George Soros: "Europa este în pragul prăbuşirii"

George Soros a dat de curând un interviu jurnalistului Gregor Peter Schmitz de la revista germană WirtschaftsWoche. Deşi George Soros este unul dintre cei mai bogaţi oameni ai Planetei şi un jucător implicat activ în probleme geopolitice inclusiv în Europa de Est, interviurile sale sunt puţin citite în România, astfel că există numeroase zvonuri şi legende referitoare la intenţiile şi modul său de gândire. Astfel că vă propunem extrase din interviu pentru o mai bună informare.

Gregor Peter Schmitz: Când revista Time l-a pus pe cancelarul german Angela Merkel pe coperta sa, a numit-o “Cancelarul Lumii Libere”. Credeţi că acel lucru a fost justificat?

George Soros: Da. După cum ştiţi, am fost critic la adresa cancelarului în trecut şi încă sunt foarte critic cu privire la politica sa de austeritate. Dar, după ce preşedintele rus Vladimir Putin a atacat Ucraina, ea a devenit lidera Uniunii Europene şi, prin urmare, indirect, a Lumii Libere. Până atunci, ea a fost un politician talentat care putea citi starea publicului şi îi făcea pe plac. Dar în ceea ce priveşte rezistenţa în faţa agresiunii ruseşti, ea a devenit un lider care şi-a pus gâtul la bătaie opunându-se opiniei predominante.

Poate ea a fost chiar mult mai vizionară când a recunoscut că, de fapt, criza imigraţiei are potenţialul de a distruge Uniunea Europeană, în primul rând cauzând o dezintegrare a sistemului Schengen cu graniţe deschise şi, în cele din urmă, subminând piaţa comună. Ea a luat o iniţiativă îndrăzneaţă pentru a schimba atitudinea publicului. Din păcate, planul nu a fost pregătit cum trebuie. Criza este departe de a fi rezolvată şi poziţia ei la conducere – nu doar în Europa ci şi în Germania şi chiar în interiorul propriului său partid – este atacată.

Schmitz: Merkel a fost foarte precaută şi prevăzătoare. Oamenii puteau să aibă încredere în ea. Dar în privinţa crizei imigraţiei, a acţionat impulsiv şi şi-a asumat un mare risc. Stilul ei de conducere s-a schimbat şi acel lucru a neliniştit oamenii.

Soros: Este adevărat, dar eu aplaud schimbarea. Există multe motive ca oamenii să fie neliniştiţi. Aşa cum a prevăzut ea în mod corect, UE este în pragul prăbuşirii. Criza elenă a învăţat autorităţile europene arta de a amâna crizele la nesfârşit. Această practică este cunoscută sub numele de “kicking the can down the road” [sau tărăgănarea unei probleme cu speranţa că va dispărea de la sine sau că altcineva va lua o decizie în privinţa ei]. În prezent, UE se confruntă nu cu una, ci cu cinci sau şase crize în acelaşi timp.

Schmitz: Pentru a fi mai specific, vă referiţi la Grecia, Rusia, Ucraina, viitorul referendum britanic şi criza imigraţiei?

Soros: Da, şi nu aţi menţionat motivul fundamental al crizei imigraţiei: conflictul din Siria. Nici nu aţi menţionat efectul nefericit pe care l-au avut atacurile teroriste din Paris şi din alte locuri asupra opiniei publice europene.

Merkel a prevăzut în mod corect potenţialul crizei imigraţiei de a distruge Uniunea Europeană. Ceea ce a fost o predicţie a devenit o realitate. Uniunea Europeană are nevoie urgentă de reparaţii. Acest lucru este clar, dar nu este ireversibil. Iar cei care pot opri transpunerea în realitate a predicţiilor terifiante ale lui Merkel sunt chiar cetăţenii germani. Cred că germanii, sub conducerea lui Merkel, au obţinut o poziţie de hegemonie. Dar ei au obţinut-o foarte ieftin. În mod normal, hegemonii trebuie să fie atenţi nu doar la propriile lor interese ci şi la interesele celor aflaţi sub protecţia lor. Acum este timpul ca germanii să decidă: Dorim să acceptăm responsabilităţile şi obligaţiile ce derivă din poziţia unei puteri dominante în Europa?

