Agresiunile sexuale din Köln şi corectitudinea politică

Angela Merkel a condamnat agresiunile ca fiind dezgustătoare şi a pledat pentru un răspuns dur al statului de drept. Potrivit purtătorului ei de cuvânt, Steffen Seibert, cancelarul a declarat că ”trebuie luate toate măsurile pentru a investiga şi a-i depista cât de repede posibil pe vinovaţi. Aceştia trebuie pedepsiţi şi trebuie să nu se ţină cont de originea sau de background-ul lor”. Cu alte cuvinte, Merkel a vrut să nu fie făcuţi toţi refugiaţii africani vinovaţi pentru delictele sexuale, mai ales că deocamdată nu se ştie cine sunt aceştia. Ceea ce ştim până în prezent de la martori oculari, citaţi de poliţie, este că agresorii ”păreau să vină din spaţiul arab sau nord-african”, dar nu există încă (!) o confirmare oficială.

Şi ministrul de Interne Thomas de Maiziere a condamnat agresiunile asupra femeilor din Köln ca fiind ”abominabil şi de neacceptat”, dar a adăugat că implicarea eventuală a unor oameni cu background de imigranţi ”nu trebuie să ducă la suspectarea şi demonizarea refugiaţilor de orice fel, care caută protecţie la noi fiind urmăriţi politici”.

Şi din opoziţie aceeaşi placă. Reprezentanta Verzilor, Claudia Roth, a cerut ca agresiunile sexuale să nu fie folosite ca pretext pentru alimentarea resentimentelor faţă de căutătorii de azil. ”Totuşi nu este ca şi cum am putea să spunem că este ceva tipic pentru Africa de Nord sau tipic pentru refugiaţi. Aici este vorba despre forţa masculină şi despre încercarea de a se folosi de o situaţie, noaptea de Anul Nou, ca şi cum ar fi un spaţiu în care legea nu se aplică”, a susţinut ea.

Aceste declaraţii încearcă să liniştească populaţia, dar şi să apere politica porţilor deschise promovată de Merkel în criza refugiaţilor, care i-a adus acesteia multe critici pe plan intern şi extern. Germaniei i se reproşează că a aruncat Europa în haos prin încălcarea Regulamentului de la Dublin, prin primirea tuturor refugiaţilor fără înregistrare şi verificări şi ulterior prin reintroducerea controalelor la frontieră şi stabilirea sistemului cotelor obligatorii care forţează celelalte state să preia un număr fix de refugiaţi.

Dacă se va confirma faptul că agresorii din Koln sunt refugiaţi, acest episod ar putea să aibă consecinţe majore asupra sprijinului popular de care se va bucura Merkel şi partidul ei, CDU. Am explicat mai demult de ce Merkel este între ciocan şi nicovală în criza refugiaţilor. Potrivit unui sondaj Emnid, CDU şi CSU au ajuns la o popularitate de doar 36% - cel mai scăzut nivel de la alegerile pentru Bundestag încoace. Mai mult, 48% dintre germani consideră politica Angelei Merkel în criza refugiaţilor ca fiind greşită. În plus, liderul CSU, Horst Seehofer, a cerut din nou, recent, limitarea numărului de refugiaţi pe care Germania îi primeşte în fiecare an la 200.000, pentru a-i putea integra.

În acest context, agresiunile din Köln nu fac decât să alimenteze temerile că Germania nu va face faţă şi nu va reuşi să-i integreze pe refugiaţii şi imigranţii economici intraţi deja pe teritoriul ei. Ba mai mult, incidentele sugerează că situaţia ar putea scăpa de sub control şi că autorităţile sunt deja depăşite.

Poliţia din Köln a dat imediat după Anul Nou un comunicat în care a prezentat petrecerea de Revelion din faţa Domului ca pe un eveniment care a decurs în cea mai mare parte paşnic. Apoi, a trebuit să revină doar trei zile mai târziu cu declaraţia şefului poliţiei Wolfgang Albers care a vorbit despre ”delicte de o amploare cu totul nouă”. Este foarte greu de explicat cum de poliţia nu a intervenit pentru a-i opri pe cei 1.000 de agresori când aceştia au molestat sexual câteva zeci de femei pentru a le fura banii sau telefoanele şi de ce a aşteptat ca femeile să facă denunţuri pentru a acţiona.

Fenomenul numit Antanzen, prin care se recurge la forţă pentru a jefui persoane, nu este nou în Germania, după cum arată Ministrul de Interne al Landului Renania de Nord Vestfalia, Ralf Jager (SPD), citat de ziarul ”Die Welt”. În trecut au mai existat astfel de agresiuni orchestrate de tineri de origine nord-africană, dar amploarea sa a fost în cazul acesta mult mai mare şi a fost combinată cu molestări sexuale. Tot Jager a declarat pentru ziarul Kölner Stadt-Anzeiger că ”nu putem accepta că grupuri de bărbaţi nord-africani se organizează pentru a înjosi femei fără apărare cu atacuri sexuale”.

