Cum strategia KGB distruge Occidentul astăzi - Top 20 perspective îngrijorătoare subliniate de Yuri Bezmenov

Fost agent KGB refugiat în SUA - Yuri Aleksandrovich Bezmenov (1939–1993), cunoscut şi sub numele de Tomas David Schuman, a fost un jurnalist sovietic şi agent KGB specializat în propagandă şi subversiune ideologică.

Subversiunea ideologică este procesul de denaturare a percepţiei realităţii de către o societate într-o măsură atât de mare încât aceasta se autodistruge.

În perioada Războiului Rece, puţine voci au străpuns vălul operatiunilor psihologice si de razboi cognitiv atât de profund ca cea a lui Yuri Bezmenov, un dezertor al KGB ale cărui dezvăluiri îngrozitoare despre subversiunea ideologică încă rezonează şi astăzi. Avertismentele sale, bazate pe experienţa directă în măsurile active sovietice, oferă planuri pentru distrugerea societăţilor libere - nu prin bombe, invazii sau boli, ci prin otrăvurile ideilor manipulate şi decăderea culturală.

Iată 20 dintre ideile cheie ale lui Bezmenov.

1. Subversiunea ideologică este un proces pe termen lung, care se întinde pe o perioadă de 15-60 de ani, menit să schimbe percepţia realităţii într-o naţiune ţintă fără a fi nevoie de forţă militară.
2. Doar aproximativ 15% din eforturile KGB s-au concentrat pe spionajul tradiţional; majoritatea au vizat războiul psihologic şi manipularea ideologică.
3. Scopul este de a demoraliza o societate prin subminarea fundamentelor sale morale, educaţionale şi culturale, făcând oamenii incapabili să recunoască sau să se apere împotriva ameninţărilor.
4. Demoralizarea durează 15-20 de ani, timpul necesar pentru a educa o generaţie cu idei subversive.
5. Sistemele educaţionale de la toate nivelurile sunt ţinte cheie, transformând şcolile în centre de îndoctrinare care promovează relativismul în detrimentul faptelor şi gândirii critice.
6. Infiltrarea mass-media semănează confuzie prin amplificarea naraţiunilor care creează diviziuni şi discreditarea adevărului obiectiv.
7. Religia este atacată prin prezentarea ei ca fiind depăşită sau opresivă, erodând ancorele spirituale şi înlocuindu-le cu loialitatea faţă de stat sau nihilismul.
8. Structurile familiale sunt slăbite prin promovarea individualismului, divorţului şi stilurilor de viaţă alternative care fragmentează coeziunea socială.
9. Relativismul moral estompează graniţa dintre bine şi rău, ducând la apatie şi incapacitatea de a se uni împotriva adevăraţilor duşmani ai societăţii.
10. Istoria este rescrisă pentru a denigra eroii şi tradiţiile naţionale, încurajând îndoiala de sine şi vinovăţia în rândul populaţiei.
11. După demoralizare, destabilizarea durează 2-5 ani, vizând economia, relaţiile externe şi apărarea pentru a crea haos intern.
12. Sabotajul economic adânceşte diviziunile de clasă, micşorează clasa de mijloc şi generează resentimente prin inflaţie, penurie sau inegalitate.
13. Politica externă este manipulată pentru a izola naţiunea, tensionând alianţele şi încurajând adversarii.
14. Pregătirea apărării se erodează prin reduceri bugetare, diviziuni interne sau propagandă antimilitară.
15. Etapa crizei izbucneşte în violenţă sau revoltă, în care o societate demoralizată şi destabilizată cere soluţii radicale*.
16. În timpul crizei, oamenii renunţă de bunăvoie la libertăţi în schimbul securităţii promise, pregătind terenul pentru controlul autoritar.
17. Normalizarea este faza finală, în care schimbările subversive devin „noua normalitate”, instituţionalizate şi ireversibile.
18. Opoziţia este redusă la tăcere prin cenzură, marginalizare sau eliminare în etapa de normalizare.
19. Procesul se bazează pe „idioţi utili” – intelectuali, elite, activişti şi lideri occidentali bine intenţionaţi, care fără să-şi dea seama* promovează sinuciderea socială.
20. Odată ce subversiunea reuşeşte, nici măcar dezvăluirea adevărului nu o va inversa, deoarece populaţia respinge faptele care contrazic viziunea lor asupra lumii reprogramată.

Intuiţiile lui Bezmenov rezonează astăzi din motive evidente, de la fracturarea instituţiilor de învăţământ fracturate, coruperea comunităţii ştiinţifice, până la lipsa totală de încredere în „experţi”.