Bijuterii geografice din patrimoniul UNESCO - Cinque Terre

Riomaggiore - Cinque Terre.
Riomaggiore - Cinque Terre. (http://en.wikipedia.org)

CINQUE TERRE sau cele cinci diamante, desemnează o porţiune mică de coastă stâncoasă a Rivierei Italiene, unde omul a ales să construiască cinci aşezări, departe de nebunia civilizatiei, dar la doar un pas de capriciile năvalnice ale mării. O vacanţă în Cinque Terre este o călătorie în timp…

Această regiune este cunoscută pentru frumuseţea sa şi mai ales pentru faptul că nu acceptă vâltoarea „timpurilor moderne”. Atât zona coastei, cele cinci sate, cât şi dealurile care le înconjoară, fac parte din Patrimoniul UNESCO, din situl protejat mondial denumit Parcul Naţional Cinque Terre. În anul 1998, Ministerul Mediului din Italia a declarat întreaga arie marină ca fiind protejată de lege, cu scopul de a conserva mediul acvatic, cât şi specificul şi valorile antropologice locale. Pentru o perioadă lungă de timp, aceste aşezări pitoreşti au stat, fară voia lor, departe de mersul nebun al lumii, însă odată cu construirea primelor căi ferate în zonă legătura dintre cele două lumi a fost restabilită. Cu toate acestea, cele cinci sate şi-au păstrat aerul rustic, chiar naiv putem spune. Fiecare sătuc este o varietate pe aceeaşi temă: faţade pastelate puţin decolorate, arhitectură veche, flori şi localnici care par să aştepte liniştiţi să apară ceva.

Satele au fiecare o trăsătură proprie şi personală. Riomaggiore este un mic orăşel muncitoresc, urmează pitorescul Manarola, urmat de Corniglia cocoţat pe un deal, apoi Vernazza cel mai spectaculos dintre toate şi nu în ultimul rând Monterosso al Mare, care este cel mai apropiat de mare. Cifra cinci deţine supremaţia absolută asupra acestei regiuni: cinci pământuri, cinci aşezări, o vizită cu trenul care durează cinci ore… Acest „paradis Italian” se află departe de poluarea maşinilor, de răutatea oamenilor sau de problemele vieţii cotidiene. Aici toată lumea zâmbeşte!

Parcul Naţional Cinque Terre este alcătuit din cele cinci sate, extraordinar de frumoase, legate între ele de o potecă numită „Sentiero Azuro”, ce se întinde pe o distanţă de 11 km, iar cel mai înalt punct ajunge la 500 de metri înălţime. Cine trece pe aici face un test de rezistenţă fizică cât şi unul de rezistenţă psihică, pentru că traseul nu este deloc uşor. Vei urca sute de trepte săpate în piatră, vei merge pe poteci înguste deasupra mării, şi vei spune de zeci de ori că nu mai poţi. La sfârşitul drumului satisfacţia va fi pe măsură pentru că ai reuşit o legătură cu natura şi pentru că timp de aproximativ cinci ore, cât durează drumul, ai fost un alt om. Un om care a zâmbit la toţi călătorii pe care i-a întâlnit pe traseu, un om care nu a cedat, un om care a reuşit! Traseul dintre Riomaggiore şi Manarola poartă numele de Via dell Amore şi de la un capăt la altul poartă amprenta îndrăgostiţilor ce au trecut pe aici. Poţi scrie şi tu pe pereţi un mesaj de iubire persoanei iubite, ca apoi o fotografie să vă imortalizeze lângă „piatra iubirii”.

Cinque Terre nu este un loc potrivit pentru a sta la plajă, sigurul loc amenajat fiind Monterosso. Malurile Mării Tireniene sunt pline de stănci şi nu este recomandat să te aventurezi în larg. În Vernazza poţi sta pe nisip într-un golfuleţ cu apă mai puţin adâncă, în Corniglia dacă sunt valuri plaja este inaccesibilă, în Manarola poţi face sărituri de pe stânci, iar în Riomaggiore atât plaja cât şi fundul mării sunt pline de pietre mari.

Vernazza numită şi „doamna cochetă a mării” este destinaţia preferată a turiştilor. La intrare există o barieră care protejează aşezarea cu cei 600 de locuitori de tumultul modern. Aici găsim singurul port natural din Cinque Terre, apa ajungând până la marginea construcţiilor şi făcând ca bărcile să plutească asemenea unui decor veneţian. Biserica se află în apropierea portului având pereţii interiori decoraţi cu trei cruci, replici ale celor aduse aici în timpul cruciadelor, tocmai din Ierusalim. Dacă ziua ţi s-a părut o părticică de timp ruptă din istorii trecute, lăsarea serii umple băncile existente ce devin neîncăpătoare pentru toţi cei care vor să se bucure de răcoarea serii. Cei de aici, care au crescut departe de zgomotul strident şi de programele TV, îşi petrec timpul stând la geam, privind Mediterana şi meditând, oare la ce?

Cinque Terre nu duce lipsă de evenimente, poate nu sunt grandioase, dar sunt tipic italieneşti şi au acel aer mediteranean, în care se amestecă sacrul şi profanul.

În materie de gastronomie, aici se poate mânca anşoa şi calamari umpluţi cu tagliatelle şi „trofie” (un strămoş al pastelor, făcute din făină de castane sau grâu) cu sos pesto. Torte de verdura (plăcinte de legume) sunt de asemenea populare, la fel plăcinta de orez, specialitatea bunicilor din regiune. Vinul nu trebuie ratat şi nici spectacolul recoltei de la începutul lunii septembrie. Toate acestea le puteţi vedea şi simţi numai dacă vă luaţi cinci zile pentru cele cinci sate minunate peste care timpul parcă nu mai trece, totul rămâne liniştit, departe de lumea dezlănţuită a civilizaţiei moderne.