Boli de inimă: Când durerea în piept devine gravă. Opţiuni de tratament şi abordări naturale

Bolile cardiace sunt principala cauză de deces atât la bărbaţi, cât şi la femei. Bolile cardiace nu includ doar o singură afecţiune, este un termen generic care include diverse tulburări care afectează structura sau funcţia inimii, fiecare dintre ele putând avea cauze diferite.

Abordările naturale pot face o diferenţă reală. Prin combinarea schimbărilor de stil de viaţă, a strategiilor alimentare şi a terapiilor complementare, puteţi reduce riscul.

Care sunt tipurile de boli cardiace şi cauzele lor?

Diferitele tipuri de boli cardiace au cauze specifice, cum ar fi:

Boala coronariană

Afectând aproximativ 5% dintre adulţii americani cu vârsta de peste 20 de ani, este cel mai frecvent tip de boală cardiacă. Se dezvoltă atunci când plăcile – formate din grăsimi, colesterol şi alte substanţe – se acumulează în artere. Dacă o placă se rupe, organismul formează un cheag de sânge pentru a o repara, ceea ce poate bloca arterele care furnizează sânge bogat în oxigen muşchiului cardiac şi poate declanşa un atac de cord sau un stop cardiac.

Aritmii

Tulburările de ritm cardiac apar atunci când inima bate prea repede, prea încet sau neregulat. Ritmul cardiac este controlat de semnale electrice care coordonează viteza şi regularitatea bătăilor inimii. Când aceste semnale sunt perturbate – fie din cauza funcţionării defectuoase a celulelor nervoase care le produc, fie din cauza transmiterii incorecte a semnalelor, fie din cauza trimiterii de semnale concurente de către o altă parte a inimii – pot apărea bătăi neregulate ale inimii. Anumite aritmii pot fi grave sau chiar pot pune viaţa în pericol - de exemplu, fibrilaţia atrială.

Cardiomiopatie

Este o afecţiune a muşchiului cardiac care determină mărirea sau întinderea acestuia, reducând capacitatea inimii de a pompa sânge în mod eficient şi ducând uneori la ritmuri cardiace anormale.

Boala valvulară cardiacă

Apare atunci când una sau mai multe valve cardiace nu se deschid sau nu se închid corect. Poate fi congenitală sau dobândită mai târziu în viaţă, iar cauza exactă nu este întotdeauna cunoscută.

Miocardită şi pericardită

Miocardita apare atunci când muşchiul cardiac se inflamează, iar pericardita este inflamaţia sacului subţire de protecţie care înconjoară inima. Aceste afecţiuni pot fi cauzate de virusuri, bacterii, ciuperci sau paraziţi. Virusurile sunt cauza cea mai frecventă. Acestea pot infecta muşchiul cardiac şi pot declanşa o reacţie imunitară care duce la inflamaţie.

În general, riscul de boli cardiace creşte odată cu vârsta. Bărbaţii tind să le dezvolte mai devreme decât femeile, care sunt mai predispuse să aibă probleme cardiace mai târziu în viaţă. Persoanele cu antecedente familiale sunt, de asemenea, expuse unui risc mai mare.

Factorii de risc cheie comuni pentru multe tipuri diferite de boli cardiace includ:

Factorii de risc legaţi de stilul de viaţă

Aceşti factori sunt în mare măsură gestionabili şi oferă o oportunitate de reducere a riscului.

- Dieta nesănătoasă: O dietă bogată în carbohidraţi rafinaţi, grăsimi nesănătoase şi sare poate contribui la creşterea nivelului de colesterol şi a tensiunii arteriale.

- Băuturile zaharoase: Un studiu realizat în ianuarie a constatat că consumul de băuturi zaharoase poate fi asociat cu aproximativ 1 din 10 cazuri noi de diabet de tip 2 şi 1 din 30 de cazuri noi de boli cardiovasculare.

- Activitate fizică insuficientă: Lipsa exerciţiilor fizice regulate poate creşte probabilitatea apariţiei hipertensiunii arteriale, colesterolului ridicat şi excesului de greutate corporală — toate acestea fiind factori de risc.

- Excesul de greutate corporală: Creşte probabilitatea de a dezvolta diabet şi hipertensiune arterială.

- Niveluri ridicate de stres: Sunt asociate cu un risc crescut de afecţiuni cardiovasculare la persoanele cu antecedente de izolare socială, abuzuri în copilărie sau traume. Stresul activează regiuni ale creierului, cum ar fi amigdala, declanşând reacţii hormonale şi imunitare care cresc tensiunea arterială, provoacă inflamaţii şi accelerează acumularea de plăci în artere - factori care pot duce la atacuri de cord şi alte probleme cardiace.

- Personalitatea de tip A: Se caracterizează prin niveluri ridicate de competitivitate, probleme urgente şi ostilitate, adesea combinate cu o puternică dorinţă de realizare. Modelul de comportament de tip A a fost descris pentru prima dată în anii 1950 de cardiologii Meyer Friedman şi Ray Rosenman, care au sugerat că acesta ar putea fi un factor de risc semnificativ pentru bolile coronariene. Ostilitatea fluctuantă — furia uşor declanşată — este o caracteristică cheie a modelului de comportament de tip A, iar furia şi ostilitatea sunt legate de bolile coronariene, atacurile de cord, aritmiile şi un risc crescut de moarte cardiacă subită.

