistă”.

Noul pact se angajează în mod repetat să accelereze punerea în aplicare a Agendei 2030 a ONU, cunoscută şi ca cele 17 obiective de dezvoltare durabilă.

„Vom accelera urgent progresele în vederea atingerii obiectivelor, inclusiv prin măsuri politice concrete şi prin mobilizarea unei finanţări suplimentare semnificative din toate sursele pentru dezvoltarea durabilă”, se arată în pact.

Obiectivele de dezvoltare durabilă, pe care liderii ONU le-au descris ca fiind „planul general pentru umanitate” atunci când au fost adoptate în 2015, cuprind totul, de la educaţie şi agricultură la îngrijirea sănătăţii şi mediu.

După ce au fost adoptate, mijloacele de propagandă deţinute de Partidul Comunist Chinez din întreaga lume s-au lăudat că Beijingul a jucat un „rol crucial” în crearea Agendei 2030.

Comisia de evaluare economică şi de securitate SUA-China trage un semnal de alarmă de mulţi ani.

„De când Comisia SUA-China a început să urmărească funcţionarii din Republica Populară Chineză care ocupă poziţii de conducere în cadrul organizaţiilor internaţionale, influenţa Beijingului nu a făcut decât să crească asupra agenţiilor-cheie ale ONU responsabile cu finanţarea şi elaborarea politicilor privind o gamă largă de probleme importante”, a declarat Comisia pentru The Epoch Times.

„Contrar standardelor de conduită ale funcţionarilor publici internaţionali, ei [oficialii chinezi] folosesc aceste poziţii [în cadrul ONU] pentru a urmări obiectivele de politică externă ale Chinei”, a afirmat Comisia.

Când a fost întrebat despre preocupările factorilor de decizie politică din SUA şi ale altor critici, purtătorul de cuvânt al lui Guterres, Stephane Dujarric a apărat pactul.

„Pactul pentru viitor nu este despre un guvern mondial. Este vorba despre a face o organizaţie de state membre independente şi suverane să funcţioneze mai bine. Nu este ca şi cum cineva îi acordă secretarului general autoritate asupra guvernelor - în mod clar nu”, a precizat el în cadrul unei conferinţe de presă.

Cu toate acestea, potrivit lui Dujarric, este importantă creşterea cooperării globale, deoarece „nicio ţară nu poate face faţă creşterii nivelului mărilor, nicio ţară nu poate face faţă pandemiilor globale, nicio ţară nu poate face faţă terorismului internaţional”.

„Este vorba despre aducerea ţărilor suverane, independente şi despre colaborarea dintre ele”, a spus el, îndemnând oamenii să citească documentele originale pentru a fi bine informaţi şi "să-şi facă propria părere".

Consolidarea ONU şi, în special, eforturile pentru ca secretarul general al ONU să conducă răspunsul la situaţiile de urgenţă, au primit o atenţie specială din partea oponenţilor.

După cum a relatat The Epoch Times în aprilie 2023, împuternicirea ONU ca forţă centrală în gestionarea urgenţelor internaţionale şi a „şocurilor globale complexe” a fost un obiectiv-cheie în perspectiva Summitului viitorului.

În memoriul său politic iniţial pe această temă, Guterres a susţinut că toate naţiunile, companiile, guvernele şi alte părţi interesate trebuie să recunoască „rolul principal” al organizaţiilor interguvernamentale precum ONU şi agenţiile sale în „procesul decizional”, se arată în document.

Fostul secretar de stat adjunct al SUA pentru organizaţii internaţionale Kevin Moley, care a supravegheat relaţiile SUA cu ONU în timpul administraţiei anterioare, a avertizat asupra pericolelor.

„A permite ONU să se ocupe de acest lucru este echivalent cu a pune Partidul Comunist Chinez în fruntea urgenţelor globale”, a declarat Moley pentru The Epoch Times.

El a avertizat că preluarea de către Partidul Comunist Chinez a organizaţiilor internaţionale reprezintă o ameninţare potenţial mortală pentru Occident.

Francis Boyle, profesor de drept internaţional la University of Illinois College of Law, a declarat pentru The Epoch Times că americanii trebuie să reziste la ceea ce el a descris ca fiind o „acaparare a puterii” de proporţii istorice.

„Secretarul general al ONU şi-a arogat puteri dictatoriale [...] prin simpla proclamare a unei 'urgenţe', aşa cum a definit-o el însuşi”, a afirmat profesorul.

