Soluţii naturale şi simple pentru a scăpa de sechelele post Covid şi post vaccinare

Cel puţin 10 până la 30 la sută dintre persoanele infectate cu SARS-CoV-2 au prezentat sindromul post-COVID (cunoscut şi sub numele de sindromul long-hauler, sau COVID lung). În Statele Unite, între 18 şi 19% (aproape 1 din 5) dintre adulţii care au declarat că au avut vreodată COVID-19 au în prezent simptome de COVID lung, respectiv simptome care durează trei sau mai multe luni şi pe care nu le aveau înainte de a avea COVID-19.

"Sindromul post-COVID-vaccinal", un termen nou consacrat de Dr. Paul Marik, este definit ca fiind corelaţia temporală dintre administrarea unui vaccin COVID-19 şi începutul sau agravarea unor manifestările clinice care sunt suficiente pentru a diagnostica o problemă indusă de vaccinul COVID-19 atunci când simptomele nu pot fi explicate prin alte cauze concomitente.

Ambele tipuri de afecţiuni au contribuit la faptul că 8% (aproape 1 din 13) dintre adulţii americani, indiferent de infecţia anterioară cu COVID-19, prezintă în prezent afecţiuni de tip post-COVID.

De fapt, există suprapuneri semnificative între afecţiunile post Covid şi cele post-vaccinale. Ambele sunt afecţiuni sistemice, cronice, caracterizate prin dereglare imunitară, inflamaţie, oboseală şi declin al funcţiilor mai multor organe vitale, inclusiv cel puţin creierul, inima, plămânii şi glandele endocrine.

Potrivit unei analize sistematice publicate în 2022, care a implicat 1.680.003 pacienţi COVID-19 pozitivi din 50 de studii, printre primele 18 simptome frecvente ale COVID-19 de lungă durată, 50 la sută sunt neuropsihiatrice, inclusiv senzaţie de ceaţă cerebrală, probleme de memorie, tulburări de somn, anxietate, depresie, tulburări de miros sau de gust, ameţeli şi dureri de cap.

Dintre toate reacţiile adverse postvaccinare raportate de Pfizer cu privire la vaccinul său COVID, tulburările neurologice ocupă locul al doilea, imediat după "tulburările generale", urmate de problemele musculo-scheletice, gastrointestinale şi respiratorii.

Aceste asemănări clare între problemele induse de vaccinul COVID şi cele induse de COVID-ul lung indică faptul că acestea au şi caracteristici patologice comune.

Persistenţa proteinei Spike cauzează o dereglare imunitară persistentă

Starea inflamatorie indusă de proteina Spike şi leziunile multiple ulterioare ale organelor, sau "spikeopatia", este într-adevăr una dintre cele mai fundamentale probleme ale ambelor sindroame.

Cercetătorii au dovedit că proteina Spike afectează celulele Natural Killer (NK) şi inhibă activitatea acestora. Acest lucru înseamnă că proteina Spike în sine este capabilă să compromită imunitatea antivirală înnăscută, epuizând funcţiile celulelor NK.

Oamenii de ştiinţă au descoperit că proteina Spike a putut fi detectată în celulele mononucleare din sângele pacienţilor cu COVID lung timp de până la 15 luni după infecţie. Aceasta este asociată cu tipuri anormale de monocite, despre care s-a presupus că sunt o sursă majoră de declanşare a inflamaţiei cronice.

În plus, virusul SARS-CoV-2 poate interfera cu procesul de reciclare celulară cunoscut sub numele de autofagie.

Ce este autofagia? De ce este ea importantă?

Autofagia: procesul natural de auto-curăţare şi reînnoire a organismului

Procesul de eliminare a reziduurilor şi a toxinelor din organism se numeşte autofagie.

Conceptul de autofagie a fost introdus pentru prima dată în 1974 de către citologul şi biochimistul belgian Christian de Duve. Acesta a primit, în acelaşi an, Premiul Nobel pentru Fiziologie sau Medicină pentru descoperirea lizozomilor.

