Expoziţia The Human Body. O acuzaţie gravă planează asupra Muzeului Antipa: Scrisoare deschisă către directorul instituţiei (interviu)

Printr-o scrisoare deschisă trimisă de un grup de asociaţii în numele căreia semnează Larisa Iftime, preşedintele Asociaţiei Provita Media, directorul general al Muzeului Antipa, academician dr. Dumitru Murariu, a fost somat recent să blocheze vernisarea expoziţiei "The Human Body", programată pentru vernisare la data de 22 martie 2013.

Expoziţia "The Human Body" a stârnit multe şi ample controverse în mai multe ţări, organizatorii fiind acuzaţi de lipsă de etică.

Motivul este că trupurile umane expuse şi conservate prin tehnica plastinaţiei nu au fost nerevendicate – aşa cum susţine varianta oficială a organizatorilor - ci că ar putea aparţine, de fapt, unor prizonieri chinezi executaţi şi torturaţi de regimul chinez.

Având în vedere situaţia drepturilor omului din China, există motive de îngrijorare. De-a lungul anilor, publicaţia The Epoch Times a dus o luptă continuă pentru stoparea traficului de organe provenite din China. Conform raportului Kilgour-Matas, regimul chinez recoltează forţat organe de la prizonieri. Practica este larg răspândită şi secretă. Victimele sunt prizonieri politici aflaţi în viaţă, majoritatea practicanţi Falun Gong. Profiturile obţinute de către regimul chinez de pe urma acestei industrii ilegale sunt uriaşe.

Autorii scrisorii deschise au invocat şi intenţia unei "afaceri profitabile", având în vedere preţurile biletelor, care sunt cuprinse în România între 32 de lei şi 60 de lei/ persoană, respectiv 85 de lei şi 135 de lei/ grup şi îi cer directorului Muzeului Antipa să decidă "blocarea acestui spectacol macabru şi degradant".

Semnatarii scrisorii citează o serie de articole apărute în presa internaţională, în care este contestată corectitudinea informaţiilor puse la dispoziţia publicului de către curatorii expoziţiei. Astfel, atât "The New York Times", cât şi "Daily Mail" scriau în 2008, respectiv 2010, că trupurile umane expuse şi conservate prin tehnica plastinaţiei (fabiricile de cadavre fiind în Dalian, China) expuse de o altă companie - "Premier Exhibitions" - nu ar fi fost nerevendicate, ci că ar fi aparţinut, de fapt, unor prizonieri chinezi executaţi.

Medicul David Nicholl, consultant la Birmingham City Hospital, a declarat pentru publicaţia britanică "Daily Mail" în ianuarie 2010, că este "convins că trupurile umane - conservate prin plastinaţie - provin de la prizonieri chinezi executaţi sau de la victime ale torturilor".

Un alt articol publicat în 2008 în cotidianul The New York Times despre o expoziţie a Premier Exhibitions începe cu avertismentul "Fragmentele de trup uman pe care urmează să le vedeţi ar putea proveni de la prizonieri chinezi care au fost torturaţi şi executaţi", făcându-se referire la un acord încheiat între Andrew M. Cuomo, procuror general al statului New York, şi cei care promovau expoziţia care a stârnit şi în Statele Unite numeroase critici, mai ales din partea comisiilor de etică medicală şi a militanţilor pentru drepturile omului.

Întrucât dilemele cu privire la originea exemplarelor expuse persistau, statul american s-a implicat la rândul său în această problemă. Cuomo a anunţat, astfel, că a încheiat o înţelegere cu Premier Exhibitions - cel mai mare organizator de expoziţii itinerante - prin care "se pune capăt practicii folosite de Premier de a folosi în expoziţiile proprii trupuri ale căror origini nu sunt atestate prin documente oficiale".

Cuomo a declarat atunci că respectiva companie "a profitat din expunerea rămăşiţelor pământeşti ale unor indivizi care ar fi putut fi torturaţi şi executaţi în China".

În ultimii ani, numărul fabricilor care produc "mumii" pentru a fi expuse public a crescut din ce în ce mai mult în China, conform publicaţiei americane.

***

INTERVIU

Pentru a clarifica mai multe detalii legat de această formă de protest, am stat de vorbă cu Larisa Iftime, preşedintele Asociaţiei Provita Media, într-un scurt interviu, pe care îl redăm în continuare:

Cum a apărut ideea acestei scrisori deschise?

A fost o reacţie firească la anunţul despre această expoziţie, apărut în buletinul informativ al Eventim.ro, pe care-l primesc. Ştiam despre acest tip de expoziţie din presa franceză, căci am tradus câteva ştiri pentru site-ul Provita Media, încă din anii trecuţi. Ştiam că implică probleme mari de conştiinţă.

Dacă exponatele ar fi fost din plastic şi nu cadavre umane adevărate, altfel ar fi stat lucrurile. Probabil nu existau reţineri în a vizita o asemenea expoziţie.

Cred că toţi oamenii de bună-credinţă, având în vedere originea cadavrelor – China – ar trebui să-şi pună întrebarea dacă e cinstit faţă de propria lor conştiinţă să meargă la un asemenea eveniment. Presa internaţională a publicat numeroase date despre încălcări grosolane ale drepturilor omului în China, printre care se numără şi prelevarea abuzivă de organe, traficul de organe etc.

Nu suntem primii care iau atitudine. În toate ţările în care au avut loc asemenea expoziţii au existat reacţii fireşti împotriva ei. De exemplu, Pierre Le Coz, vicepreşedintele Comisiei Naţionale Consultative de Etică din Franţa, profesor de filosofie la Universitatea din Marsilia, a cerut, în 2009, boicotarea unei asemenea expoziţii.

