"A fost dureros. Ştiam că Zelenski e în pericol" - Fostul şef NATO spune de ce nu a închis spaţiul aerian deasupra Ucrainei în 2022

Fostul secretar general al NATO Jens Stoltenberg a descris „momentul dureros” din februarie 2022 când a refuzat apelul disperat al preşedintelui Zelenski de a impune o zonă de interdicţie a zborului deasupra Ucrainei, relatează The Times.

Stoltenberg a spus că se temea că acea conversaţie a lor ar putea fi ultimul apel telefonic pe care îl va face preşedintele ucrainean.

„Ne temeam cu toţii pentru viaţa preşedintelui Zelenski şi a familiei sale. M-a sunat dintr-un buncăr în Kiev cu tancuri ruseşti chiar în apropiere. Şi a spus: 'Accept că nu trimiteţi trupe terestre NATO, deşi nu sunt de acord. Dar, vă rog, închideţi spaţiul aerian. Împiedicaţi avioanele, dronele şi elicopterele ruseşti să zboare şi să ne atace'”, a spus el.

„Şi a mai spus: 'Ştiu că NATO poate face asta pentru că a făcut-o înainte'. NATO a închis spaţiul aerian deasupra Bosniei şi Herţegovinei în anii 1990 pentru a preveni atrocităţi. Iar aliaţii NATO, inclusiv Marea Britanie, au închis spaţiul aerian deasupra nordului Irakului pentru a-i proteja pe kurzi.”

Stoltenberg a menţionat că i-a spus lui Zelenski: „Înţeleg de ce ceri asta. Dar nu se va întâmpla, pentru că dacă NATO ar urma să închidă spaţiul aerian al Ucrainei, primul lucru pe care trebuie să îl facem este să distrugem sistemele ruseşti de apărare antiaeriană din Bielorusia şi Rusia, deoarece nu putem zbura peste spaţiul aerian ucrainean cu rachete de apărare antiaeriană ruseşti îndreptate către avioanele NATO. Şi dacă există un avion sau un elicopter rusesc în aer, trebuie să-l doborâm şi atunci suntem într-un război total între NATO şi Rusia. Şi nu suntem dispuşi să facem asta.

După cum a spus Biden, care era preşedintele SUA la acea vreme, nu vom risca al treilea război mondial pentru Ucraina.”

El a adăugat: „Îmi amintesc că a fost extrem de dureros să închei acel apel [cu Zelenski], ştiind că viaţa lui era în pericol”.

Stoltenberg, în vârstă 66 de ani, a condus NATO 10 ani începând din 2014, în una dintre cele mai dificile perioade din istoria sa.

El s-a confruntat cu cea mai mare umilire a alianţei, pierzând în faţa talibanilor în Afganistan, şi cu primul mare conflict terestru al Europei de la al Doilea Război Mondial încoace.

Dacă NATO ar fi oferit mai mult sprijin militar Ucrainei când Vladimir Putin a anexat Crimeea, a spus el, invazia rusă la scară largă opt ani mai târziu ar fi putut fi prevenită.

Refuzul de a-i oferi lui Zelenski superioritate aeriană a făcut parte din ceea ce Stoltenberg a descris ca abordarea „contradictorie” a NATO în sprijinirea Ucrainei.

„În dimineaţa zilei de 24 februarie, când a avut loc invazia la scară largă, toate naţiunile s-au întâlnit la sediul NATO şi am luat două decizii. Una a fost să intensificăm sprijinul pentru Ucraina, aşa cum am şi făcut. Cealaltă a fost să facem tot ce putem pentru a preveni escaladarea acestui război dincolo de Ucraina şi transformarea lui într-un război la scară largă între Rusia şi NATO”, a specificat el.

„Desigur, există un element de contradicţie între aceste două obiective pentru că, dacă singurul scop ar fi fost ca Ucraina să învingă, atunci am fi putut trimite trupe şi forţe aeriene NATO să lupte pe câmpul de luptă. Nu am făcut asta pentru că nu doream un război la scară largă între Rusia şi NATO. Aşa că am trimis arme şi muniţii”, a explicat fostul şef al NATO.

Jens Stoltenberg, care s-a născut la Oslo, a fost de două ori prim-ministru al Norvegiei şi este acum ministrul de Finanţe al ţării.

El a comparat situaţia cu sprijinul acordat Marii Britanii de Statele Unite la începutul celui de-al Doilea Război Mondial.

„[Statele Unite] nu au vrut să se implice direct. Aşadar au furnizat arme, dar nu trupe. Abia după Pearl Harbor, SUA s-a alăturat efectiv.

Scopul nostru nu este să avem un Pearl Harbor şi să ajungem într-o situaţie în care întreaga alianţă NATO să fie implicată. Aşadar continuăm să sprijinim Ucraina şi le-am permis să riposteze cu adevărat, dar nu suntem dispuşi să trimitem trupe NATO şi să fim implicaţi direct în conflictul militar cu Rusia. Şi continui să cred că aceasta este abordarea corectă”, a mai spus fostul şef al Alianţei Nord-Atlantice.

Totuşi, el a admis că ajutorul a fost „prea puţin, prea târziu”.

„Ucraina demonstrează atât forţa, cât şi slăbiciunea NATO. Aliaţii NATO au furnizat, de la invazia la scară largă, un sprijin militar fără precedent … fără de care Ucraina cel mai probabil nu ar fi putut să se apere aşa cum a făcut-o.

