Cum se va schimba politica lui Merkel după agresiunile de la Köln

”Wir schaffen Es” ! (O s-o scoatem la capăt), declara cancelarul german cu optimism şi încredere la începutul crizei refugiaţilor. De atunci, Angela Merkel a fost criticată puternic de oameni din propriul partid, de partenerii de coaliţie de la SPD şi CSU, cât şi de parteneri externi pentru modul în care a gestionat criza refugiaţilor. Acum, după Köln, întrebarea dacă Germania va face faţă se pune şi mai serios.

O parte dintre nemţii care i-au primit pe migranţi cu braţele deschise şi i-au ajutat direct în gări şi în adăposturi s-ar putea simţi trădaţi, fiind oripilaţi de atacurile asupra femeilor din noaptea de Revelion. În plus, extrema dreaptă şi partidul euro-sceptic Alternativa pentru Germania se folosesc deja de episodul Köln pentru a incita împotriva refugiaţilor şi a-şi face capital politic pe seama acestora, mai ales că urmează alegeri în trei Landuri în martie: Baden-Württemberg, Rheinland-Pfalz şi Sachsen-Anhalt.

Climatul este unul tot mai tensionat, aşa cum a arătat şi ultima demonstraţie Pegida, la care s-au înregistrat violenţe, iar poliţia a intervenit cu tunuri cu apă şi spray cu piper pentru a calma situaţia.

Angela Merkel, care abia scăpase de criticile din propriul partid, prin unele concesii formale, este din nou între ciocan şi nicovală. Presiunea asupra cancelarului de a schimba politica porţilor deschise în materie de migraţie creşte din nou. După episodul de la Köln , Merkel a trebuit să iasă şi să anunţe măsuri precum schimbarea legislaţiei, astfel încât solicitanţii de azil care comit astfel de delicte să poată fi expulzaţi mai repede şi mai uşor. În prezent, legea germană prevede că aceştia nu pot fi repatriaţi decât în urma unei sentinţe judecătoreşti privative de libertate de cel puţin un an. Potrivit noului proiect legislativ anunţat de ministrul de Interne Thomas de Maiziere şi ministrul Justiţiei Heiko Maas, în caz de comitere de delicte sexuale şi alte fapte penale, aceştia vor putea fi expulzaţi indiferent de cât de mare este pedeapsa la care au fost condamnaţi şi dacă sunt sau nu eliberaţi pe cauţiune.

Pe aceeaşi linie s-a situat şi liderul grupului parlamentar CDU din Bundestag, Volker Kauder, care a declarat într-un interviu acordat Spiegel că ”cetăţenii se aşteaptă ca cei care nu au dreptul de a rămâne la noi, chiar să părăsească ţara. Dacă asta s-ar întâmpla într-o măsură mai mare, poate mai puţini oameni ar vota pentru extrema dreaptă. Avem nevoie de mai mulţi poliţişti şi de legi mai dure pentru a putea printre altele să-i expulzăm mai repede pe străinii criminali. Sunt îngrijorat că percepţia populaţiei se va schimba”. Cu alte cuvinte, liderul creştin-democrat se teme că dacă nu vor fi luate măsuri dure ca răspuns la violenţa sexuală din Köln , CDU va pierde şi mai mult electorat în favoarea populiştilor de la AfD. Am mai scris despre faptul că partidul lui Merkel este în scădere în sondaje şi că o mare parte dintre nemţi consideră greşit modul în care cancelarul a gestionat criza refugiaţilor.

Cancelarul a tot refuzat să numească un număr limită de refugiaţi pe care Germania îi va primi pe lună sau pe an, dar presiunea va creşte. Un reputat expert în drept constituţional Udo di Fabio a prezentat un raport potrivit căruia guvernul federal face prea puţin pentru a limita fluxul de refugiaţi, afectând capacitatea Landurilor de a-şi securiza graniţele. Argumentele sale vin în sprijinul premierului bavarez Horst Seehofer, care cerea limitarea numărului de refugiaţi pe care Germania îi va primi la 100.000 -200.000 pe an. Liderul CSU poate acum să atace politica porţilor deschise şi a imigraţiei de masă a lui Merkel pe terenul constituţional, invocând o încălcare a interesului Landurilor.