Schmitz: Aţi spune că modul de conducere al lui Merkel în criza refugiaţilor este diferit de cel din criza euro? Credeţi că este mult mai dornică să devină un hegemon binevoitor?

Soros: Ar însemna să ceri prea mult. Nu am niciun motiv să îmi schimb opinia critică faţă de modul ei de conducere din criza euro. Europa ar fi putut să folosească mult mai repede tipul de conducere pe care îl manifestă ea acum. Din păcate, atunci când Lehman Brothers a intrat în faliment în 2008, ea nu a vrut să permită ca salvarea sistemului bancar european să fie garantată la nivelul întregii Europe deoarece a considerat că opinia publică germană predominantă se va opune acelei măsuri. Dacă ar fi încercat să schimbe opinia publică în loc să o urmeze, tragedia Uniunii Europene ar fi putut să fie evitată.

Schmitz: Dar ea nu ar fi rămas cancelar al Germaniei pentru 10 ani.

Soros: Aveţi dreptate. A fost foarte bună în privinţa satisfacerii cerinţelor şi aspiraţiilor unei game largi din publicul german. A dispus atât de suportul celor care doreau să fie buni europeni cât şi de suportul celor care doreau ca ea să protejeze interesele naţionale ale Germaniei. Ea a fost realeasă cu o majoritate mai mare. Dar, în cazul chestiunii imigraţiei, a acţionat pe baza unui principiu şi a fost dispusă să îşi rişte poziţia de conducere. Ea merită suportul celor care îi împărtăşesc principiile.

(...)

Schmitz: Aţi fost atât de implicat în promovarea principiilor societăţii deschise şi în susţinerea schimbării democratice în Europa de Est. De ce există acolo atât de multă opoziţie şi ranchiună faţă de refugiaţi?

Soros: Deoarece principiile unei societăţi deschise nu au rădăcini adânci în acea parte a lumii. Premierul ungar Viktor Orban promovează principiile ungare şi ale identităţii creştine. Combinarea identităţii naţionale cu religia este un amestec puternic. Şi Orban nu este singur. Liderul noului partid de guvernament din Polonia, Jarosław Kaczynski, adoptă o abordare similară. Nu este la fel de inteligent ca Orban, dar este un politician chibzuit şi a ales imigraţia ca un element central al campaniei sale. Polonia este una dintre cele mai omogene ţări din Europa din punct de vedere etnic şi religios. Un imigrant musulman în Polonia catolică este întruparea Celuilalt. Kaczynski a reuşit să îl descrie pe musulman ca pe un diavol.

Schmitz: Mai amplu, cum priviţi situaţia politică din Polonia şi Ungaria?

Soros: Deşi Kaczynski şi Orban sunt oameni foarte diferiţi, regimurile pe care intenţionează să le creeze sunt foarte similare. Aşa cum am sugerat, ei caută să exploateze un amestec de naţionalism etnic şi religios pentru a-şi menţine priza asupra puterii. Într-un fel, ei încearcă să restabilească tipul de democraţie falsă care a triumfat în perioada dintre cele două Războaie Mondiale, în Ungaria amiralului Horthy şi Polonia mareşalului Piłsudski. După ce ajung la putere, ei sunt obligaţi să captureze o parte din instituţiile democraţiei care sunt şi care ar trebui să fie autonome, fie că este vorba de Banca Centrală sau de Curtea Constituţională. Orban a făcut-o deja, iar Kaczynski începe doar acum. Ei vor fi greu de înlăturat [de la putere, n.r.].

