Cercetător chinez din Canada ar putea fi la baza sintetizării virusului Wuhan, afirmă un veteran al intelligence-ului canadian
În noua sa carte Under Assault (Sub Asalt) istoricul şi fostul analist de securitate naţională canadian Dennis Molinaro dezvăluie dovezi că omul de ştiinţă chinezo-canadian Dr. Xiangguo Qiu a colaborat în secret la un proiect de cercetare din 2019 privind „virusul de liliac” din Wuhan, pe care unele agenţii de informaţii occidentale — inclusiv CIA, cu diferite grade de încredere — îl consideră probabil cauza pandemiei de COVID-19.
În timp ce The Bureau a raportat anterior legăturile lui Qiu cu „Femeia Liliac” din Wuhan, Shi Zhengli, concluziile lui Molinaro – extrase din înregistrările redactate ale CSIS (serviciul canadian de intelligence, informaţii din surse deschise şi dezvăluiri parlamentare – duc cazul mult mai departe, situând compromisul lui Qiu în contextul mai larg al intensificării colectării de informaţii de către serviciile secrete chineze în Canada începând cu anul 2000 şi evidenţiind lipsa evidentă de capacitate – sau voinţă – a autorităţilor de la Ottawa de a lua măsuri împotriva acţiunilor Beijingului.
Reconstituirea sa arată cum Laboratorul Naţional de Microbiologie din Winnipeg, cu securitate maximă, a devenit profund implicat în programul militar şi de arme biologice al Chinei, culminând cu ceea ce Molinaro descrie ca „o colaborare în domeniul biosecurităţii de cea mai mare importanţă strategică pentru Republica Populară Chineză”.
La fel ca în mai multe cazuri explozive explorate în Under Assault, Molinaro oferă avertismente atente, distingând ceea ce este dovedit, ceea ce este plauzibil şi ceea ce necesită investigaţii suplimentare. Dar, ridicând posibilitatea ca un om de ştiinţă chinez, din Canada, să fi contribuit direct sau indirect la crearea unui virus artificial responsabil de milioane de decese, Molinaro deschide noi perspective – niciun actual sau fost profesionist din domeniul securităţii naţionale canadiene nu a făcut o astfel de afirmaţie atât de clară până acum.
„Să punem toate aceste informaţii cap la cap şi să analizăm implicaţiile”, scrie Molinaro după ce prezintă succesiunea dovezilor. „Qiu lucrează în secret cu laboratorul din Wuhan, supraveghind un proiect de câştig de funcţie privind virusurile de liliac, iar câteva luni mai târziu COVID-19 se răspândeşte în lume, acest laborator fiind în centrul teoriei scurgerii din laborator. Canada se asociază apoi pentru un vaccin cu CanSino – o companie legată de armata chineză, una dintre entităţile cu care Qiu a lucrat în secret la cercetarea vaccinului. Dacă teoria scurgerii din laborator va fi vreodată confirmată, trebuie să ne întrebăm: a avut un cercetător chinez din Canada - care a ajutat în secret China - un rol în crearea şi răspândirea COVID-19, iar apoi guvernul canadian a încercat să cumpere un vaccin de la o companie din China pe care acelaşi cercetător a ajutat-o şi care are legături cu armata chineză?”
Molinaro situează afacerea Qiu într-un context mai larg al operaţiunilor de spionaj chineze în Canada. „Frecvenţa activităţilor de spionaj ale Chinei în Canada pare să fi crescut la începutul mileniului”, scrie el, descriind modul în care activităţile de informaţii ale Beijingului au evoluat de la influenţa politică tradiţională şi furtul industrial la infiltrarea ştiinţifică ţintită — adesea folosind stimulente financiare şi sentimentul patriotic în cadrul diasporei chineze din străinătate.