Măsuri dure

Pe de altă parte, paradoxal, după ce SPD şi CDU s-au certat mult pe noua legislaţie de azil, acum ambele partide par de acord cu limitarea fluxului de refugiaţi şi accelerarea procesului de expulzare a celor fără perspective de azil. Episodul Köln pur si simplu îi obligă să acţioneze cât mai repede pentru a nu pierde sprijinul populaţiei. Aşa se explică faptul că CDU a prezentat la sfârşitul săptămânii trecute un document care prevede că orice străin condamnat la o pedeapsă privativă de libertate nu are dreptul să mai primească statutul de refugiat sau de solicitant de azil, iar în caz de delicte precum cele din Köln suspecţii vor fi plasaţi imediat în arest preventiv.

Creşterea numărului de refugiaţi nu face decât să-i încurajeze să acţioneze împotriva statului german, mizând pe faptul că autorităţile sunt depăşite. Mai periculos este însă că noii veniţi şi vechii neintegraţi se pot coaliza pentru a-şi impune concepţiile unei majorităţi, profitând de dictatul corectitudinii politice.

Şi liderul SPD, Sigmar Gabriel, a declarat pentru ziarul Bild că este nevoie de o schimbare a legilor, astfel încât migranţii aceştia să poată fi expulzaţi mai uşor. ”Trebuie să avem zero toleranţă faţă de criminalitate şi atacuri sexuale. Statul trebuie să rămână puternic şi capabil de a acţiona. Asta le-o datorăm nemţilor şi majorităţii refugiaţilor care nu sunt vinovaţi. Trebuie găsite variantele legale pentru a-i trimite pe solicitanţii de azil delicvenţi înapoi în ţara lor natală”, a explicat el. Mai mult, ministrul Economiei a ameninţat statele africane că dacă nu-i iau înapoi pe aceştia, Germania îşi va reduce asistenţa de dezvoltare pentru ele. În opinia lui Gabriel, ţările de origine, şi nu contribuabilii germani, trebuie să preia costurile întemniţării acestora.

Este clar că tonul politic s-a schimbat după acest episod, dar întrebarea rămâne: Pot culturi atât de diferite să coexiste paşnic? Poate Germania să-i integreze pe musulmanii africani şi arabi, dacă nu a reuşit nici integrarea musulmanilor turci?

Indiferent dacă agresorii din Köln au fost tineri de origine nord-africană care trăiau în Germania de câţiva ani sau refugiaţi fugiţi din calea unui război sângeros precum cel din Siria, problema este complicată pentru că aceştia au o anumită concepţie despre femeie, care nu corespunde, ba este chiar contrară celei europene sau germane. În viziunea acestora, femeia este proprietatea bărbatului şi nu are autonomie şi libertate. Orice femeie care nu se supune logicii lor poate fi atacată şi batjocorită fiind considerată inferioară.

Samuel Huntington vorbea despre ciocnirea civilizaţiilor. Într-adevăr acestea se ciocnesc acum pe străzile Germaniei după ce au trăit pe culoare diferite, sub egida aberantei ideologii Multi-Kulti, amăgindu-se că neamestecul este echivalent cu toleranţa. Neamestecul înseamnă însă segregare, duşmănie, conflict, nu pace şi convieţuire. Societăţile paralele, în care au loc crime de onoare şi căsătorii forţate, erau deja o realitate în Germania pe care statul nu voia s-o recunoască, nici înainte de a izbucni criza refugiaţilor. Acum problemele vechi se adaugă celor noi, iar autorităţile germane culeg roadele multiculturalismului prost înţeles.

Se pune clar întrebarea cum va integra Germania un milion de musulmani veniţi doar anul trecut şi alţii care vor mai veni. Creşterea numărului acestora nu face decât să-i încurajeze să acţioneze împotriva statului german, mizând pe faptul că autorităţile sunt depăşite şi nu pot opri şuvoiul migratoriu care se revarsă peste graniţă. Mai periculos este însă că noii veniţi şi vechii neintegraţi se pot coaliza pentru a-şi impune concepţiile unei majorităţi, profitând de dictatul corectitudinii politice.