Bruce Willis are demenţă frontotemporală: Ce este DFT?

Superstarul de acţiune de la Hollywood, Bruce Willis, şi-a anunţat retragerea anticipată din actorie în februarie 2023 din cauza afaziei.

La 17 februarie, Emma Heming Willis, soţia lui Bruce Willis, a postat pe Instagram că după un diagnostic medical suplimentar, s-a confirmat că Bruce Willis suferă de demenţă frontotemporală. Din păcate, dificultăţile de comunicare constituie doar unul dintre simptomele acestei afecţiuni cerebrale.

Născut în Germania de Vest în 1955, Bruce Willis a jucat în zeci de superproducţii de la Hollywood, printre care "Pulp Fiction", "Al cincilea element" şi "Unbreakable", începând cu anii 1980. Rolul personajului lui Willis, John McClane din "Die Hard" („Greu de ucis”), este celebru în întreaga lume.

Ce este demenţa frontotemporală?

Demenţa frontotemporală (DFT) este una dintre bolile neurodegenerative cu evoluţie lentă. Este o terminologie generală pentru diferite boli cerebrale care afectează lobii frontali şi temporali ai creierului. Aceste zone ale creierului sunt de obicei legate de personalitate, comportament şi limbaj.

Demenţa frontotemporală poate fi diagnosticată greşit ca fiind o boală mintală sau boala Alzheimer. Apare de obicei între 40 şi 65 de ani, dar poate apărea şi mai târziu în viaţă.

Demenţa frontotemporală a fost menţionată pentru prima dată de psihiatrul ceh Dr. Arnold Pick în 1892. Pick a descris un pacient cu demenţă precoce însoţită de afazie, iar în urma autopsiei s-a constatat că lobul temporal stâng se micşorase (se atrofiase).

Tipuri de tulburări frontotemporale

1. Demenţa frontotemporală comportamentală mutantă

Persoanele cu demenţă frontotemporală comportamentală mutantă manifestă adesea următoarele: dificultăţi în secvenţierea, planificarea etapelor evenimentelor sau prioritizarea sarcinilor sau activităţilor; repetarea comportamentelor sau a discursului în mod compulsiv; acţiuni şi exprimări impulsive şi nepotrivite, care nu ţin cont de sentimentele sau consecinţele asupra celorlalţi; pierderea bruscă a interesului sau a grijii pentru activităţi şi cei dragi; provocări în comunicarea verbală şi fizică în timp.

2. Afazia primară progresivă

Afazia progresivă primară este un sindrom neurologic care afectează capacitatea de comunicare. Aceasta poate include dificultăţi de utilizare sau înţelegere a cuvintelor (afazie), de vorbire, citire, dificultăţi în a scrie corect şi pierderea vorbirii.

Multe persoane cu afazie progresivă prezintă simptome de demenţă. Este posibil ca problemele de memorie, raţionament şi judecată să nu fie evidente la început, dar în cele din urmă se vor dezvolta şi vor deveni mai evidente în timp.

Pe măsură ce boala avansează, unii pacienţi cu afazie progresivă pot avea modificări comportamentale notabile, asemănătoare cu demenţa frontotemporală. Acest lucru se datorează faptului că deteriorarea cauzată de boală afectează mai multe zone ale creierului.

3. Tulburare motorie

Atunci când este afectată zona creierului care controlează mişcarea, pacienţii cu DFT vor suferi, de asemenea, de afecţiuni neuromotorii, cu impact asupra gândirii şi limbajului.

Demenţa şi demenţa frontotemporală - prognostic pe termen lung

Qian Zhengping, director adjunct al Spitalului de Management al Sănătăţii Beitou din Taipei, Taiwan, a subliniat că este posibil să nu existe o cauză a demenţei care să se limiteze doar la îmbătrânire, şi nu toţi cei care îmbătrânesc vor avea demenţă. Demenţa nu este o boală, în schimb, este un termen pentru un grup de simptome care pot fi cauzate de o serie de tulburări care afectează creierul.

Studiind cauzele de bază, demenţa este o tulburare de declin cognitiv continuu, cauzată de boli ale nervilor cerebrali, de boli sistemice, sau de consumul de droguri sau de substanţe care creează dependenţă.

Qian a spus că este posibil ca demenţa să nu fie detectată în stadiul incipient. "Dacă nu i se acordă o atenţie deosebită, este uşor să fie diagnosticată greşit ca fiind o îmbătrânire normală, ceea ce poate întârzia tratamentul medical, cauzând mai multe dificultăţi legate de menţinerea stării de demenţă."

Ryoichi Nakahara, doctor în medicină la Universitatea din Tokyo, Japonia, a declarat pe 3 martie pentru The Epoch Times că nu există un tratament radical pentru demenţa frontotemporală, iar pacienţii pot lua doar medicamente pentru a încetini simptomele cauzate de aceasta, pentru a-şi îmbunătăţi calitatea vieţii.

Nakahara a spus: "În general, un mediu de viaţă sănătos este esenţial pentru pacienţii cu demenţă frontotemporală, cum ar fi vioiciunea, plăcerea, siguranţa şi stabilitatea. Aceste criterii pot îmbunătăţi simptomele pacienţilor. De asemenea, pacienţii pot include câteva exerciţii aerobice simple în rutina lor zilnică, urmând programe regulate de lucru şi de odihnă, cum ar fi îmbăierea, mâncatul şi dormitul la ore regulate, pentru a îmbunătăţi memoria pacienţilor."