Merkel, tot mai singură în criza refugiaţilor (analiză)

Germania se împotmoleşte tot mai mult în încercarea de a găsi o ieşire din criza refugiaţilor. Merkel continuă să insiste pe o soluţie comună la nivelul UE, pe o înţelegere cu Turcia, care deocamdată nu şi-a închis graniţele pentru a bloca fluxul de refugiaţi către Europa, şi pe investiţii în taberele de refugiaţi din această ţară şi din Liban. Toate aceste măsuri nu dau însă rod decât pe termen lung şi au nevoie de timp, ceea ce nici cancelarul şi nici partidul ei nu au la dispoziţie.

Pe 13 martie vor avea loc alegeri importante pentru Landurile Baden-Württemberg şi Rheinland-Pfalz în care CDU speră să-şi recapete conducerea pierdută în faţa Verzilor şi a social-democraţilor. Presiunea creşte asupra creştin-democraţilor deoarece populiştii eurosceptici de la Alternativa pentru Germania (AfD) sunt creditaţi deja cu 10% în sondaje, reuşind cu succes să alimenteze un climat ostil refugiaţilor, după agresiunile sexuale din Koln.

Potrivit sondajelor, 60% dintre germani consideră deja că politica lui Merkel în criza refugiaţilor este greşită şi că ţara nu va face faţă crizei. Ca urmare, cancelarul şi CDU au trebuit să prezinte măsuri dure de facilitare a expulzării imigranţilor care comit fapte penale şi intenţia de a limita reîntregirea familială, pentru a nu pierde electorat în favoarea AfD.

După cum explicam într-un articol mai vechi, şi SPD a intrat într-o confruntare cu CDU şi cu cancelarul, încercând să se distanţeze de aceştia în perspectiva alegerilor pentru Landuri. Rezultatul este că măsurile din pachetul al doilea de azil nu au fost adoptate nici acum de Marea Coaliţie de la Berlin, care este măcinată de disensiuni şi de jocuri politico-electorale de pasare a răspunderii.

Angela Merkel a participat la un nou Congres al aliaţilor de la partidul-soră CSU, unde a trebuit să audă din nou critici şi cereri de înăsprire a controalelor la frontiere şi de stabilire a unei limite maximale de refugiaţi pe care ţara îi poate prelua anual. Liderul CSU, Horst Seehofer, îi dăduse deja un ultimatum lui Merkel, ca în 14 zile să refacă ordinea la graniţe prin înăsprirea controalelor, în caz contrar acesta urmând să facă o plângere la Tribunalul Constituţional, chiar şi înaintea alegerilor din martie.

A devenit deja un ritual ca zgomotosul premier bavarez Seehofer s-o atace pe Merkel şi să-i ceară să-şi schimbe politica în criza refugiaţilor. Totuşi în ultima vreme confruntările din coaliţia de la Berlin devin tot mai serioase. Atacurile lui Seehofer nu fac decât să pună în dificultate CDU în perspectiva alegerilor pentru cele trei Landuri din martie şi să dea muniţie extremiştilor de la AfD.

După ultima scrisoare trimisă de liderul CSU cancelarului Merkel, prin care cere din nou o înăsprire a securităţii la frontierele externe şi stabilirea unei limite de 200.000 de refugiaţi care vor fi primiţi pe an, şeful fracţiunii SPD din Bundestag, Thomas Oppermann, a vorbit despre ”un anunţ de rupere a coaliţiei”. Chiar dacă este clar că Horst Seehofer nu are niciun interes să părăsească puterea şi să provoace alegeri, el ar putea uza de o plângere la Tribunalul Constituţional împotriva deciziei Angelei Merkel de a deschide graniţele în septembrie pentru toţi migranţii, pentru a-i forţa mâna acesteia.

Izolare externă

Deocamdată cancelarul german a rămas neclintit în politica uşilor deschise, în ciuda tuturor criticilor, presiunilor şi ameninţărilor venite din toate părţile. Totuşi Merkel nu va mai putea să-şi apere această poziţie mult timp pentru că începe să fie tot mai singură şi la nivel european, nu doar pe plan naţional, cu această abordare. Puterea Germaniei şi influenţa lui Merkel pe plan european s-au diminuat vizibil pentru că n-au reuşit să impună implementarea deciziilor luate la nivelul UE în legătură cu criza refugiaţilor. În plus, aliaţii Berlinului sunt tot mai puţini în această privinţă. După ce Suedia a semnalat, prin anunţarea înăspririi controalelor la frontieră şi a unor expulzări masive, că nu mai poate duce aceeaşi politică generoasă în materie de azil, un alt aliat important al Germaniei a schimbat cursul.