Pe lângă celelalte probleme ale sale, Germania va avea o problemă poloneză. În contrast cu Ungaria, Polonia a fost una dintre cele mai prospere ţări din Europa, atât economic cât şi politic. Germania are nevoie de Polonia pentru a se proteja de Rusia. Rusia lui Putin şi Polonia lui Kaczynski sunt ostile una faţă de cealaltă, dar amândouă sunt şi mai ostile faţă de principiile pe baza cărora a fost fondată Uniunea Europeană.

Schmitz: Care sunt acele principii?

Soros: Întotdeauna am văzut UE ca o materializare a principiilor societăţii deschise. Cu un sfert de secol în urmă, când m-am implicat pentru prima dată în regiune, exista o Uniune Sovietică muribundă şi o Uniune Europeană ce ieşea la suprafaţă. Şi, interesant, ambele au reprezentat experienţe în privinţa guvernării internaţionale. Uniunea Sovietică a încercat să unească proletarii lumii şi UE a încercat să dezvolte un model de integrare regională bazat pe principiile unei societăţi deschise.

Schmitz: Cum se poate compara acel lucru cu prezentul?

Soros: Uniunea Sovietică a fost înlocuită de o Rusie rebelă şi Uniunea Europeană a ajuns să fie dominată de forţele naţionalismului. [De fapt] societatea deschisă în care credem atât Merkel cât şi eu datorită istoriilor noastre personale, şi în care ar dori să se alăture reformatorii noii Ucraine datorită istoriilor personale, nu există cu adevărat. Uniunea Europeană ar fi trebuit să fie o asociaţie voluntară formată din egali, dar criza euro a transformat-o într-o relaţie între debitori şi creditori, în care debitorii au probleme în respectarea obligaţiilor lor, iar creditorii au stabilit condiţii pe care debitorii trebuie să le respecte. Acea relaţie nu este nici voluntară şi nici egală. Criza imigraţiei a introdus alte fisuri. Prin urmare, supravieţuirea UE este în pericol.

Schmitz: Acesta este un punct de vedere interesant deoarece îmi amintesc că aţi fost foarte critic la adresa lui Merkel cu doi ani în urmă pentru că ea era prea îngrijorată de interesele alegătorilor săi şi de crearea ieftină a unei hegemonii germane. Acum, ea a schimbat cu adevărat cursul chestiunii imigraţiei şi a deschis uşa larg pentru refugiaţii sirieni. Acel lucru a creat un factor de atracţie care, în schimb, a permis autorităţilor europene să dezvolte o politică pentru acordarea de azil, cu o ţintă generoasă – până la un milion de refugiaţi pe an – care rămâne deschisă câţiva ani. Refugiaţii care sunt calificaţi să fie acceptaţi ar putea rămâne acolo unde sunt până când le vine rândul.

Soros: Dar noi nu avem o politică europeană pentru acordarea de azil. Autorităţile europene trebuie să accepte răspunderea pentru acest lucru. Autorităţile au transformat afluxul tot mai mare de refugiaţi din acest ultim an dintr-o problemă ce putea fi gestionată într-o criză politică acută. Fiecare stat membru s-a concentrat în mod egoist pe propriile sale interese, deseori acţionând împotriva intereselor celorlalţi. Acest lucru a precipitat panica în rândul solicitanţilor de azil, în sânul publicului general şi în rândul autorităţilor responsabile cu legea şi ordinea. Solicitanţii de azil au fost principalele victime. Dar aveţi dreptate. Merkel merită creditul pentru posibilitatea creării unei politici europene pentru acordarea de azil.

UE are nevoie de un plan cuprinzător pentru a răspunde la criză, unul care reafirmă o guvernare eficientă asupra fluxurilor de solicitanţi de azil, astfel încât acestea să aibă loc într-o manieră sigură şi ordonată, şi într-un ritm care să reflecte capacitatea Europei de a-i absorbi. Pentru a fi cuprinzător, planul trebuie să fie extins dincolo de graniţele Europei. Planul este mai puţin perturbator şi mai ieftin dacă potenţialii solicitanţi de azil vor rămâne în locaţiile lor prezente sau în apropierea lor.

