Care este potenţialul turistic al Roşiei Montane (interviu)

Astăzi se împlinesc 1.883 de ani de la prima atestare documentară a Roşiei Montane. Ziua Roşiei Montane va fi aniversată în 50 de oraşe cu proiecţii de filme documentare, expoziţii de fotografie, dezbateri şi prezentări şi concerte. ”Notorietatea pe care localitatea o are în ultimii ani, datorită rezistenţei faţă de proiectul minier, a dus la creşterea masivă a celor interesaţi de subiect. Pentru localnici impactul a fost, printre altele şi de ordin economic, creşterea numărului familiilor care oferă cazare menţinându-se în fiecare an. Ca exemplu, la FânFest 2010 existau 12 familii care ofereau cazare participanţilor, iar în 2013 au fost 25 de familii”, explică Andrei Mihail, reprezentant al Campaniei Salvaţi Roşia Montană, responsabil cu turismul, într-un interviu acordat Epoch Times.

Epoch Times: Câte pensiuni şi alte locuri de cazare sunt în Roşia Montană în prezent?

În Roşia Montană există în prezent două pensiuni şi un hostel. În afară de acestea în jur de 25 de familii oferă cazare turiştilor.

Ce potenţial turistic are zona şi de ce nu este acesta exploatat? Cât contează în acest sens declararea statutului de zonă monoindustrială?

Potenţialul turistic al Roşiei Montane este dat de combinaţia unică între patrimoniul foarte valoros şi cadrul natural. Exploatările miniere anterioare au fost făcute, în afara carierei de stat din masivul Cetate, fără ca natura să fie distrusă. Practic a existat o armonie între dezvoltarea economică bazată pe extragerea aurului din galerii şi prezervarea naturii.

Localităţi în care aceste caracteristici nu sunt prezente au reuşit, prin strategii bine pus la punct, să se dezvolte prin turism (Rimetea, Arieşeni). Ceea ce noi propunem este agroturismul, o formă de turism al experienţei în care cei care vin să viziteze Roşia Montană au ocazia de a-şi petrece timpul într-un cadru mai intim decât în marile hoteluri, experimentând viaţa localnicilor, agricultura şi istoria minieră a localităţii.

Dezvoltarea turismului se poate face prin politici publice care să încurajeze iniţiativa locală. În prezent acest lucru nu este posibil din cauza ”zonei monoindustriale”, dar şi a nesiguranţei legate de viitorul localităţii. Puţini sunt cei dispuşi să investească timp şi resurse pentru a porni în direcţia asta, în contextul bombardării din partea companiei cu informaţii legate de iminenţa proiectului.

Ce alternative de dezvoltare la minierit ar putea fi luate în calcul?

Consider că turismul şi agricultura sunt principalele alternative la minerit. Roşia Montană este în etapa în care mineritul nu mai poate continua fără a distruge localitatea. De aceea, turismul este o activitate nouă care trebuie încurajată prin politicile publice care, dacă sunt bine gândite, pot produce o dezvoltare sustenabilă atât din punct de vedere ecologic cât şi social.

Agricultura nu este o activitate nouă în zonă. Ea a funcţionat până recent în paralel cu mineritul. Există statistici legate de numărul de animale deţinute de localnici sau de activităţile agricole care existau la Roşia Montană. De fapt, agricultura şi-a început declinul o dată cu apariţia RMGC care a căutat să îi facă pe oameni dependenţi de firmă şi care a produs plecări masive de populaţie spre alte localităţi. În ultimii 20 de ani populaţia Roşiei Montane s-a înjumătăţit, conform recensămintelor.

Ce impact au avut iniţiativele activiştilor pentru o dezvoltare durabilă a Roşiei Montane de tipul FânFest?

Impactul campaniei Salvaţi Roşia Montană trebuie privit la un nivel general. Notorietatea pe care localitatea o are în ultimii ani, atât datorită rezistenţei faţă de proiectul minier, cât şi prin proiectele despre care vorbiţi, a dus la creşterea masivă a celor interesaţi de subiect. O bună parte din aceştia au venit la Roşia Montană pentru a cunoaşte situaţia la faţa locului. Pentru localnici impactul a fost, printre altele şi de ordin economic, creşterea numărului familiilor care oferă cazare menţinându-se în fiecare an, în ultima perioadă. Ca exemplu, la FânFest 2010 existau 12 familii care ofereau cazare participanţilor, iar în 2013 au fost 25 de familii.