Consumul de tutun: este un factor de risc major, deoarece fumatul şi vapingul pot deteriora şi constrânge vasele de sânge.

Consumul excesiv de alcool: poate creşte nivelul colesterolului şi al tensiunii arteriale şi poate duce la creşterea în greutate.

Consumul ilegal de droguri: afectează negativ sistemul cardiovascular, provocând probleme de la bătăi neregulate ale inimii până la atacuri cardiace.

Lumina artificială: expunerea pe timp de noapte la lumina artificială perturbă ritmurile circadiene naturale ale organismului, în principal prin suprimarea secreţiei de melatonină, ceea ce poate creşte ritmul cardiac, inflamaţia, rezistenţa la insulină şi acumularea de plăci arteriale. Această perturbare poate creşte în cele din urmă riscul pe termen lung de boli cardiovasculare, cum ar fi atacul de cord, insuficienţa cardiacă şi fibrilaţia atrială.

Poluarea aerului: expunerea pe termen lung la poluarea aerului este asociată cu un risc mai mare de accident vascular cerebral şi boli coronariene.

Vaccinurile COVID-19: miocardita şi pericardita sunt recunoscute ca efecte secundare rare, dar grave ale vaccinării împotriva COVID-19. Un studiu din 2023 a constatat că miocardita poate apărea uneori în decurs de o săptămână după administrarea vaccinurilor mRNA COVID-19, în special la bărbaţii sub 40 de ani. Potrivit unui studiu din octombrie, majoritatea cazurilor de pericardită sunt uşoare şi se rezolvă de la sine, dar unele persoane suferă de inflamaţii recurente sau greu de tratat, care necesită îngrijire pe termen lung.

Afecţiuni medicale

- Diabetul: Creşte nivelul zahărului din sânge, ceea ce poate deteriora şi îngusta vasele de sânge. De asemenea, apare adesea împreună cu excesul de greutate corporală.

- Apneea în somn: Creşte riscul de insuficienţă cardiacă cu 58% şi riscul de boli coronariene cu 30%.

- Boala renală cronică: Reduce funcţia renală şi are mulţi factori de risc comuni cu bolile cardiace. De asemenea, poate provoca hipertensiune arterială, care la rândul său, creşte riscul cardiovascular.

- Sindromul metabolic: Este un ansamblu de afecţiuni — inclusiv hipertensiune arterială, glicemie ridicată, niveluri nesănătoase de colesterol şi obezitate abdominală — care, împreună, afectează vasele de sânge şi provoacă acumularea de placă şi inflamaţii.

- Anumite afecţiuni ale sarcinii: Includ preeclampsia, sau hipertensiunea arterială în timpul sarcinii, şi diabetul gestaţional, care pot indica un risc mai mare de boli cardiace în viitor.

Care sunt simptomele şi semnele precoce ale bolilor cardiace?

Diferite tipuri de boli cardiace pot duce la semne şi simptome de avertizare diferite, unele dintre ele fiind comune mai multor tipuri.

- Durerea toracică: este cel mai frecvent simptom al reducerii fluxului sanguin către inimă sau al unui atac de cord. Durerea poate varia ca tip şi intensitate – de la un disconfort uşor la senzaţii de strângere, apăsare sau arsură – şi nu reflectă întotdeauna gravitatea problemei cardiace.

- Dificultăţi de respiraţie: apar atunci când inima nu poate pompa sângele în mod eficient, provocând acumularea de lichid în plămâni. Este un simptom comun al insuficienţei cardiace şi al aritmiilor şi poate apărea în timpul activităţii, în repaus sau în poziţie culcată.

- Palpitaţii: se referă la bătăile rapide sau neregulate ale inimii care pot apărea atunci când inima se străduieşte să pompeze sânge în mod eficient sau ca semn comun al unei aritmii, deşi palpitaţiile apar şi în alte tipuri de boli cardiace.

- Tuse persistentă sau respiraţie şuierătoare: poate indica acumularea de lichid în plămâni — un posibil semn al problemelor cardiace. În unele cazuri, persoana poate tuşi mucus roz sau cu sânge.

- Edem (umflare): apare atunci când funcţia inimii este redusă, provocând încetinirea fluxului sanguin şi acumularea sângelui în vene. Acest lucru duce la acumularea de lichid şi umflarea picioarelor, gleznelor sau tălpilor. Umflarea poate apărea şi în abdomen şi poate fi uneori însoţită de creştere în greutate.

- Oboseală neobişnuită: implică senzaţia de oboseală neobişnuită, slăbiciune bruscă, sau epuizare atât de mare încât activităţile zilnice normale devin dificile.

- Alimentarea deficitară cu sânge a extremităţilor: este cauzată de îngustarea arterelor din cauza acumulării de placă. Deşi nu este o boală cardiacă, aceasta creşte riscul unui atac de cord. Poate provoca durere, oboseală, senzaţie de arsură sau disconfort la nivelul picioarelor, în special în timpul activităţii, precum şi amorţeală, senzaţie de frig sau piele palidă în stare de repaus.

