Cum încearcă Juncker să salveze spaţiul Schengen

Propunerea ambiţioasă a Comisiei Europene prevedea ca Frontex să poată acţiona de la sine, la nevoie chiar şi împotriva voinţei statelor care nu sunt capabile să-şi păzească graniţele externe. Această idee s-a lovit încă dinaintea summitului de opoziţia Poloniei şi Ungariei, ţări care s-au opus şi cotelor obligatorii de refugiaţi, pe motiv că ar fi o încălcare puternică a suveranităţii naţionale.

Comisia a încercat să liniştească statele estice, arătând că mai întâi Agenţia de securizare a graniţelor va face propuneri statului membru în cauză referitoare la modalităţi prin care îşi poate îmbunătăţi securitatea la frontieră. Doar în cazul în care acesta nu va face nimic, va interveni forţa de reacţie rapidă europeană. Aluzia a fost clară la Grecia, care deşi nu este capabilă să-şi securizeze graniţele, a ezitat multă vreme să ceară ajutorul UE.

Ca şi Angela Merkel, preşedintele Comisiei Europene, Jean Claude Juncker, a declarat că fluxul mare de refugiaţi care vin în Europa pune sub semnul întrebării spaţiul Schengen. Pentru a nu permanentiza situaţia din prezent, în care unele ţări menţin controale la frontierele interne, Comisia propune câteva măsuri pentru întărirea securităţii graniţelor externe ale Uniunii.

Forţă de reacţie rapidă

Prima şi cea mai importantă dintre acestea este constituirea unei forţe permanente de intervenţie rapidă de 1.500 de poliţişti, care să fie puşi la dispoziţie de statele membre, fiind pregătiţi oricând pentru a fi dislocaţi la graniţele externe. Această măsură vine să repare unul dintre principalele handicapuri ale Frontex în criza refugiaţilor, şi anume faptul că până acum agenţia are doar un mandat de a coordona protejarea graniţelor, nu de a lua măsuri concrete de securizare. Mai mult, Frontex are nevoie în prezent de permisiunea statului respectiv pentru a putea opera pe teritoriul acestuia şi nu poate să efectueze misiuni de căutare şi de salvare, nici în cazul în care migranţi veniţi pe mare în ambarcaţiuni improvizate sunt în pericol de moarte.

În plus, Agenţia europeană de cooperare operaţională la frontierele externe este dependentă de promisiunile statelor membre privind personalul, care de multe ori nu se materializează şi nu are dreptul să-şi angajeze propriul staff. Deşi a cerut peste 775 de poliţişti de frontieră pentru a ajuta Grecia la procesarea refugiaţilor, doar 447 au fost trimişi de statele membre, potrivit Financial Times.

Birou pentru repatrieri şi controale pentru cetăţenii UE

O altă măsură propusă de CE pentru reformarea Frontex este ca noua agenţie să fie de asemenea responsabilă pentru expulzarea imigranţilor care nu îndeplinesc condiţiile pentru a primi azil în Europa. În acest scop, ar urma să fie creat un centru de analiză care să monitorizeze fluxurile de refugiaţi înspre UE şi în interiorul comunităţii. De asemenea, va fi înfiinţat un birou de expulzări în cadrul noii Agenţii. Echipe de intervenţie vor ajuta statele membre la repatrierea imigranţilor fără perspective de azil. Acestea ar putea declanşa astfel de acţiuni şi fără să fie solicitate de statele respective în caz de urgenţă.

În plus, vor exista şi controale suplimentare pentru cetăţenii UE care intră în spaţiul Schengen. Pe aeroporturi, autostrăzi şi în porturi, se va verifica dacă aceştia sunt căutaţi de poliţie, dacă au condamnări penale în Europa sau există suspiciuni legate de implicarea lor în activităţi teroriste. Codul frontierelor Schengen ar urma să fie modificat astfel încât datele personale ale cetăţenilor UE să fie introduse în baze de date precum Sistemul de Informaţii Schengen sau Europol, atunci când aceştia intră în spaţiul fără frontiere.