Practic, autofagia înseamnă "auto-devorare". Este un mecanism fiziologic natural prin care celulele disfuncţionale sunt descompuse, iar componentele reziduale sunt folosite pentru a produce celule sănătoase, similar cu procesul de reciclare a deşeurilor dintr-un oraş.

În timpul procesului de autofagie, un autofagozom este mai întâi produs în celulă şi apoi acţionează ca un "sac de gunoi", învelind diversele produse reziduale din celulă. "Sacul de gunoi" va fuziona cu un lizozom (care conţine o mulţime de enzime pentru a descompune "gunoiul") pentru a forma o "staţie de procesare a gunoiului", numită autolizozom, care va descompune şi recicla materialele reziduale.

Odată ce autofagia este iniţiată, elementele citoplasmatice, sau "încărcătura" care urmează să fie reciclată, sunt înghiţite în vezicule cu membrană dublă, denumite autofagozomi, care fuzionează cu lizozomii pentru a forma autolizozomi, unde încărcătura este apoi descompusă.

Autofagia este un mecanism fiziologic important care nu numai că elimină în timp util componentele dăunătoare din celule, dar transformă şi proteinele inutile în aminoacizi reciclabili.

Acest lucru aduce o varietate de beneficii organismului, inclusiv beneficii anti-îmbătrânire, reducerea stării inflamatorii, creşterea imunităţii şi reducerea riscului de cancer.

Este probabil ca autofagia să elimine proteinele Spike, precum şi proteinele dăunătoare induse de proteinele Spike în sine. Prin urmare, autofagia poate juca un rol esenţial în inversarea "spikeopatiei" induse de virus şi de vaccinurile COVID. Într-adevăr, activarea autofagiei este unul dintre cele mai importante mecanisme de eliminare a proteinelor de Spike intracelulare.

Cum afectează SARS-CoV-2 autofagia?

O componentă a virusului SARS-CoV-2 (ORF3a) inhibă procesul de reciclare a deşeurilor din celule. De asemenea virusul afectează autofagia prin reducerea glicolizei şi translaţia proteinelor prin limitarea activării AMP-proteinei activatoare a kinazei (AMPK) şi a mTORC1 (complexul 1 al ţintei rapamicinei la mamifere).

În celulele infectate cu virusul SARS-CoV-2, formarea autolizozomilor ("staţii de procesare a gunoiului") a fost blocată în mod substanţial, ceea ce a dus la acumularea în interiorul celulelor a mult mai multor "saci de gunoi" de deşeuri celulare, reducând în acelaşi timp capacitatea de procesare a celulelor, împiedicând reciclarea la timp a deşeurilor şi a substanţelor nocive din celule. Acest lucru înrăutăţeşte şi mai mult persistenţa proteinelor Spike în corpul şi celulele noastre.

Având în vedere că majoritatea populaţiei lumii a fost vaccinată ca urmare a politicilor care au fost puse în aplicare, se estimează că majoritatea pacienţilor cu COVID lung sunt probabil şi ei vaccinaţi. Acest lucru ar putea face ca simptomele pacienţilor cu COVID lung să fie mai complicate.

Postul intermitent

Alimentele au fost considerate un mijloc de furnizare a nutrienţilor pentru oameni. Cei mai mulţi oameni consumă trei mese pe zi şi probabil că puţini oameni realizează că s-ar putea să aibă nevoie de mai puţin de trei mese pe zi.

De fapt, putem trăi chiar mai sănătos dacă mâncăm un pic mai puţin. De ce?

După mese, intestinul nostru absoarbe glucoza, aminoacizii şi acizii graşi pentru a fi utilizaţi ca surse principale de energie şi nutrienţi de către celulele noastre.

În timpul postului, cantitatea redusă de glucoză şi aminoacizi reglează în jos un mecanism molecular (numit mTOR) şi stimulează autofagia.

Postul pe termen scurt duce la o creştere dramatică a autofagiei. Autofagia neuronală crescută este evidenţiată prin modificări ale abundenţei autofagozomelor şi prin diminuarea activităţii mTOR neuronale in vivo.