„În tot cazul, nu o recomand copiilor, căci le poate genera tulburări de somn. Ceea ce acceptăm să se facă pe aceste cadavre nu acceptăm să se facă pe animalele domestice”, a declarat Pierre Le Coz.

„Această expoziţie conţine rămăşiţe umane ale cetăţenilor sau rezidenţilor chinezi, primite iniţial de Biroul chinez de Poliţie. Biroul chinez de Poliţie poate primi corpuri umane din închisorile chineze”. Premier Exhibitions „nu poate verifica independent” dacă organele aparţin sau nu prizonierilor executaţi. [în urma unor investigaţii întreprinse de Congresul american şi de instanţele juridice americane, în 2006, Premier Exhibitions a fost obligat să precizeze acest lucru]

Reprezentanţii Knesset-ului israelian s-au exprimat, în martie 2009, împotriva unei astfel de expoziţii, afirmând că este o „lipsă monstruoasă de respect faţă de morţi” şi că „moartea nu este un motiv de divertisment”.

Care este scopul acestui demers materializat prin scrisoarea deschisă către directorul muzeului Antipa?

Scopul nostru este să informăm lumea despre ce fel de expoziţie este vorba şi, dacă se poate, ea să fie blocată. Asemenea expoziţie nu-şi află locul nicăieri. Respectul faţă de corpul uman nu încetează odată cu moartea omului. Suntem cu toţii oripilaţi atunci când are loc vreun caz de profanare de morminte. Ar trebui să fim la fel şi acum.

Aceste cadavre au fost secţionate, jupuite, eviscerate şi prezentate ca trăgând cu arcul, jucând fotbal sau şah sau mergând pe bicicletă. Nu putem reduce omul la o bucată de carne sau la o sumă de organe. Fiinţa umană este unică şi irepetabilă şi trebuie să o tratăm cu grijă şi cu respect, chiar şi după moarte.

Vă aşteptaţi ca intelectualii români să ia atitudine faţă de această scrisoare publică?

Oare chiar să nu deranjeze pe nimeni cel puţin faptul că aceste cadavre ar putea aparţine unor oameni care se opun regimului politic din China? Sperăm ca toţi oamenii de bună-credinţă să ia atitudine, mai ales dacă vor afla despre originea incertă a acestor cadavre. Amintim aici că, în Franţa, în 2009, Comisia Naţională Consultativă de Etică s-a opus ca un asemenea eveniment să fie găzduit de Muzeul de Ştiinţe (Cite des Sciences et de l’Industrie) din Parc de la Villette.

La Lyon, 785 de personalităţi franceze au semnat o petiţie împotriva deschiderii unei asemenea expoziţii. Evident, am dori blocarea acestui tip de expoziţie. Dacă se folosea un material artificial la crearea acestor corpuri nu ar fi fost nimic ieşit din comun. Însă nu poţi să speculezi moartea unui om în acest astfel, să exploatezi abuziv corpul unui om, după moarte, chiar dacă a fost un nefericit anonim, un condamnat la moarte sau oricine ar fi el.

Din câte ştiţi, există dovezi că aceste corpuri şi organe provin din închisorile din China?

Când am afirmat acest lucru, am citat textul de pe site-ul „Premier Exhibitions”, organizatorul unor astfel de expoziţii în SUA. În urma unor investigaţii întreprinse de Congresul american şi de instanţele juridice americane, în 2006, Premier Exhibitions a trebuit să precizeze următoarele:

„Această expoziţie conţine rămăşiţe umane ale cetăţenilor sau rezidenţilor chinezi, primite iniţial de Biroul chinez de Poliţie. Biroul chinez de Poliţie poate primi corpuri umane din închisorile chineze”. De asemenea, tot aici se mai menţionează că Premier Exhibitions „nu poate verifica independent” dacă organele aparţin sau nu prizonierilor executaţi.

Atât activistul chinez pentru drepturile omului Harry Wu, cât şi directorul organizaţiei „Drepturile omului în China”, au protestat împotriva acestei expoziţii din motivele arătate mai sus.

Ne întrebăm şi noi dacă există dovezi clare, documente, care să ateste că oamenii expuşi au consimţit să-şi doneze corpurile ştiinţei? Există informaţii cu privire la identitatea persoanelor expuse? Există aprobările familiilor în ceea ce priveşte expunerea acestora? Când vor exista răspunsuri la aceste întrebări, poate vor dispărea şi incertitudinile cu privire la originea cadavrelor.

Cum ar putea fi anulată în România o astfel de expoziţie?

Facem apel la buna credinţă a oamenilor şi în special a celor care conduc asemenea instituţii, să fie atenţi şi să nu aprobe evenimente controversate, în cazul în care nu există o legislaţie clară în domeniu. Astfel de evenimente nu fac decât să transforme omul în piese de schimb, de vânzare, să abrutizeze simţurile şi să înlăture valorile fundamentale umane.

Apropo, Günther von Hagens, autorul german al acestor expoziţii itinerante şi al metodei de plastinare a corpurilor umane, chiar a anunţat recent deschiderea unui magazin pe internet pentru comercializarea unor părţi de corpuri umane şi de organe umane plastinate.

Ar putea avea succes la publicul român o astfel de expoziţie?

Din câte ştiu, efectele morbide au un anumit succes în zona unei lumi obosite. Dacă vom accepta acest tip de expoziţie cu impasibilitate, se poate spune că lumea românească dă semne de oboseală.

Dacă vom constata că există reacţii clare de condamnare a acestui tip de expoziţie, probabil ca lucrurile iau o întorsătură normală. În acest context, anunţ că deja am primit ecouri de la mai multe organizaţii din România care ar putea susţine demersul nostru.