El urmăreşte acest model prin cazuri anterioare, inclusiv furtul de către inginerul aerospaţial Su Bin al proiectelor Boeing din Columbia Britanică şi din Toronto, presupusa vânzare de către Klaus Pflugbeil a tehnologiei bateriilor Tesla către interese chineze din New York – ambele implicând transferuri ilicite de tehnologie către regimul comunist de la Beijing. În fiecare caz, notează Molinaro, autorităţile canadiene au lăsat lucrurile să curgă, până când agenţiile americane au intervenit în cele din urmă.
Citându-l pe fostul agent FBI Justin Vallese, care a comentat după ancheta Su Bin: „Nu ştiu câţi Su Bin există”, Molinaro extinde avertismentul. Sistemul de cercetare deschis şi bine finanţat al Canadei – de mult timp o sursă de mândrie naţională – a devenit un magnet global pentru exploatarea de către aparatul de colectare a tehnologiei al Partidului Comunist Chinez.
În acest context, Molinaro prezintă cazul din Winnipeg.
El reconstituie concluziile CSIS care arată că, la începutul anului 2019, Qiu şi mai mulţi colaboratori chinezi au fost aprobaţi de un comitet de evaluare al regimului comunist chinez pentru a desfăşura un proiect la Institutul de Virologie din Wuhan – primul laborator de biosecuritate de nivel P4 din China. Proiectul, citează Molinaro, avea ca scop „evaluarea infecţiei între specii prin crearea de tulpini virale sintetice”, punându-l pe Qiu la conducerea „planificării generale”. Era un experiment clasic de câştig de funcţie — dezvoltarea deliberată a tulpinilor virale într-un laborator înainte ca acestea să evolueze în natură. Un alt cercetător a fost desemnat să se ocupe de „proiectarea proiectului”, altul de „infecţia animalelor”, iar unul, al cărui nume rămâne necunoscut, era cunoscut pentru faptul că lucra la virusuri de liliac similare cu SARS.
Molinaro scrie că aceste experimente păreau să extindă aceeaşi linie de cercetare asociată cu Shi Zhengli.
Analiza dosarelor CSIS efectuată de Molinaro arată că Qiu şi soţul ei, dr. Keding Cheng, au menţinut legături secrete cu generalul-maior Chen Wei, şefa cercetării biologice militare, care ulterior a condus programul chinez de vaccinare împotriva COVID-19 pentru CanSino şi cea care a condus lupta cu virsusul COVID în Wuhan.
Chen lucrase cu Qiu la un proiect de vaccin împotriva Ebola cu ani în urmă, folosind linii celulare furnizate de Consiliul Naţional de Cercetare al Canadei — o instituţie care a fost ulterior ţinta unor atacuri cibernetice confirmate din partea regimului comunist chinez.
Qiu a susţinut că nu ştia că Chen era implicată în cercetarea armelor biologice, dar Molinaro observă că ea menţionase colaborările lor în CV-ul său scris în chineză — apoi le-a eliminat din CV-ul său în limba engleză, prezentat canadienilor.
Atât Qiu, cât şi Cheng au fost coautori ai unor articole împreună cu membri ai Academiei de Ştiinţe Medicale Militare, cea mai importantă instituţie din China pentru cercetarea armelor chimice şi biologice. Academia a premiat-o chiar pe Qiu pentru „cooperarea internaţională”, lăudând-o pentru „utilizarea Laboratorului de Biosecuritate de Nivel 4 din Canada ca bază pentru a ajuta China să-şi îmbunătăţească capacitatea de a combate agenţii patogeni cu patogenitate ridicată... şi [Qiu] a obţinut rezultate brillante”.
Anchetatorii serviciului CSIS canadian au descoperit ulterior că Qiu călătorise la Wuhan fără permisiunea Agenţiei de Sănătate Publică din Canada. Oficial, ea fusese invitată să participe la o conferinţă la Beijing, dar agenţia „nu avea cunoştinţă de nicio călătorie aprobată de PHAC pentru Qiu la Wuhan în această perioadă”.
