Luxosul Agadir

În alte părţi ale lumii, copacii plini cu capre nu sunt o privelişte obişnuită. Dar "Marocul este un loc unde totul este posibil şi nimic nu este sigur", cum îi place să spună prietenului meu marocan Faical, împrumutând o frază de la sora lui Richard Branson, Vanessa. Ea cunoaşte ţara foarte bine.

Şoferul de microbuz care ne duce prin Câmpia Sousse către coasta Atlanticului, dă din cap dezaprobator după ce i s-a cerut să oprească lângă un semn rutier pe care scria "40 de kilometri până în Agadir". "De ce?", întreabă el. "Doresc să fotografieze capre? Nu oameni?"

În ramurile superioare ale copacilor argan de la marginea drumului se pot observa capre ce ronţăie voioase fructele. Caprele din restul turmei stau în două picioare, hrănindu-se cu fructele de pe ramurile inferioare. Ne aflăm în Rezervaţia Biosferei UNESCO, în habitatul natural al arborelui de argan, care se întinde pe 16.000 km².

Uleiurile comestibile şi cosmetice fabricate din miezul acestui copac sunt uneori numite "aur lichid". Acesta este acum un ingredient căutat, folosit în produsele cosmetice pentru piele şi păr, deoarece concentraţiile ridicate de vitamine A şi acizi graşi esenţiali ajută la înfrumuseţarea pielii şi părului. Poate că aceasta explică blănile lucioase ale turmei.

Vechiul Kasbah, noul oraş

Grupul nostru mic se relaxează pentru o scurtă perioadă de timp în staţiunea Agadir. Timpul de zbor de la Londra a fost de trei ore. Vremea este plăcută şi însorită, cu peste 300 de zile însorite în fiecare an.

Pe un deal, în vechea cetate sau Kasbah, veţi obţine o vedere panoramică a Munţilor Atlas îndepărtaţi, a trei porturi, a oraşului şi a plajei cu nisip galben ce se întinde pe 8 km, a golfului Agadir.

Acum, locul este calm şi liniştit, dar Abdullah, ghidul nostru, relatează că: "Odată, un cutremur a demolat totul, cu excepţia pereţilor Kasbah. O treime din populaţie, 15.000 de oameni, au murit în acea noapte din februarie 1960. Doar trei clădiri au supravieţuit - pe Strada Înaltă, chiar în partea de jos a dealului, lângă litoral".

El a adăugat: "De la cutremur, structura societăţii s-a schimbat. Acum există o clasă de mijloc puternică".

Cuvintele "Dumnezeu, Ţară, Rege", scrise în limba arabă pe deal, pot fi văzute din noul oraş ce a fost construit la sud, unde mai multe clădiri sunt vopsite în alb, portocalii sunt plini cu fructe, iar florile violete Jacaranda înfloresc.

Este ora 11:00 într-o zi de piaţă în souk. Afară, într-un loc se observă ustensile de gătit, iar în alt loc se găseşte îngrămădită lenjerie colorată de corp. Înăuntru se agită un curcan, papagalii stau cocoţaţi liniştiţi în colivii, parcă sunt nişte mici jucării neînsufleţite, iar rodii de dimensiunea unui grapefruit îmbogăţesc caleidoscopul de culori de pe tarabele de fructe şi legume.

La mare

Agadir are o gamă variată de hoteluri. Noi suntem cazaţi la Sofitel Agadir Royal Bay Resort din Palm Bay. Intrarea principală a hotelului de lux dă într-un hol spaţios, cu palmieri mari în ghivece şi canapele confortabile. Plafonul culisant de sticlă este deschis în timpul zilei, pentru a oferi relaxare în aer liber. Noaptea acoperişul este închis şi lobby-ul prinde viaţă datorită luminilor colorate şi muzicii live.

În grădinile din spate, terasele şi piscinele mărginesc drumul spre plaja vastă. Oaspeţii vin să stea pe ţărm în timpul serii, pentru a asculta ritmul valurilor şi a urmări cum soarele se pierde în orizont.

În prima seară ne-am întâlnit la barul de la piscină pentru a servi băuturi înainte de cină, savurând mojito şi şampanie Laurent-Perrier lângă flăcările ce săreau dintr-o fântână în cascadă, şi gustând tartine irezistibile, cum ar fi rulouri de primăvară, sushi somon şi profiterol cu ciocolată.