Infarct

- Disconfort toracic: Majoritatea atacurilor de cord provoacă disconfort în centrul pieptului, care durează câteva minute sau apare şi dispare. Poate fi simţit ca o presiune, o strângere, o senzaţie de plenitudine sau durere.

- Disconfort în partea superioară a corpului: Durerea sau disconfortul pot apărea şi în braţe, spate, gât, maxilar sau stomac.Dificultăţi de respiraţie: Dificultăţile de respiraţie pot apărea cu sau fără disconfort toracic.

- Alte semne: Pot apărea şi simptome precum transpiraţii reci, greaţă, bătăi rapide sau neregulate ale inimii, oboseală neobişnuită sau ameţeli.

Stop cardiac

Stopul cardiac este diferit de un atac de cord. Apare atunci când sistemul electric al inimii funcţionează defectuos, provocând oprirea bruscă a bătăilor inimii. Fără îngrijiri medicale de urgenţă imediate, poate fi fatal în câteva minute. Dacă observaţi că cineva prezintă următoarele semne, sunaţi imediat la Urgenţe:

- Pierderea bruscă a cunoştinţei: persoana nu răspunde când o atingeţi pe umăr sau când încercaţi să îi atrageţi atenţia.

- Respiraţie anormală: persoana nu respiră normal când îi înclinaţi capul pe spate şi o observaţi timp de cel puţin cinci secunde.

Cum se diagnostichează bolile de inimă?

Pentru a diagnostica bolile de inimă, un medic vă examinează istoricul medical şi familial şi efectuează un examen fizic. Testele diagnostice suplimentare pot include:

- Electrocardiogramă (ECG sau EKG): un test rapid şi nedureros care înregistrează semnalele electrice ale inimii pentru a detecta ritmuri cardiace anormale.

- Monitorizarea Holter: un dispozitiv portabil care înregistrează activitatea cardiacă pe parcursul unei zile sau mai mult, pentru a detecta ritmurile neregulate pe care un ECG standard le-ar putea omite.

- Ecocardiogramă: un test de diagnostic care utilizează unde sonore pentru a crea imagini în mişcare ale inimii, arătând cum curge sângele şi cât de bine funcţionează valvele.

- Teste de efort fizic: un test care monitorizează răspunsul inimii la efortul fizic — de obicei pe o bandă de alergare sau o bicicletă staţionară — sau utilizează medicamente pentru a simula exerciţiul fizic dacă activitatea fizică nu este posibilă.

- Testul de sânge NT-proBNP: un test de sânge care măsoară nivelul hormonului peptid natriuretic de tip B, care ajută la evaluarea gravităţii şi prognosticului insuficienţei cardiace.

- Cateterism cardiac: o procedură care implică introducerea unui tub subţire şi flexibil, cunoscut sub numele de cateter, într-un vas de sânge pentru a injecta un colorant şi a vizualiza blocajele arteriale din inimă.

- Teste imagistice: teste de diagnostic care includ tomografie computerizată cardiacă şi RMN sau o radiografie toracică pentru a furniza imagini detaliate ale structurii şi funcţiei inimii.

Care sunt tratamentele pentru bolile de inimă?

Diferitele tipuri de boli de inimă necesită tratamente specifice, adaptate fiecărei afecţiuni. Aceste tratamente se încadrează, în general, în mai multe categorii, de la medicamente şi proceduri chirurgicale până la abordări complementare şi alternative.

1. Medicamente

Medicamentele sunt adesea prima linie de tratament pentru gestionarea bolilor de inimă. Acestea ajută la controlul simptomelor, la prevenirea complicaţiilor şi la îmbunătăţirea rezultatelor pe termen lung.

Boala coronariană

Tratamentul pentru boala coronariană se concentrează pe îmbunătăţirea fluxului sanguin către inimă, scăderea colesterolului şi reducerea inflamaţiei.

- Ameliorarea problemelor cardiace şi a tensiunii arteriale: Medicamentele precum beta-blocantele şi inhibitorii ECA (Inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei) scad tensiunea arterială şi reduc efortul cardiac.

- Ameliorarea durerilor toracice (angina pectorală): Medicamentele precum nitraţii şi alte medicamente sunt utilizate pentru ameliorarea sau prevenirea durerilor toracice.

- Medicamente pentru scăderea colesterolului: Medicamentele precum statinele controlează colesterolul ridicat şi încetinesc acumularea plăcii. Non-statinele, precum ezetimiba, sechestranţii de acid biliar şi inhibitorii PCSK9, pot fi utilizate atunci când statinele sunt insuficiente sau nu sunt tolerate. Pot fi utilizate şi medicamente care scad trigliceridele, inclusiv fibraţii, omega-3 şi niacina.

- Anticoagulante: Medicamentele precum aspirina în doze mici şi terapia antiplachetară dublă ajută la prevenirea formării cheagurilor de sânge periculoase, în special la persoanele care au suferit un atac de cord sau cărora li s-a implantat un stent.