Coordonarea pazelor de coastă

Pe de altă parte, planul lui Juncker prevede o îmbunătăţire a coordonării pazelor de coastă, dat fiind că în prezent de aceasta se ocupă 300 de autorităţi civile şi militare distincte.

Banii mai mulţi nu au rezolvat limitările mandatului Frontex, care nu are dreptul să-şi angajeze propriul staff,depinde de personalul trimis de statele membre şi nu poate acţiona decât cu permisiunea acestora pe teritoriul lor.

Totuşi, pentru ca aceste decizii să fie aprobate, toate statele membre şi Parlamentul European vor trebui să fie de acord cu ele. Discuţiile de la Consiliul European de iarnă au arătat că un consens va fi dificil de realizat în această problemă. Planul de reformă a fost amânat deocamdată până la mijlocul lui 2016.

”Dacă state, precum Grecia în prezent, eşuează la apărarea frontierei externe a UE, Europa trebuie să preia supravegherea asupra unor segmente de graniţă. Europa trebuie să impună legislaţia în vigoare pe cont propriu în caz de situaţie specială în care legislaţia europeană nu este implementată de statele membre”, a declarat şeful grupului PPE din Parlamentul European, Manfred Weber pentru Spiegel Online, arătând care va fi miza confruntării.

Handicapurile actuale ale Frontex

Chiar dacă se anunţă o negociere dură în legătură cu această reformă, transformarea Frontex dintr-un organism fără puteri reale într-o instituţie eficientă ar trebui să fie o prioritate a UE. Fabrice Leggeri, directorul executiv al Agenţiei, a arătat într-un interviu acordat Financial Times, cum agenţia a primit constant mai multe fonduri cu ocazia unor crize punctuale la frontierele externe ale UE, dar nu şi mai multe atribuţii şi puteri, nefiind considerată o prioritate de statele membre. Banii mai mulţi nu au rezolvat însă limitările mandatului Frontex, care s-au făcut simţite în criza refugiaţilor.

Leggeri a explicat că le-a scris tuturor ţărilor membre, le-a solicitat personal pentru Frontex în septembrie şi le-a întrebat dacă au nevoie de ajutor în criza refugiaţilor, iar toate au răspuns că vor contribui cu oameni şi că nu au nevoie de ajutor, asta în contextul în care 200.000 de refugiaţi ajungeau în UE pe ruta balcanică în fiecare lună. Mai mult, potrivit FT, Grecia a permis Frontex să opereze la graniţa sa cu Macedonia abia după presiuni diplomatice puternice.

Cu alte cuvinte, statele membre au considerat că a cere ajutorul Frontex este un fel de recunoaştere a faptului că au eşuat să ţină situaţia refugiaţilor în frâu şi au preferat să nu recurgă la acest sprijin, deşi problema se acutiza.

În mod ironic, Frontex nu avea până acum nici măcar puterea de a cumpăra aparate de scanare a amprentelor digitale ale imigranţilor care vin în Europa, ceea ce a avut drept rezultat că două treimi din refugiaţii care au intrat în UE prin Grecia nu au fost înregistraţi şi amprentaţi.

Totuşi, şi poziţia Greciei faţă de reforma Frontex este mai mult decât ciudată. Ţara face în ultima vreme apel la UE pentru ajutor în criza refugiaţilor, dar până acum refuza ajutorul Frontex, iar acum se opune propunerii Comisiei. “Propunerea înseamnă să aduci pe uşa din spate o încălcare a suveranităţii noastre. Nu vom accepta deloc acest lucru”, a declarat de exemplu europarlamentarul grec Notis Marias pentru Reuters.

Nici opoziţia Ungariei şi Poloniei nu este de înţeles, pentru că ambele state cereau consolidarea securităţii la graniţele externe ale UE, iar măsurile din planul Juncker sunt gândite tocmai în acest scop. Şi totuşi guvernele polonez şi ungar se opun reformării Frontex.