Boyle, care a scris legislaţia americană de punere în aplicare a Convenţiei privind armele biologice şi face parte din consiliul de administraţie al Amnesty International, a declarat că, din cauza implicării şefilor de stat şi de guvern în proces, noul pact al ONU ar putea constitui un „tratat” cu „obligaţii legale” atât în temeiul dreptului intern, cât şi al celui internaţional.

„Acest aranjament totalitar constituie o ameninţare gravă şi imediată la adresa suveranităţii şi independenţei tuturor statelor membre ale Organizaţiei Naţiunilor Unite”, a avertizat el.

Libertate de exprimare, presă liberă

Una dintre componentele majore ale acordului cu ONU, adoptată ca anexă la pact, se concentrează pe guvernanţa ONU privind inteligenţa artificială (IA). Wang a declarat că Partidul Comunist Chinez „sprijină ONU să servească drept canal principal în guvernarea IA”.

O altă preocupare majoră a criticilor este vizarea libertăţii de exprimare în Pactul digital global, aprobat ca anexă la Pactul pentru viitor.

Declarând că protejează „integritatea informaţiilor”, acordul ONU solicită intensificarea drastică a eforturilor de combatere a „discursului instigator la ură”, „discriminării”, „dezinformării” şi multe altele.

Opozanţii planului au citat drept exemplu de ameninţare cenzura globală privind pandemia COVID-19, YouTube eliminând conţinutul care contravenea declaraţiilor Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii.

Organizaţia Naţiunilor Unite a devenit, de asemenea, mai agresivă pe acest front. În 2022, în cadrul unui eveniment privind durabilitatea organizat de Forumul Economic Mondial, secretarul general adjunct al ONU pentru comunicaţii, Melissa Fleming, a anunţat un parteneriat cu Google.

„Am început acest parteneriat când am fost şocaţi să vedem că, atunci când căutam pe Google 'schimbări climatice', primeam informaţii incredibil de distorsionate chiar în partea de sus. Am devenit mult mai proactivi. Noi deţinem ştiinţa şi credem că lumea ar trebui să o cunoască, la fel şi platformele”, a spus ea.

Melissa Fleming a subliniat, de asemenea, colaborarea cu TikTok, legat de Partidul Comunist Chinez, şi recrutarea de „influenceri” pentru a promova mesajele ONU.

Întrebată despre parteneriatul ONU cu Google, Fleming a refuzat să comenteze.

Pactul solicită ca „guvernanţa internetului” să fie „globală şi multilaterală prin natura sa”.

„Vom consolida cooperarea internaţională pentru a aborda provocarea dezinformării şi a discursului instigator la ură online şi pentru a atenua riscurile manipulării informaţiilor într-un mod compatibil cu dreptul internaţional”, se arată în Pactul digital global.

Accentul repetat pe presupusele „riscuri” ale dezinformării este unul dintre cele mai îngrijorătoare elemente ale acordului, a declarat Reggie Littlejohn, preşedintă a organizaţiei Women's Rights Without Frontiers şi copreşedintă a Coaliţiei pentru suveranitate.

„Trebuie doar să ne uităm înapoi la pandemie pentru a vedea că aceşti termeni vor fi definiţi ca fiind tot ceea ce este contra-narativ pentru ONU, OMS şi colaboratorii lor.

Controlul naraţiunii prin suprimarea vocilor disidente este o încălcare neconstituţională a libertăţii de exprimare.

În plus, este un semn distinctiv al totalitarismului, care începe cu şi se bazează pe cenzură. Mai mult, cenzura privează atât indivizii, cât şi naţiunile de suveranitatea lor”, a declarat ea pentru The Epoch Times, referindu-se la Organizaţia Mondială a Sănătăţii.

Reggie Littlejohn a colaborat cu legislatorii americani pentru a proteja independenţa Statelor Unite faţă de organizaţiile internaţionale.

„Persoanele şi naţiunile suverane iau decizii cu privire la modul în care se vor guverna. Ele sunt private de acest proces decizional dacă li se refuză accesul la faptele reale pe baza cărora vor fi luate deciziile lor”, a spus ea.

Littlejohn a mai afirmat că pactul ar trebui înţeles ca un tratat în conformitate cu definiţia tradiţională. Ca atare, tratatele trebuie să fie ratificate de Senatul SUA - ceea ce, potrivit acesteia, este puţin probabil să se întâmple.