- Antiinflamatoare: Medicamente precum colchicina pot fi prescrise pentru a controla inflamaţia asociată cu boala coronariană.

Aritmii

Tratamentul aritmiilor are ca scop restabilirea sau menţinerea unui ritm cardiac normal şi prevenirea complicaţiilor, cum ar fi accidentul vascular cerebral.

- Antiaritmice: O clasă de medicamente care ajută la controlul ritmului cardiac anormal. Acestea includ beta-blocante, blocante ale canalelor de potasiu, blocante ale canalelor de calciu şi amiodaronă.

- Anticoagulante: O clasă de medicamente care ajută la prevenirea formării cheagurilor de sânge la persoanele cu aritmii. Acestea includ warfarina, dabigatran, rivaroxaban, apixaban şi edoxaban.

- Digoxina: Un glicozid cardiac care ajută inima să pompeze mai puternic, încetineşte ritmul cardiac şi poate reduce oboseala şi dificultăţile de respiraţie.

Cardiomiopatie

Scopul tratamentului cardiomiopatiei este ameliorarea simptomelor şi îmbunătăţirea funcţiei cardiace, deoarece nu există un tratament cunoscut.

Tratamentele pot include:

- Inhibitori ai ECA(enzima de conversie a angiotensinei) sau blocanţi ai receptorilor angiotensinei

- Beta-blocante

- Blocante ale canalelor de calciu

- Medicamente antiaritmice

- Anticoagulante

- Digoxină

Boala valvulară cardiacă

Pacienţii cu boală valvulară cardiacă uşoară fără simptome pot să nu necesite tratament, dar trebuie să efectueze controale periodice pentru a monitoriza funcţia valvulară şi evoluţia bolii. Medicamentele prescrise frecvent includ:

- Diuretice pentru a reduce acumularea de lichide

- Anticoagulante pentru a preveni formarea cheagurilor şi complicaţiile asociate

- Antiaritmice pentru a controla bătăile cardiace anormale sau rapide

Miocardită

Nu există tratament pentru miocardită. Tratamentul se concentrează pe gestionarea simptomelor şi susţinerea recuperării cardiace.

Medicii pot prescrie:

- Inhibitori ECA (enzima de conversie a angiotensinei) sau ARB (blocante ale receptorilor angiotensinei) pentru scăderea tensiunii arteriale şi susţinerea recuperării muşchiului cardiac

- Beta-blocante pentru controlul aritmiilor şi susţinerea remodelării cardiace

- Diuretice pentru reducerea acumulării de lichide cauzate de slăbiciunea cardiacă

În anumite cazuri, inflamatorii se pot utiliza corticosteroizi pentru reducerea inflamaţiei.

Pericardită

Tratamentul pentru pericardită vizează de obicei ameliorarea inflamaţiei şi a durerii, prevenind în acelaşi timp reapariţia acesteia

Majoritatea pacienţilor sunt trataţi cu medicamente antiinflamatoare nesteroidiene (AINS), cum ar fi aspirina sau ibuprofenul, împreună cu colchicină pentru ameliorarea durerii, reducerea inflamaţiei şi scăderea riscului de reapariţie a pericarditei.

Dacă simptomele persistă în ciuda acestor medicamente, se pot utiliza corticosteroizi, cum ar fi prednisonul, în doze mici până la moderate. Acestea sunt, în general, rezervate pacienţilor care nu tolerează AINS sau colchicina, persoanelor însărcinate sau care au afecţiuni autoimune, deoarece corticosteroizii prezintă un risc mai mare de recurenţă.

2. Intervenţii chirurgicale

Când medicamentele nu sunt suficiente, poate fi necesară o intervenţie chirurgicală pentru a restabili funcţia cardiacă sau pentru a corecta problemele structurale.

Boala coronariană

Când arterele coronare se îngustează sau se blochează, poate fi necesară o intervenţie chirurgicală pentru a restabili fluxul sanguin către inimă. Aceste proceduri au ca scop ameliorarea durerii toracice, prevenirea atacurilor de cord şi îmbunătăţirea funcţiei cardiace generale.

- Bypass-ul arterelor blocate: O intervenţie chirurgicală majoră, numită şi bypass coronarian, care utilizează un vas de sânge sănătos dintr-o altă parte a corpului pentru a crea o nouă cale de circulaţie a sângelui şi a ocoli o arteră coronariană grav blocată.

- Alte proceduri: Proceduri mai puţin frecvente, cum ar fi revascularizarea transmiocardică cu laser şi endarterectomia coronariană, pot fi utilizate pentru ameliorarea durerilor toracice severe atunci când tratamentele standard sunt prea riscante sau ineficiente.

Aritmii

Procedurile chirurgicale şi minim invazive pentru aritmii au ca scop restabilirea ritmului cardiac normal şi prevenirea accidentului vascular cerebral.

- Ablaţie: Distrugerea unor zone mici de ţesut cardiac care provoacă aritmii.

- Cardioversie: O procedură utilizată pentru a opri bătăile neregulate ale inimii şi a restabili ritmul normal.

- Dispozitive implantabile: Dispozitive precum stimulatoare cardiace şi defibrilatoare cardioverter implantabile care reglează sau şochează inima pentru a reveni la un ritm normal.