Din punct de vedere mecanic, stimularea eliminării celulelor deteriorate (autofagie), a mitocondriilor deteriorate (mitofagie) şi a proteinelor străine şi pliate greşit are un efect profund asupra promovării homeostaziei sistemului imunitar, a îmbunătăţirii sănătăţii mitocondriale şi a stimulării neuroregenerării.

Studiile preclinice au furnizat dovezi solide că postul intermitent are beneficii cu spectru larg pentru multe afecţiuni de sănătate, cum ar fi obezitatea, diabetul zaharat, bolile cardiovasculare, cancerele şi tulburările neurologice.

Studiile clinice vizând postul intermitent au arătat o îmbunătăţire a memoriei verbale, a memoriei de lucru şi a funcţiei cognitive. La aceasta contribuie în principal procesele de autofagie îmbunătăţite care ajută celulele neuronale să îşi elimine deşeurile mai eficient.

Postul declanşează, de asemenea, descompunerea trigliceridelor, rezultând niveluri crescute de acizi graşi liberi (FFA), care generează ulterior mai mult ATP - adenozin trifosfat - precum şi mai multe proteine benefice pentru neuroregenerare (factorul neurotrofic derivat din creier (BDNF) şi factorii de creştere a fibroblastelor etc.).

În consecinţă, activarea autofagiei indusă de post a fost propusă ca fiind un instrument promiţător pentru apărarea celor afectaţi de SARS-CoV-2 şi a simptomelor sistemice multiple legate de vaccin, inclusiv neurologice (ceaţă cerebrală), precum şi a simptomelor cauzate de dereglarea funcţiei imunitare.

Postul intermitent restabileşte fluxul autofagic în celulele insulare şi îmbunătăţeşte toleranţa la glucoză prin creşterea secreţiei de insulină stimulată de glucoză, a supravieţuirii celulelor beta şi a regenerării pancreatice prin activarea căii autofagie-lizozom.

O serie de scheme de post intermitent pot fi adaptate şi modificate pentru a se potrivi cel mai bine stilului de viaţă al pacientului. Pentru postul cronometrat, începeţi încet: începeţi cu o fereastră de 10 ore de pauză de alimentaţie zilnică, 5 zile pe săptămână, apoi mărit gradual perioada de post pentru a ajunge la obiectivul unei ferestre de doar 8 ore pentru alimentaţie, timp de 7 zile pe săptămână.

Postul intermitent / alimentaţia cu restricţie temporară (time restricted eating / TRE) trebuie să fie cuplată cu o dietă care constă în "alimente reale", reducând la minimum consumul de alimente procesate.

Reţineţi că postul este contraindicat la pacienţii cu vârsta mai mică de 18 ani (care sunt încă în creştere), la pacienţii malnutriţi (IMC < 20 kg/m2) şi în timpul sarcinii şi alăptării.

Pacienţii cu diabet, gută sau cei cu afecţiuni medicale grave ar trebui să se consulte cu medicul de familie înainte de a adopta postul intermitent deoarece ar putea fi necesare modificări ale medicaţiei pe care o iau, iar aceşti pacienţi necesită o monitorizare atentă.

Este important să rămâneţi bine hidrataţi în timpul perioadelor de post; beţi multă apă şi/sau o soluţie de electroliţi.

Postul intermitent reprezintă un mijloc simplu, sigur şi ieftin care va aduce beneficii oamenilor şi ajută împotriva mai multor tipuri de simptome. După cum remarca odată Mark Twain (1835-1910), "Un pic de înfometare poate face într-adevăr mai mult pentru un om bolnav obişnuit decât cele mai bune medicamente şi cei mai buni doctori".

Lumina soarelui, radiaţiile în infraroşu apropiat şi fotobiomodularea

Lumina soarelui are mari puteri de vindecare. Strămoşii noştri cutreierau pământul şi erau expuşi zilnic la lumina soarelui, ceea ce a dus probabil la beneficii profunde pentru sănătate.