Fundaţia mea a dezvoltat un plan cu 6 puncte pe baza acestui principiu şi l-a anunţat exact în acelaşi timp în care Orban a prezentat propriul său plan cu şase puncte, deşi cele două planuri sunt total opuse. Planul lui Orban a fost proiectat pentru a proteja graniţele naţionale împotriva solicitanţilor de azil; al nostru a urmărit să protejeze solicitanţii de azil. Am fost la cuţite de atunci. Orban mă acuză de faptul că încerc să distrug cultura naţională ungară prin inundarea ţării sale cu refugiaţi musulmani. În mod paradox, planul nostru va păstra solicitanţii de azil calificaţi acolo unde sunt localizaţi în prezent şi vor fi acomodaţi în acele locuri; politicile sale [ale lui Orban] sunt cele care îi forţează pe refugiaţi să se grăbească să ajungă în Europa cât mai sunt deschise uşile.

Schmitz: Puteţi să clarificaţi puţin paradoxul? De ce planul dumneavoastră ar împiedica refugiaţii să inunde Europa?

Soros: Noi susţinem o politică europeană comună pentru acordarea de azil care va reafirma controlul asupra graniţelor europene, şi nu doar asupra celor naţionale, şi care va permite solicitanţilor de azil să ajungă în Europa într-o manieră sigură, ordonată şi într-un ritm care reflectă capacitatea UE de a-i absorbi. Orban promovează utilizarea graniţelor naţionale pentru a ţine imigranţii afară.

Schmitz: Şi cine câştigă acest conflict?

Soros: În Ungaria, el a câştigat. Mai tulburător este faptul că el câştigă şi în Europa. El o provoacă pe Merkel pentru conducerea Europei. El şi-a lansat campania la conferinţă de partid din septembrie 2015 a Uniunii Social Creştine din Bavaria (partidul soră al Uniunii Creştin Democrate a lui Merkel) şi a făcut acel lucru în colaborare cu Horst Seehofer, preşedintele acelui partid [bavarez]. Şi acest lucru este o provocare reală. Atacă valorile şi principiile pe care a fost fondată Uniunea Europeană. Orban le atacă din interior; Putin din exterior. Ambii încearcă să revoce subordonarea suveranităţii naţionale la o ordine europeană, supranaţională.

Putin merge chiar mai departe: el doreşte să înlocuiască aplicarea legii cu aplicarea forţei. Ei vor să se întoarcă într-o epocă apusă. Din fericire, Merkel a luat această provocare în serios. Ea luptă înapoi şi eu o susţin nu doar prin cuvinte ci şi prin fapte. Fundaţiile mele nu se implică doar cu propagandă de sprijin ci doresc să aducă o contribuţie pozitivă la faţa locului. Am creat o fundaţie în Grecia, Solidarity Now, în 2013. Am putut să prevedem în mod clar că Grecia, în starea sa de sărăcie, va avea probleme în întreţinerea unui număr mare de refugiaţi care sunt blocaţi acolo.

Schmitz: De unde provin banii pentru planul dumneavoastră?

Soros: Ar fi imposibil ca UE să finanţeze aceste cheltuieli din bugetul său curent. Ar putea, totuşi, să strângă aceste fonduri prin emiterea de obligaţiuni pe termen lung folosindu-şi capacitatea sa de împrumut AAA în mare parte intactă. Povara acoperirii obligaţiunilor ar putea fi distribuită în mod echitabil între statele membre care acceptă refugiaţi, iar în cazul celor care refuză să o facă ar trebui impuse restricţii speciale. Inutil să menţionez, aici există neînţelegeri între mine şi cancelarul Merkel.

Schmitz: V-aţi retras de la conducerea fondurilor dumneavoastră speculative şi vă devotaţi întreaga energie fundaţiei dumneavoastră. Care sunt proiectele dumneavoastră majore.