- Ocluzia apendicelui atrial stâng: o procedură care reduce riscul de accident vascular cerebral prin sigilarea unei mici cavităţi din inimă în care se pot forma cheaguri de sânge.

Cardiomiopatie

În cazurile avansate de cardiomiopatie, pot fi necesare proceduri chirurgicale sau bazate pe cateter pentru a îmbunătăţi funcţia cardiacă sau pentru a ameliora obstrucţia.

- Ablaţie septală: o procedură care implică injectarea de alcool printr-un cateter pentru a micşora muşchiul cardiac îngroşat şi a îmbunătăţi fluxul sanguin la persoanele cu cardiomiopatie hipertrofică.

- Ablaţie prin radiofrecvenţă: o procedură care utilizează un cateter pentru a furniza energie termică care distruge zone mici de ţesut cardiac anormal responsabile de ritmurile cardiace neregulate. În cazurile severe în care insuficienţa cardiacă progresează în ciuda medicamentelor şi a altor tratamente, transplantul de inimă poate fi luat în considerare ca opţiune de ultimă instanţă pentru a înlocui inima afectată şi a restabili funcţia normală.

Boala valvulară cardiacă

Când valvele cardiace sunt grav deteriorate, poate fi necesară repararea sau înlocuirea chirurgicală.

- Înlocuirea valvei: o procedură care îndepărtează şi înlocuieşte valva deteriorată cu una mecanică sau biologică.

- Anuloplastie: o procedură care repară un inel valvular mărit prin strângerea acestuia cu suturi sau un dispozitiv de susţinere.

Miocardită

În majoritatea cazurilor, afecţiunea este tratată cu medicamente, dar miocardita severă poate necesita intervenţii chirurgicale. Acestea pot include implantarea de dispozitive precum stimulatoare cardiace sau defibrilatoare pentru a trata ritmurile cardiace periculoase sau, în cazuri extreme, un dispozitiv de asistenţă ventriculară sau chiar un transplant de inimă.

Pericardită

În cazuri rare de pericardită constrictivă, poate fi necesară o intervenţie chirurgicală.

Pericardita constrictivă poate necesita pericardiectomie, o îndepărtare chirurgicală a pericardului, care se efectuează numai atunci când simptomele sunt severe.

3. Proceduri nechirurgicale

Intervenţiile nechirurgicale pot restabili adesea funcţia normală a inimii fără a fi necesară o operaţie pe cord deschis.

Boala coronariană

Pentru unele persoane cu boală coronariană, intervenţia chirurgicală nu este necesară. În schimb, medicii utilizează o procedură minim invazivă numită intervenţie coronariană percutanată sau angioplastie coronariană, care utilizează un balon pentru a deschide o arteră blocată. Apoi se plasează un mic tub din plasă metalică numit stent pentru a menţine artera deschisă şi a menţine fluxul sanguin.

Boala valvulară cardiacă

Când valvele cardiace devin prea înguste sau rigide, medicii le pot repara adesea fără intervenţie chirurgicală pe cord deschis.

- Valvuloplastia cu balon: o procedură minim invazivă care utilizează un balon cateter umflat pentru a lărgi valvele îngustate şi a îmbunătăţi fluxul sanguin.

- Implantarea valvei aortice transcateter: o procedură minim invazivă care implică implantarea de valve artificiale din metal sau materiale sintetice. Aceste valve sunt durabile şi sunt adesea utilizate la pacienţii mai tineri, dar necesită anticoagulante pe tot parcursul vieţii pentru a preveni formarea cheagurilor şi accidentele vasculare cerebrale. Valvele bioprotetice, fabricate din ţesut animal, nu necesită, în general, administrarea pe termen lung de anticoagulante.

Pericardită

În cazuri rare, inflamaţia din jurul inimii poate provoca acumularea de lichid în interiorul sacului protector, creând o presiune periculoasă care limitează capacitatea inimii de a pompa. Când se întâmplă acest lucru, este esenţială o intervenţie medicală rapidă.

Pericardiocenteza este o procedură utilizată în astfel de situaţii, în special când pericardita duce la acumularea semnificativă de lichid. În cadrul acestei proceduri, se introduce un ac sau un cateter prin peretele toracic pentru a drena excesul de lichid din pericard, ameliorând presiunea şi restabilind funcţia normală a inimii. Acest lucru ajută la prevenirea complicaţiilor grave, cum ar fi tamponada cardiacă, o afecţiune care pune viaţa în pericol şi care apare atunci când presiunea asupra inimii devine periculoasă.

4. Remedii pe bază de plante

Consultaţi întotdeauna un medic calificat sau un fitoterapeut autorizat înainte de a utiliza remedii pe bază de plante pentru afecţiuni cardiace.