Pe de altă parte, trebuie să recunoaştem că sprijinul nostru a venit prea târziu şi în cantitate insuficientă, pentru că din 2014, când Rusia a anexat ilegal Crimeea şi a intervenit în estul Donbasului, şi până la invazia la scară largă din 2022, aliaţii NATO au oferit practic foarte puţin sprijin militar, sau mult prea puţin, şi aproape niciun ajutor letal pentru că ne era teamă că ar provoca Rusia să invadeze. Dar Rusia a invadat.

Dacă am fi oferit mai mult sprijin militar Ucrainei mai devreme, ar fi putut preveni o invazie la scară largă deoarece preşedintele Putin ar fi putut concluziona că este imposibil să invadeze Ucraina, pentru că aliaţii NATO ar fi înzestrat-o. Dar nu am făcut asta şi, prin urmare, a fost mult mai uşor pentru Rusia să invadeze”, a admis el.

Putin ar fi putut fi, de asemenea, încurajat de căderea Kabulului în mâinile talibanilor în 2021, pe care Stoltenberg a recunoscut-o drept „cea mai mare înfrângere a NATO”. El scrie despre acest lucru cu emoţie în noua sa carte de memorii, On My Watch, în care îşi aminteşte că vicepreşedintele Afganistanului i-a spus: „Ne-ai dezamăgit.”

Stoltenberg a adăugat: „Toţi am dori să vedem un Afganistan liber şi democratic, dar realitatea este că nu am fost dispuşi să plătim preţul pentru ca aliaţii NATO să asigure acest lucru. Cred că ceea ce am învăţat în acei 20 de ani este că a construi o societate liberă şi democratică folosind forţa militară, aşa cum am încercat, a fost pur şi simplu prea dificil şi prea ambiţios.”

Deşi a admis că a fost „dureros” să vadă fetele împiedicate să meargă la liceu, a susţinut că retragerea trupelor a fost decizia corectă.

„Este cea mai mare înfrângere a NATO. Dar continui să cred că, deşi a fost dureros şi mulţi oameni suferă, a fost corect să plecăm din Afganistan”, a declarat Stoltenberg.

Nu doar ameninţările externe i-au creat probleme. Când preşedintele Trump a preluat funcţia pentru prima dată, Stoltenberg s-a temut că alianţa s-ar putea prăbuşi.

„La summitul NATO din 2018, unde preşedintele Trump a spus efectiv că ia în considerare părăsirea alianţei, m-am îngrijorat că voi fi secretarul general care ar fi asistat la sfârşitul NATO.

Apoi am reuşit să găsim un compromis — aliaţii europeni au promis să contribuie mai mult şi, de fapt, au făcut mai mult, iar asta a menţinut alianţa unită. Majoritatea plătesc acum mult mai mult decât acum câţiva ani şi există planuri de a creşte în continuare a cheltuielilor pentru apărare”, a mai spus Stoltenberg.

Fostul şef NATO are mare încredere în importanţa diplomaţiei faţă-în-faţă, crescând cu tatăl său politician care găzduia luptători pentru libertate precum Nelson Mandela la masa din bucătărie pentru micul dejun.

El consideră că este crucial intensificarea sprijinului pentru Ucraina pe câmpul de luptă pentru a forţa Rusia la masa negocierilor.

„Nu cred că îi putem schimba părerea lui Putin. El vrea să controleze Ucraina. Dar cred că îi putem schimba calculul.

Dacă preţul pe care îl va plăti pentru asta va fi prea mare, atunci s-ar putea să fie dispus să îl negocieze. Zelenski a oferit discuţii. A spus că este dispus să accepte un armistiţiu. Până acum Putin a respins acele oferte.

Continuă războiul deoarece crede că poate câştiga mai mult pe câmpul de luptă decât la masa negocierilor. Trebuie să schimbăm acel calcul, iar singura cale de a schimba este să furnizăm sprijin militar Ucrainei şi să o facem mai puternică pe câmpul de luptă”, a subliniat el.

Stoltenberg a refuzat să se pronunţe dacă fondul suveran al Norvegiei, de valoare de trilioane de dolari şi cel mai mare din lume, ar acţiona ca garant pentru ca UE să acorde un împrumut de război de 100 de miliarde de euro Ucrainei, idee discutată în parlamentul ţării şi susţinută de patru dintre cele nouă partide politice.

„Ceea ce contează, pentru mine, este că Norvegia oferă acum mai mult sprijin decât am acordat vreodată înainte Ucrainei”, a spus el.

De când a preluat funcţia de ministru al Finanţelor în februarie, Stoltenberg a supravegheat triplarea sprijinului militar al Norvegiei.

„Acum oferim 7 miliarde € în sprijin financiar direct Ucrainei, majoritatea fiind militar. Nicio altă ţară nu oferă mai mult. Măsurat în raport cu PIB-ul său pe cap de locuitor, şi chiar în termeni absoluţi, Norvegia — cu doar cinci milioane de oameni — se numără printre principalii furnizori. Responsabilitatea mea este să mă asigur că Norvegia continuă să fie în top când vine vorba de acordarea de sprijin Ucrainei, oricum am face-o”, a afirmat el.

Deşi a insistat că „numai Ucraina poate decide ce concesii este dispusă să facă pentru a obţine pacea”, a spus că a discutat cu Zelenski despre aşa-zisa soluţie finlandeză, referire la renunţarea de către Finlanda la 10% din teritoriul său în faţa lui Stalin pentru a încheia Războiul de Iarnă în 1940.

„La urma urmei, trebuie să fie Ucraina cea care decide dacă va accepta ceva de genul a ceea ce Finlanda a fost forţată să accepte. Sarcina noastră nu este să dăm sfaturi Ucrainei. Sarcina noastră este să îi oferim sprijin”, a adăugat el.