Soros: Există prea multe pentru a le enumera. Părem să fim implicaţi în majoritatea chestiunilor arzătoare politice şi sociale ale lumii. Dar aş evidenţia Institutul pentru Noua Gândire Economică (INET) şi Universitatea Centrală Europeană (CEU), deoarece are loc o revoluţie în ştiinţele sociale şi sunt adânc implicat, atât personal cât şi prin fundaţiile mele. Cu ajutorul ştiinţelor naturale, omenirea a obţinut controlul asupra forţelor naturii, dar abilitatea noastră de a ne guverna singuri nu a ţinut pasul cu realizările ştiinţei naturale. Avem capacitatea de a ne distruge civilizaţia şi aproape că ne îndreptăm în acea direcţie.

Schmitz: Descrieţi o imagine tristă a viitorului dumneavoastră.

Soros: Dar este o viziune părtinitoare şi în mod deliberat este aşa. Recunoaşterea unei probleme este o invitaţie pentru a face ceva în privinţa ei. Aceasta este principala lecţie pe care am învăţat-o din experienţa formatoare a vieţii mele, în 1944, când naziştii au ocupat Ungaria. S-ar putea să nu fi supravieţuit dacă tatăl meu nu a obţinut documente de identificare false pentru familia lui (şi pentru multe alte familii). El m-a învăţat că este mult mai bine să înduri o realitate dură decât să închizi ochii în faţa ei. De îndată ce eşti conştient de pericole, şansele tale de supravieţuire sunt mult mai bune dacă îţi asumi nişte riscuri, decât dacă ai urma supus mulţimea. Din acest motiv m-am antrenat să privesc partea întunecată. M-a ajutat bine pe pieţele financiare şi mă ghidează acum în filantropia mea politică. Cât timp pot găsi o strategie câştigătoare, indiferent cât de fragilă, nu renunţ. În pericole se pot afla oportunităţi. Întotdeauna este întuneric înaintea zorilor.

Schmitz: Care este strategia dumneavoastră câştigătoare pentru Grecia?

Soros: Ei bine, nu am una. Grecia a fost gestionată greşit de la bun început. Când a apărut prima dată criza elenă, către sfârşitul lui 2009, UE, în frunte cu Germania, a venit să o salveze, dar a impus rate punitive pentru dobânzile împrumuturilor pe care le-a oferit. Acesta este motivul pentru care datoria naţională elenă de nesusţinut. Iar [UE] a repetat aceeaşi greşeală în negocierile recente. UE a dorit să-l pedepsească pe Alexis Tsipras şi în special pe fostul său ministru de finanţe Yanis Varoufakis dar, în acelaşi timp, nu a avut o altă variantă decât să evite intrarea Greciei în incapacitate de plată. Prin urmare, UE a impus condiţii care vor împinge Grecia într-o criză economică şi mai adâncă.

Schmitz: Este Grecia o ţară interesantă pentru investitorii privaţi?

Soros: Nu cât timp face parte din zona euro. Cu moneda euro, este improbabil ca ţara să înflorească vreodată deoarece rata de schimb valutar este mult prea ridicată pentru a fi competitivă.

Schmitz: Cât de îngrijorat sunteţi de faptul că, în mijlocul tuturor acestor crize, un important stat membru al UE precum Marea Britanie ia în considerarea părăsirea Uniunii Europene?

Soros: Foarte. Sunt convins că Marea Britanie ar trebui să rămână în Europa, nu doar din motive economice ci şi politice. O Uniune Europeană fără Marea Britanie va fi o uniune mult mai slabă.

Schmitz: Dar sondajele arată că o majoritate a britanicilor susţin Brexitul, sau ieşirea Marii Britanii din UE.

Soros: Campania pentru Brexit a înşelat în mod deliberat publicul. În prezent, Marea Britanie are cele mai bune acorduri posibile cu Europa. Are acces la piaţa comună, unde ajung aproape jumătate din exporturile britanice, în timp ce nu poartă pe umeri povara intrării în zona euro.