- Guggul: O răşină naturală din copacul Commiphora mukul, utilizată de mii de ani pentru a ajuta la gestionarea afecţiunilor precum colesterolul ridicat şi îngroşarea arterelor. Principalul său ingredient activ, numit guggulsteronă, poate susţine sănătatea inimii prin scăderea colesterolului, reducerea inflamaţiei şi acţionarea ca antioxidant. Într-un studiu realizat pe 200 de persoane cu boli de inimă şi dureri în piept, cinci luni de tratament cu guggul au dus la îmbunătăţiri semnificative ale sănătăţii inimii. Colesterolul, trigliceridele şi grăsimile totale din sânge au scăzut şi aproximativ un sfert dintre participanţi nu mai aveau dureri toracice, în timp ce restul au raportat o diminuare a durerii.

- Arjuna: un copac a cărui scoarţă este folosită de mult timp în medicina tradiţională indiană pentru a trata durerile toracice, hipertensiunea arterială şi insuficienţa cardiacă. Cercetările sugerează că poate proteja inima prin îmbunătăţirea fluxului sanguin, scăderea colesterolului şi prevenirea blocării arterelor. Compuşii săi naturali, în special triterpenoidele şi flavonoidele, acţionează ca antioxidanţi care ajută la reducerea leziunilor cardiace.

În secţiunea următoare vom prezenta mai multe plante medicinale comestibile.

5. Acupunctura

Acupunctura poate avea efecte benefice asupra sănătăţii cardiovasculare, influenţând sistemele nervos şi hormonal care reglează funcţia inimii şi a vaselor de sânge. Cercetările sugerează că acupunctura poate ajuta la reglarea tensiunii arteriale, la îmbunătăţirea circulaţiei şi la reducerea inflamaţiei prin stimularea eliberării de neurotransmiţători şi hormoni care influenţează funcţia cardiovasculară.

Un studiu realizat în octombrie a constatat că acupunctura este deosebit de eficientă în ameliorarea simptomelor bolii coronariene.

O meta-analiză din 2019 a 24 de studii care au implicat aproape 2.000 de pacienţi a constatat că acupunctura, atunci când este combinată cu tratamentul standard, a îmbunătăţit semnificativ rezultatele pentru persoanele cu angină cauzată de boala coronariană.

Care sunt abordările naturale şi legate de stilul de viaţă în cazul bolilor de inimă?

Pentru a vă proteja inima, este important să faceţi alegeri consecvente şi de bază în ceea ce priveşte stilul de viaţă. Evitaţi sau renunţaţi la fumat şi la consumul de droguri recreative şi menţineţi un consum moderat de alcool - nu mai mult de două băuturi pe zi pentru majoritatea adulţilor. Menţinerea unei greutăţi sănătoase ajută la reducerea efortului asupra inimii, în timp ce gestionarea afecţiunilor cronice, cum ar fi diabetul sau bolile renale, previne complicaţii suplimentare. La fel de importantă este gestionarea stresului - chiar şi câteva minute pe zi pentru relaxare susţin sănătatea cardiovasculară generală şi rezilienţa.

1. Dispozitive portabile

Cercetările susţin din ce în ce mai mult utilizarea dispozitivelor portabile, inclusiv ceasuri inteligente, inele şi brăţări, pentru a evalua riscul cardiovascular şi a ajuta la prevenirea, diagnosticarea şi gestionarea bolilor de inimă.

2. Meditaţia

Meditaţia şi practicile de mindfulness pot contribui la sănătatea cardiovasculară prin reducerea stresului, îmbunătăţirea tensiunii arteriale şi reglarea inflamaţiei.

Un studiu realizat în luna iulie sugerează că meditaţia ghidată şi tehnicile de mindfulness pot ajuta la scăderea tensiunii arteriale şi la îmbunătăţirea sănătăţii inimii, prin influenţarea pozitivă a variabilităţii ritmului cardiac, a nivelului de cortizol şi a inflamaţiei. Meditaţia transcendentală, în special, poate ajuta la prevenirea şi tratarea bolilor cardiometabolice prin scăderea tensiunii arteriale, îmbunătăţirea rezistenţei la insulină şi reducerea riscului de evenimente cardiovasculare majore, având în acelaşi timp efecte benefice asupra nivelului colesterolului, grosimii arterelor şi funcţiei cardiace generale.

3. Exerciţii fizice regulate

Exerciţiile fizice sunt una dintre cele mai eficiente metode de întărire a inimii şi îmbunătăţire a circulaţiei. Acestea stimulează fluxul sanguin, furnizează mai mult oxigen celulelor şi reglează hormonii şi glicemia. Cercetările arată că exerciţiile fizice regulate pot fi la fel de eficiente ca anumite medicamente în prevenirea bolilor coronariene şi în sprijinirea recuperării în cazul insuficienţei cardiace.

Practicile de mişcare uşoară, precum yoga şi tai chi, susţin, de asemenea, sănătatea inimii, îmbunătăţind flexibilitatea, circulaţia şi relaxarea.

Aceste exerciţii pot avea efecte benefice asupra sistemului cardiovascular, calmând răspunsul „luptă sau fugi” şi activând răspunsul de relaxare al organismului. Ele pot servi ca terapii alternative sau complementare pentru a ajuta la prevenirea sau încetinirea progresului bolilor coronariene.

4. Suplimente alimentare

Anumite suplimente alimentare pot ajuta la susţinerea funcţiei cardiovasculare şi la reducerea factorilor de risc pentru bolile de inimă. Consultaţi întotdeauna un medic înainte de a adăuga suplimente alimentare în dieta dvs.

