Primăvara în Maroc: printre cascade, valea râului Ourika şi uleiul de argan

De la Marrakech la Valea Ourika, printre cascade, pante pline de flori, sate, pieţe şi mici întreprinderi dedicate producţiei de ulei de argan.

Natura se trezeşte, parfumul condimentelor a umplut aerul, peisajele maiestuoase se deschid între râuri şi vârfuri înzăpezite: suntem la sud de Marrakech, în valea râului Ourika. Pe ambele maluri - conectate prin mai multe poduri suspendate de lemn, pe care se trece doar în şir indian – sunt instalate fotolii, perne, mese de toate culorile, iar fundalul este grandoarea Atlasului. O destinaţie uimitoare pentru un week-end printre cascade şi picnicuri, pentru a gusta din plin primăvara care înfloreşte şi timpul care pare că s-a oprit.

Drumul care ne poartă de la Marrakech la valea râului este lung de aproximativ 60 de kilometri. Mulţi îl străbat cu motocicleta şi, având în vedere climatul şi frumuseţea peisajului, aceasta este cu siguranţă o alegere bună. Atelierele de artizanat se succed de-a lungul drumului aproape non-stop şi este dificil de rezistat tentaţiei de a arunca un ochi în interiorul lor. În aceste căsuţe construite din lut roşu sunt realizate, conform vechilor tradiţii berbere, produsele care vor fi vândute în Medina mare din Marrakech: ceramică, covoare, bijuterii berbere, toate create pentru a transmite simbolurile unei culturi care a reuşit să supravieţuiască până în zilele noastre.

În vale, există mai multe cooperative de femei angajate în producţia de ulei de argan, un sistem care oferă mijloace de trai la aproximativ trei milioane de persoane (Union des Cooperatives des Femmes de l'Arganeraie - UCFA), co-sponsorizat de Agenţia de dezvoltare Socială (SDA), cu sprijinul Uniunii Europene. Uleiul de argan este atât cosmetic cât şi alimentar şi este extras din tescuirea migdalelor crude ale copacului spinos african (Argania) care creşte în sudul ţării: aproximativ 800.000 de acri în câmpia Souss, între oraşele din Essaouira, Agadir şi Taroundant, încadraţi de UNESCO în "Rezervaţia Biosferei".

Pentru a ajunge la cele şapte cascade din Valea Ourika trebuie lăsată maşina în satul de Setti - Fatna, la aproximativ 1.500 de metri deasupra nivelului mării. De-a lungul râului, cămilele aşteaptă împreună cu stăpânii lor ca cineva să întrerupă imobilitatea timpului. Dacă nu aţi mai făcut-o până acum, trebuie să ştiţi că nu este greu să vă urcaţi în cârca unei cămile, ţinând cont de faptul că aceasta se ghemuieşte pentru a facilita operaţiunea (atenţie că nu se ridică în timp ce urcaţi), în timp ce mişcarea ascendentă pe care o face dromaderul atunci când se ridică de la sol pentru a reveni în poziţia normală, cu voi în cârcă, va fi cu siguranţă mult mai „plină de emoţii”. Odată rezolvată această chestiune, mai departe nu veţi mai avea nicio grijă: mersul dromaderului este aproape ca o mângâiere, ondulatoriu şi liniştitor în lentoarea sa, în ton cu ritmul de viaţă al locului.

În acest sat, berberii din zonă se adună într-o piaţă parcă încremenită într-un timp uitat de lume. Explorarea acesteia nu are nimic de-a face cu souk-urile din Medina: uitaţi confuzia şi valurile de turişti care iau cu asalt magazinele. Aici sunt fructe, legume şi produse esenţiale, cu preţuri de zece de ori mai mici decât în Marrakech, într-o atmosferă de linişte extraordinară: această piaţă este o bucată din Evul Mediu care a rămas până în zilele noastre. Negustorii vin din satele mici, care sunt situate pe pantele muntelui, cu căruţele trase de măgari – sau din sate situate chiar şi la câteva zile de mers pe jos – pentru a negocia recoltele, a cumpăra, a vinde şi a comunica. Şi e foarte ciudat de observat cum, chiar dacă nu toţi vorbesc limbi europene, este uşor de înţeles şi comunicat cu dânşii. Este limbajul simplu al omului simplu, cel al inimii.