Mai târziu, am servit cina la 33 Yacht Address, un restaurant nou deschis în portul Agadir. Vederea de la masa noastră dă spre un spaţiu public mare şi bine luminat, cu oameni care se plimbă şi se bucură de briza serii. Atenţia mea se îndreaptă spre farfurie imediat ce calcanul meu făcut la grătar este servit.

Ne întoarcem în port dimineaţa, pentru o excursie pe Atlantic. "Aveţi un rege care poate face jet ski?" suntem întrebaţi imediat ce păşim la bordul iahtului Federika. O fotografie a regelui Mohamed VI, trecând peste valuri, este prezentată cu mândrie. Pe măsură ce ne deplasăm de-a lungul coastei, o umbrelă mare de soare se vede în mare, mişcată de valuri. Când ajungem mai aproape, se dovedeşte a fi o meduză uriaşă.

Yachtul aruncă ancora într-un golf protejat: "un loc bun pentru a prinde macrou", potrivit echipajului. Deşi eu nu sunt norocoasă, alţii sunt atraşi de capturile lor argintii, în timp ce echipajul pregăteşte prânzul cu peşte proaspăt făcut la grătar şi salată.

Spre Taroudant

Agadir este un loc propice pentru a merge în drumeţii în Munţii Atlas sau pentru a explora coasta şi alte oraşe din regiune. Aceasta este o zonă agricolă. În dumul nostru spre Taroudant am trecut pe lângă o fermă unde o familie recolta cartofi şi ne-am trezit în spatele unui camion încărcat cu oi.

Taroudant este uneori numit "micul Marrakesh". Este mai mic, mai silenţios şi mult mai degajat. Din metereze se poate observa un bulevard mărginit de palmieri, care se întinde în afară zidurilor ocru ale Kasbah, Munţii Atlas văzându-se la distanţa.

Piaţa principală plină de viaţă din apropierea souk, unde oamenii stau de vorbă pe ziduri mici construite în jurul tulpinelor copacilor umbroşi, este deosebită. De aici mai este puţin până la Roudana Targanet Argan Oil Co-operative, unde vizitatorii pot vedea cum este produs uleiul preţios.

Ulterior, am luat masa de prânz la La Gazelle d'Or, un hotel exclusivist de lux din apropiere, situat în mijlocul a hectare de ferme ecologice, livezi şi grădini ce oferă o încântare pământească, unde am fost răsfăţaţi cu o masă tip bufet pe terasă.

În timpul prânzului am observat o celebră actriţă franceză la piscină, însă intimitatea oaspeţilor care stau aici, inclusiv VIP-uri şi celebrităţi, este considerată ca fiind extrem de importantă.

Proprietara, Rita Beniss, ne-a povestit cum s-a îndrăgostit de loc şi cum a decis să-l cumpere. Ea ne duce la o plimbare pe o potecă parfumată, mărginită de trandafiri albi, prin mai multe grădini în care păsările ciripeau, pentru a ne arăta vilele primitoare de piatră cu şeminee. "Şi aici este hammam", a afirmat ea în cele din urmă, deschizând o uşă sculptată spre un paradis parfumat dedicat odihnei şi bunăstării.

Plăcerile finale

În ultima noastră seară în Agadir am lua masa la restaurantul Riad Villa Blanche, un hotel de lux de tip boutique. Luminile plăcute se reflectau pe gresia de pe pardoseală, iar draperii legate acopereau spaţiul. Am comandat nişte vin marocan şi un fel de mâncare specific marocană - tajine de pui cu lămâie picantă conservată şi condimentele amestecate subtil.

Am făcut un tur al hotelului după cină, admirând designul şi obiectele artă, în timp ce ne-am imaginat cum ar fi să facem o baie în piscină sau să ne relaxăm în centrul spa.

Plăcerile unei sesiuni de spa sunt rezervate pentru ultima dimineaţă la hotelul nostru. Mâinile experte au început cu un masaj relaxant, cu un amestec de ulei de argan şi esenţe aromatice. Amestecul începe să îşi facă efectul, am închis ochii şi m-am gândit la caprele iubitoare de argan din copaci.

Myrisa Luke este o scriitoare de articole de călătorie ale cărei articole şi fotografii au fost publicate în Marea Britanie, America, Australia şi Canada.