Roşia Montană este în etapa în care mineritul nu mai poate continua fără a distruge localitatea. De aceea, turismul este o activitate nouă care trebuie încurajată prin politicile publice care, dacă sunt bine gândite, pot produce o dezvoltare sustenabilă atât din punct de vedere ecologic cât şi social.

Începând cu 2010 când FânFest a fost organizat în Roşia Montană, (în locul platoului Jig-Văidoaia aflat mai departe de centrul localităţii) numărul participanţilor a crescut de la 2.000 la 5.000. Cifrele sunt date de aproximările Jandarmeriei. Principalul program de familiarizare a turiştilor cu localitatea este cazarea lor la localnici. Îi încurajăm pe cei care vin să locuiască în casele localnicilor, să interacţioneze cu aceştia şi, pe cât posibil, să cumpere ceea ce ei produc. În acest fel turiştii află direct de la oameni care este realitatea de la Roşia Montană. În plus, am organizat în fiecare an tururi ghidate care i-au purtat pe vizitatori prin cele mai importante locuri ale comunei. Mă refer aici la monumente naturale, la mine sau la casele de patrimoniu.

Atunci când sărbătorile au făcut posibilă acumularea unor perioade mai lungi de concediu, am organizat excursii în care vizitatorii s-au cazat la localnici şi au vizitat Roşia Montană şi împrejurimile sale cu ajutorul unor ghizi. Pe lângă faptul că, în acest fel, turistul are ocazia să se informeze direct despre felul în care văd localnicii problema Roşiei Montane, prin organizarea acestor excursii vrem să arătăm că turismul ar putea fi una dintre posibilele activităţi alternative. Vrem ca localnicii să vadă că există turişti care vor să vină la Roşia Montană şi vor să se cazeze şi să mănânce aici.

Cele două iniţiative au un rol complementar în această poveste. Prin ele căutăm să popularizăm Roşia Montană ca destinaţie turistică, să le arătăm potenţialilor vizitatori că localitatea este mai mult decât scandalul RMGC, o destinaţie magnifică pentru a-şi petrece timpul liber.

De ce nu atrage turismul minier din România mulţi turişti străini şi români?

Pentru ca statul nu a fost capabil sau nu a vrut să genereze strategii de valorificare a acestui patrimoniu. Mineritul este în continuare promovat dintr-o perspectivă distructivă de extragere a unor resurse finite, care produce efecte sociale negative pe termen lung. Patrimoniul pe care mineritul l-a produs în România ar trebui conservat şi refuncţionalizat pentru a servi unor activităţi economice de lungă durată (proiectul RMGC are în jur de 17 ani), ori acest lucru este imposibil atunci când economia distruge natura şi, implicit, oamenii. Există şi la Roşia Montană iniţiative private de regenerare (programul Adoptă o Casă) care ar putea fi mult mai performante dacă statul ar crea contextul pentru a le încuraja.

Pentru ce vin turiştii străini la Roşia Montană? Doar pentru galeriile romane? Dar cei români?

Din estimările localnicilor majoritatea turiştilor străini care vin la Roşia Montană sunt din Ungaria. Cred că asta se datorează atât proximităţii, cât şi notorietăţii pe care Roşia Montană o are acolo. Impresia mea este că notorietatea problemei este cea care atrage în prezent majoritatea turiştilor (atât din România cât şi din străinătate), oamenii fiind curioşi să afle la faţa locului ce se întâmplă acolo, să treacă peste cantitatea mare de informaţii pe care le primesc din diverse surse. Atracţiile istorice şi naturale sunt vizitate mai mult din dorinţa de a cunoaşte de ce este atât de importantă Roşia Montană pentru societatea românească. Ar mai fi şi categoria celor care revin după această primă vizită - cei cărora le-a plăcut localitatea dincolo de curiozitatea despre care vorbeam.

Este înscrierea în patrimoniul UNESCO suficientă pentru a obţine fonduri pentru restaurări şi întreţineri şi pentru a atrage mai mulţi turişti?

Înscrierea în patrimoniul UNESCO este o condiţie necesară, dar nu suficientă; este primul pas pe care autorităţile trebuie să îl facă pentru a preveni distrugerea Roşiei Montane. Accesul în lista patrimoniului UNESCO trebuie folosit, împreună cu alte politici publice de încurajare a economiei locale şi de reparare a diferenţelor sociale pe care proiectul RMGC le-a produs, pentru a păstra zona şi a-i permite să se dezvolte. Salvarea patrimoniului trebuie dublată de folosirea acestuia în interesul comunităţii locale.

Andrei Mihail este doctorand în sociologie la SNSPA şi membru al Campaniei Salvaţi Roşia Montană, care se ocupă de promovarea turistică a localităţii.