Guvernul austriac a anunţat o limită de sus a solicitanţilor de azil care vor fi primiţi. Anul acesta, ţara va mai prelua doar 37.500 de refugiaţi, iar până în 2019 maxim 127.500, potrivit Spiegel. Cancelarul social-democrat Werner Faymann a declarat că stabilirea numărului maxim de refugiaţi reprezintă o ”soluţie de urgenţă şi un plan B, prin care Austria vrea să trezească UE”.

Cancelarul german a rămas neclintit în politica uşilor deschise. Totuşi Merkel nu va mai putea să-şi apere această poziţie mult timp deoarece este tot mai singură la nivel european. Principalii ei aliaţi în criza refugiaţilor,Suedia şi Austria, au lăsat-o în offside.

Prin această decizie, cancelarul şi coaliţia de la Viena au făcut exact ceea ce Merkel refuză să facă. Cancelarul german continuă să susţină că un număr limită ar încălca dreptul de azil, dar riscă să ajungă singură împotriva tuturor în UE, dat fiind că nici aliaţii ei nu mai susţin această abordare. Reamintim că Austria şi-a deschis vara trecută graniţa pentru a-i primi pe refugiaţii din Ungaria şi i-a lăsat să treacă pe cei care au vrut în Bavaria.

Limita de sus stabilită acum de guvernul austriac vrea să arate populaţiei că guvernul de la Viena are un plan concret de soluţionare a crizei refugiaţilor şi este decis să acţioneze. În realitate, acest plan B este foarte neclar. Niciun oficial austriac nu a explicat ce se va întâmpla concret odată ce limita de sus va fi depăşită, dacă vor fi închise graniţele şi refugiaţii vor fi întorşi cu forţa în Slovenia. Nu a fost prezentat niciun plan concret în acest sens cum se va limita numărul de refugiaţi. În loc de clarificări au fost fluturate măsuri precum un azil pe durată determinată şi o reîntregire familială limitată, extinderea listei ţărilor de origine sigure sau reducerea prestaţiilor sociale pentru solicitanţii de azil.

Toate acestea sunt menite să dea senzaţia că guvernul ia măsuri concrete şi ştie exact ce are de făcut pentru a ţine criza în frâu, deşi ele arată mai curând opusul, disperarea şi lipsa de soluţii. La fel ca în Germania, scopul este de a contracara ascensiunea extremei drepte, reprezentată de partidul FPÖ, care le suflă în ceafă social-democraţilor şi conservatorilor.

Şi în Germania, CDU şi SPD se ceartă pe aceleaşi puncte: restrângerea reîntregirii familiale, astfel încât refugiaţii să nu-şi poată aduce şi familiile în Germania, pe trecerea unor ţări precum Algeria, Tunisia şi Maroc pe lista ţărilor sigure de origine, unde pericolul de a fi urmărit politic este redus, astfel încât imigranţii veniţi din aceste state să poată fi expulzaţi mai uşor. În plus, şi Merkel a declarat în conferinţa comună de presă cu premierul Cioloş la Berlin că imigranţii economici veniţi să vâneze beneficii sociale vor fi trimişi înapoi acasă.

Problema integrării

Aceste măsuri nu sunt însă suficiente. Miza nu este doar să reduci fluxul de migranţi, o misiune deloc uşoară, ci la fel de important este să-i integrezi pe cei nou- veniţi şi să împiedici ca episoade precum cel din Koln să se mai repete. Cum bine observă Jochen Bittner, jurnalist la ”Die Zeit”, într-un articol de opinie scris pentru NYT, nu este suficient să promovezi o Willkommenskultur, fără o Ehrlichkeitskultur (o cultură a sincerităţii). Este nevoie să recunoşti problemele, nu să încerci să le îngropi sub un multiculturalism şi o toleranţă falsă, îmbrăcate în corectitudine politică. Bittner sugerează că trebuie găsite modalităţi de a separa criminalii şi vânătorii de beneficii de refugiaţii adevăraţi care au nevoie de ajutor.

Acest lucru se poate face prin luarea amprentelor, colectarea fotografiilor şi altor informaţii personale şi verificarea lor cu ajutorul autorităţilor din ţările gazdă. În plus, cei care nu îndeplinesc condiţiile de azil trebuie trimişi înapoi în ţările de origine cât mai repede, iar aceste state trebuie determinate să-i accepte şi fără acte, pentru că, adesea, aceştia îşi aruncă actele pentru a împiedica repatrierea.

Bittner mai sugerează deţinerea preventivă a celor care nu au documente de identificare. Este o măsură dură, dar migraţia necontrolată riscă să prăbuşească ţara în haos. Episodul agresiunilor sexuale din Koln a arătat clar ce se poate întâmpla dacă autorităţile germane continuă să ignore sau să ascundă problema.