De-a dreptul năucitoare a fost însă o declaraţie a primăriţei din Köln, Henriette Reker, care le-a sfătuit pe femei şi fete ”să se ţină la distanţă de cel puţin un braţ de bărbaţii străini în care n-au încredere, să circule însoţite şi să nu se despartă”. Ea a mai arătat că pentru a nu se mai repeta agresiunile de Anul Nou şi la Carnavalul care urmează să fie ţinut în oraş ”trebuie să le explicăm oamenilor din alte culturi despre ce este carnavalul din Koln şi că bucuria nu poate fi confundată cu abuzurile sexuale”.

Corectitudinea politică exagerată naşte monştri. În Germania problema integrării musulmanilor a fost băgată sub preşul multiculturalismului, termen golit de sens, în care culturi foarte diferite trăiesc vieţi paralele, într-un climat de falsă toleranţă.

Corectitudinea politică exagerată naşte monştri. În Germania problema integrării musulmanilor a fost băgată sub preşul multiculturalismului, termen golit de sens, în care culturi foarte diferite trăiesc vieţi paralele, într-un climat de falsă toleranţă. Ideologia Multi-Kulti care promova neamestecul nemţilor în alte culturi din ţară ca fiind soluţia pentru o coexistenţă paşnică s-a dovedit complet falimentară. Au recunoscut-o şi politicienii, în frunte cu Merkel, dar n-au făcut nimic în afară de a decreta eşecului multiculturalismului.

Actualul val de imigranţi a venit pe un fond deja problematic. Într-un serial realizat la Berlin am arătat care sunt problemele pe care le ridică integrarea musulmanilor în Germania, despre instituirea de societăţi paralele, în care se practică un Islam mai conservator decât în Turcia, şi în care pe pământ german au loc crime de onoare şi căsătorii forţate. Seyran Ateş, reputată avocată turco-germană, apărătoare în justiţie a unor femei musulmane victime ale violenţei în familie, îmi explica într-un interviu că ”multe familii musulmane trăiesc în Germania foarte retrase şi segregate de societatea germană. Ele nu vor să aibă niciun contact cu nemţii şi îşi educă şi copii astfel încât să aibă o imagine negativă asupra germanilor. Crimele de onoare sau căsătoriile forţate sunt practici larg răspândite în aceste societăţi paralele, în care societatea germană este privită ca prea permisivă şi amorală”. Germania, care până acum nu recunoştea că este o destinaţie de migraţie şi îi denumea pe turci Gastarbeiter, amăgindu-se ca aceştia se vor întoarce înapoi, este, în prezent, ţara care va primi cel mai mare număr de refugiaţi din UE. Prin urmare, problemele vechi nerezolvate se vor acutiza pe măsură ce li se adaugă unele noi.

Sigur, acuzarea unui întreg continent pentru faptele câtorva delincvenţi şi generalizările sunt dăunătoare. Partide extremiste precum neo-naziştii de la NPD şi euroscepticii de la Alternativa pentru Germania au început deja să incite la ură împotriva refugiaţilor pentru a câştiga capital politic. Totuşi nu putem să nu vedem că au fost încălcate nişte graniţe şi că o dublă măsură tot mai puternică se manifestă în Europa corectă politic. Copii sunt luaţi de stat de la părinţi în Norvegia pe motiv de îndoctrinare creştină. La Bruxelles Crăciunul este înlocuit cu Sărbători de Sezon pentru a nu-i ofensa pe musulmani. Pe de altă parte, creştinii părăsesc în număr mare ţările musulmane din Orientul Mijlociu, fiind persecutaţi şi ucişi. Musulmanii care fug de prigoana din ţările lor sunt primiţi cu braţele deschise de state ca Germania.

Europa îşi îngrădeşte libertăţile şi permite altora să le încalce pe cele ale cetăţenilor săi. Faptul că refugiaţii de religie musulmană au fost primiţi bine în Germania este de apreciat, dar faptul că poliţia nu i-a împiedicat pe agresori să comită infracţiunile şi nici nu i-a arestat este grav. La fel de grav este că poliţia a încercat să treacă sub tăcere incidentul, iar presa şi autorităţile au reacţionat şi ele târziu.

Postul public de televiziune ZDF a recunoscut că a greşit când n-a relatat deloc în principalul jurnal despre agresiunile din Köln la momentul respectiv, pe motiv că mai voia să facă nişte interviuri de completare. În mediul online, postului i s-a reproşat autocenzura. Cât despre poliţie, liderul sindicatului poliţiştilor Rainer Wendt le-a luat apărarea acestora arătând că numărul lor era prea mic pentru ca să poată acţiona altfel. Mai mult, el s-a declarat sceptic că agresorii ar putea fi identificaţi.

Autorităţile vorbesc despre un răspuns dur al statului de drept, dar acesta este tardiv. Corectitudinea politică a ajuns se pare să conteze mai mult decât siguranţa şi drepturile cetăţenilor europeni.