- Coenzima Q10 (CoQ10): O substanţă asemănătoare vitaminei, prezentă în fiecare celulă, care ajută la protejarea inimii şi a muşchilor. Pentru persoanele cu insuficienţă cardiacă, suplimentele cu CoQ10 pot îmbunătăţi funcţia cardiacă şi pot reduce riscul de deces cardiovascular.

- Orez roşu fermentat: un produs natural care conţine monacolină K, un compus care poate ajuta la reducerea trigliceridelor, a colesterolului total şi a colesterolului „rău” cu densitate scăzută. Un studiu publicat anul acesta a descoperit că orezul roşu fermentat poate fi o opţiune zilnică promiţătoare pentru gestionarea colesterolului ridicat, fără efectele secundare asociate statinelor.

- Fier: un mineral esenţial pentru transportul oxigenului şi producerea de energie în organism. Un studiu realizat în martie a descoperit că deficitul de fier la pacienţii cu infarct miocardic era asociat cu rezultate mai slabe, inclusiv capacitate fizică redusă şi şanse mai mari de reinternare. Suplimentarea cu fier poate ajuta la îmbunătăţirea vindecării şi funcţionării inimii la pacienţii cu deficit de fier după un infarct miocardic.

- Capsaicina: un compus natural care conferă ardeilor iuţi gustul picant şi poate ajuta la protejarea inimii prin îmbunătăţirea toleranţei la efort în cazul anginei, încetinirea aterosclerozei, scăderea tensiunii arteriale şi a glicemiei, reducerea îngroşării muşchiului cardiac, susţinerea controlului greutăţii şi diminuarea riscului de sindrom metabolic.

- Omega-3: Un grup de acizi graşi esenţiali care ajută la reducerea riscului de afecţiuni cardiovasculare, cum ar fi atacurile de cord şi accidentele vasculare cerebrale, la persoanele cu boli de inimă.

5. Muzica

Muzica poate fi un mod simplu, dar puternic, pentru menţinerea sănătăţii inimii. Ascultarea, cântatul sau implicarea în activităţi muzicale poate reduce stresul şi îmbunătăţi circulaţia sanguină.

Ascultarea muzicii poate ajuta la reducerea anxietăţii la persoanele cu boli coronariene, în special după un atac de cord, beneficiile fiind mai mari atunci când persoanele aleg muzica care le place. Terapia prin muzică poate îmbunătăţi, de asemenea, tensiunea arterială sistolică, ritmul cardiac, ritmul respirator, calitatea somnului şi gestionarea durerii.

Cântatul, care implică o respiraţie profundă şi controlată, stimulează sistemul cardiovascular în mod similar cu exerciţiile fizice de intensitate uşoară. Cercetările arată că cântatul, în special atunci când este asociat cu un videoclip, poate îmbunătăţi fluxul sanguin în vasele de sânge mici şi poate produce ritmuri cardiace similare cu cele obţinute în urma unei activităţi fizice uşoare.

6. Produse pe bază de plante

Mai mulţi compuşi derivaţi din plante s-au dovedit promiţători pentru susţinerea sănătăţii cardiovasculare prin efectele lor antiinflamatorii, antioxidante şi de reducere a colesterolului.

- Berberina: un compus vegetal care oferă multiple beneficii pentru sănătate, inclusiv îmbunătăţirea funcţiei cognitive, controlul glicemiei şi susţinerea sistemului imunitar. O meta-analiză din 2023 a 44 de studii a constatat că berberina a îmbunătăţit lipidele din sânge, a redus inflamaţia şi a încetinit ateroscleroza cu riscuri minime şi, în unele cazuri, a depăşit statinele în ceea ce priveşte reducerea riscului de accident vascular cerebral şi a plăcii arteriale.

- Natto: Un preparat tradiţional din soia fermentată care conţine nattokinază, o enzimă care poate ajuta la controlul aterosclerozei şi a nivelului lipidelor. Un studiu din 2017 a raportat că nattokinaza a redus acumularea de placă cu 36,6%, comparativ cu 11,5% în rândul celor care luau statine.

- Bergamotă: Un fruct citric cunoscut pentru proprietăţile sale antiinflamatorii şi antioxidante, care poate ajuta la protejarea inimii prin îmbunătăţirea echilibrului colesterolului. Într-un studiu din 2016 realizat pe 80 de persoane cu colesterol ridicat, suplimentarea cu bergamotă timp de şase luni a redus semnificativ particulele mici şi dense de lipoproteine cu densitate scăzută, asociate cu un risc cardiovascular mai mare.

- Păducel: O plantă cu flori ale cărei extracte pot proteja inima prin scăderea colesterolului, reducerea inflamaţiei şi combaterea daunelor oxidative. De asemenea, acestea pot ajuta la menţinerea sănătăţii vaselor de sânge. Un studiu din 2024 a descoperit că un extract specializat de păducel poate ajuta la susţinerea ritmului cardiac şi a funcţiei cardiace generale.