Schmitz: De ce nu este comunitatea britanică de afaceri mai vocală în privinţa dezavantajelor unui Brexit?

Soros: Conducerile corporaţiilor multinaţionale, care şi-au dezvoltat capacitatea de producţie în Marea Britanie ca o bază de acţiune pe piaţa comună, ezită să afirme public că se opun unui Brexit deoarece nu doresc să se implice într-o dezbatere politică în care clienţii lor să aibă viziuni diferite. Dar dacă îi întrebaţi în privat, aşa cum am făcut-o eu, vă vor confirma acest lucru.

Campania pentru Brexit a încercat să convingă publicul britanic că este mai sigur să stea în afara pieţei comune decât să facă parte din ea. Campania a avut la îndemână tot terenul deoarece guvernul a dorit să lase impresia că urmăreşte să obţină cel mai bun acord.

(...)

Schmitz: Care este evaluarea dumneavoastră asupra situaţiei din Ucraina?

Soros: Ucraina a făcut ceva aproape incredibil supravieţuind timp de doi ani în timp ce a înfruntat atâţia duşmani. Dar are nevoie de mult mai mult suport din afară deoarece este epuizată. Plasând Ucraina într-o situaţie financiară complicată, Europa repetă greşeala pe care a făcut-o cu Grecia. Vechea Ucraina a avut multe în comun cu vechea Grecie – a fost dominată de oligarhi şi serviciul civil a fost folosit de oameni care îşi exploatau poziţiile ocupate [în interes personal] în loc să servească poporul. Dar există o nouă Ucraină care doreşte să fie opusă cele vechi. Rada a adoptat recent un buget pentru anul 2016 care satisface condiţiile impuse de FMI. Acum este momentul să se ofere un ajutor financiar suplimentar de care noua Ucraină are nevoie pentru a pune în aplicare reforme radicale. Acel lucru ar permite ţării nu numai să supravieţuiască ci să se dezvolte şi să devină o destinaţie atractivă pentru investiţii. Transformarea noii Ucraine înapoi în vechea Ucraina va fi o greşeală fatală deoarece noua Ucraină este una dintre cele mai valoroase active pe care le are Europa, atât pentru că rezistă agresiunii ruse cât şi pentru recâştigarea spiritului solidarităţii care a caracterizat Uniunea Europeană în anii săi de început.

Schmitz: Mulţi îl critică pe preşedintele american Barack Obama pentru că este prea slab în faţa Rusiei.

Soros: Chiar aşa. Putin este un tactician suprem care a intrat în conflictul sirian deoarece a văzut o oportunitate pentru a îmbunătăţi poziţia Rusiei pe scena globală. El a fost pregătit să facă presiuni continue până când ar fi întâmpinat o rezistenţă serioasă. Preşedintele Obama ar fi trebuit să îl provoace mai devreme. Dacă Obama ar fi impus deasupra Siriei o zonă no-fly atunci când Rusia a început să livreze echipamente militară la scară mare [în ţara arabă], Moscova ar fi trebuit să îl respecte. Dar Obama a dorit să evite orice risc de confruntare militară directă cu Rusia. Astfel, Rusia şi-a instalat rachete antiaeriene şi SUA a trebuit să împartă controlul asupra spaţiului aerian sirian cu ruşii. Aţi putea spune că prin doborârea unui avion de luptă rusesc, preşedintele turc Recep Tayyip Erdogan i-a făcut lui Obama o favoare. Putin a trebuit să recunoască faptul că aventura sa militară a întâmpinat o opoziţie serioasă şi acum pare să fie pregătit pentru o soluţie politică. Acest lucru este promiţător.

De asemenea, există Statul Islamic şi atacuri teroriste care ameninţă cu subminarea valorilor şi principiilor civilizaţiei noastre. Teroriştii doresc să convingă tineretul musulman că nu există nicio alternativă la terorism şi, dacă îi ascultă pe cei ca Donald Trump, s-ar putea ca teroriştii să reuşească [în planurile lor].

(...)