- Usturoiul: O plantă culinară comună, cunoscută pentru susţinerea sănătăţii inimii prin scăderea tensiunii arteriale şi a colesterolului şi îmbunătăţirea funcţiei arterelor. O revizuire sistematică şi o meta-analiză din 2023 au descoperit că usturoiul a crescut semnificativ lipoproteinele de înaltă densitate sau colesterolul „bun”, a scăzut lipoproteinele de joasă densitate sau colesterolul „rău”, a redus inflamaţia şi a diminuat calcifierea coronariană la persoanele cu boală coronariană. A fost considerat o intervenţie sigură şi naturală pentru reducerea factorilor de risc cardiovasculari cheie.

Cum influenţează mentalitatea bolile cardiace?

Mentalitatea dvs. poate influenţa în mod semnificativ sănătatea inimii. Factorii psihologici joacă un rol important atât în dezvoltarea, cât şi în evoluţia bolilor cardiace.

Factorii sociali şi psihologici – precum stresul, anxietatea, depresia şi trăsăturile de personalitate – pot afecta riscul şi gravitatea bolilor cardiace. Stresul cronic, o perspectivă pesimistă sau mecanisme de adaptare deficitare pot creşte probabilitatea apariţiei complicaţiilor cardiace.

În schimb, menţinerea unei mentalităţi pozitive, practicarea recunoştinţei şi dezvoltarea unor strategii sănătoase de adaptare pot contribui la o sănătate cardiacă mai bună.

Cum puteţi preveni bolile cardiace?

Deşi nu puteţi preveni toate tipurile de boli cardiace, puteţi reduce semnificativ riscul prin adoptarea unor obiceiuri zilnice sănătoase şi prin menţinerea unei atitudini proactive faţă de propria sănătate.

1. Monitorizaţi-vă sănătatea

- Faceţi controale regulate ale colesterolului şi tensiunii arteriale pentru a detecta problemele din timp.

- Gestionaţi afecţiunile cronice, cum ar fi diabetul sau bolile renale, împreună cu medicul dumneavoastră.

2. Renunţaţi la substanţele nocive

- Renunţaţi la fumat şi evitaţi complet consumul de droguri recreative. Renunţarea la fumat reduce rapid riscul, deoarece tutunul afectează vasele de sânge şi solicită inima.

- Limitaţi consumul de alcool la maximum două băuturi pe zi pentru bărbaţi şi o băutură pentru femei, deoarece consumul excesiv de alcool creşte colesterolul şi tensiunea arterială.

3. Fiţi activi

Încercaţi să faceţi 30-60 de minute de activitate fizică în fiecare zi pentru a vă controla greutatea şi a reduce factorii de risc, cum ar fi hipertensiunea arterială, diabetul şi colesterolul ridicat.

4. Adoptaţi o dietă sănătoasă pentru inimă

Concentraţi-vă pe alimente integrale bogate în nutrienţi care ajută la reducerea inflamaţiei, a tensiunii arteriale şi a colesterolului nesănătos:

- Legume şi fructe colorate

- Ierburi, condimente şi ceaiuri

- Leguminoase, nuci şi seminţe

- Peşte sălbatic

- Grăsimi sănătoase, cum ar fi uleiul de măsline şi avocado

- Ciocolată neagră (consumul moderat este asociat cu un risc redus de boli de inimă)

- Limitaţi consumul de sare, zahăr, carbohidraţi procesaţi şi grăsimi saturate.

5. Menţineţi o greutate sănătoasă

Menţineţi-vă greutatea între limite moderate pentru a reduce presiunea asupra sistemului cardiovascular.

6. Acordaţi prioritate somnului

Încercaţi să dormiţi cel puţin şapte ore în fiecare noapte pentru a reduce riscul de hipertensiune arterială, obezitate, diabet şi atac de cord.

7. Gestionaţi stresul în mod eficient

Folosiţi metode sănătoase de gestionare a stresului, cum ar fi meditaţia, exerciţiile fizice şi tehnicile de relaxare, în loc să apelaţi la obiceiuri nesănătoase. Chiar şi câteva minute pe zi pentru relaxare pot face diferenţa.

8. Luaţi în considerare suplimentele nutritive

Menţineţi niveluri sănătoase de nutrienţi pentru a susţine funcţia cardiovasculară, în special odată cu înaintarea în vârstă. Consultaţi medicul pentru a determina ce suplimente sunt potrivite pentru nevoile dumneavoastră.

Care sunt posibilele complicaţii ale bolilor de inimă?

Bolile de inimă pot duce la mai multe complicaţii grave, dintre care unele pot pune viaţa în pericol.

- Stop cardiac brusc: inima încetează brusc să mai bată atunci când sistemul electric al inimii funcţionează defectuos şi devine brusc neregulat, creând o urgenţă medicală.

- Anevrism: o secţiune slăbită şi bombată a unei artere care poate exploda, provocând hemoragii interne periculoase.

- Şoc cardiogen: O afecţiune rară, dar critică, în care inima nu mai pompează suficient sânge pentru a susţine organele corpului.

- Cheaguri de sânge: O acumulare de sânge coagulat în inimă care poate apărea atunci când sângele nu este pompat eficient, crescând riscul de accident vascular cerebral sau embolie.