În timpul pandemiei de gripă din 1918, "tratamentul în aer liber" a părut a fi cel mai eficient tratament pentru pacienţii grav bolnavi. Importanţa luminii solare şi a abundenţei de aer proaspăt în autovindecare pare să fi redus substanţial numărul deceselor în rândul pacienţilor.

Studiile au arătat că expunerea la lumina soarelui poate ameliora multiple afecţiuni, inclusiv infarctul miocardic, depresia, tulburările bipolare, icterul copiilor născuţi prematur, precum şi stresul şi durerea după o intervenţie chirurgicală.

Un studiu de amploare efectuat pe pacienţi suedezi cu melanom a demonstrat că rata mortalităţii din toate cauzele în rândul celor care evită expunerea la soare a fost de aproximativ două ori mai mare în comparaţie cu grupul cu cea mai mare expunere la soare.

Cei mai mulţi oameni pot crede că principalele beneficii ale luminii solare provin din faptul că radiaţiile UV stimulează sinteza vitaminei D. Cu toate acestea, pe lângă vitamina D, există beneficii multifactoriale şi conexe cu fotobiomodularea prin lumină roşie şi infraroşu apropiat. Radiaţiile roşii şi zona infraroşu apropiat (NIR) au un efect profund asupra fiziologiei umane, acţionând în special ca un stimulent mitocondrial, crescând producţia de ATP.

Dintre toate undele din lumina solară, radiaţia infraroşu apropiat (NIR-A), cu un spectru de 750-1500 nanometri, are cea mai mare penetrare în ţesuturi, ajungând până la 23 de centimetri adâncime.

În plus, lumina NIR creşte producţia de melatonină în mitocondrii, ceea ce sporeşte astfel autofagia, aşa cum s-a descris mai sus.

Creşterea temperaturii corporale indusă de NIR-A şi NIR-B activează, de asemenea, producţia de proteine de şoc termic (care sporesc autofagia) şi căile esenţiale de supravieţuire în caz de stres celular.

"Ieri am primit veşti de la o pacientă care era aproape complet imobilizată la pat din cauza unui COVID lung. Şi-a cumpărat o saună cu infraroşu şi spune că aceasta i-a redat viaţa. Acum poate să lucreze şi să se ocupe de copilul ei", a declarat Dr. Marik.

Somn de calitate şi la timp

Există trei motive principale pentru care somnul este important pentru autofagie.

În primul rând, cea mai mare parte a autofagiei la nivelul creierului are loc în timpul nopţii, când suntem în somn profund. Autofagia are un ritm, la fel ca şi organismul nostru, şi este optimizată atunci când ne aliniem ritmul intern cu ciclul soarelui în jurul pământului.

În al doilea rând, autofagia are loc, de asemenea, în timpul somnului, deoarece atunci când dormim, postim. Cu toate acestea, dacă mâncăm o masă mare chiar înainte de a dormi, nu vom avea autofagie.

În al treilea rând, secreţia de melatonină creşte imediat după apariţia întunericului. Ea atinge un vârf în mijlocul nopţii, între 2 şi 4 dimineaţa, şi scade treptat în a doua jumătate a nopţii. După cum s-a menţionat mai sus, melatonina poate stimula, de asemenea, autofagia.

Un somn de calitate şi la timp este bun şi pentru menţinerea imunităţii noastre naturale cu ajutorul altor doi hormoni pe care somnul ajută să îi stimuleze - hormonii de creştere şi endorfinele. Există mult mai multe secrete în spatele somnului, un subiect care merită să fie abordat într-o altă lucrare.

Cu alte cuvinte, să ne aliniem la ciclul soarelui în jurul pământului. Să dormim când apune soarele, să ne trezim când răsare soarele şi vom fi bine!

Meditaţie

O altă componentă a stilului de viaţă sănătos care poate activa autofagia este practicarea meditaţiei.

Un studiu publicat în revista Nature-Translational Psychiatry, în 2016, a urmărit 64 de femei sănătoase, dintre care jumătate au primit o vacanţă, în timp ce grupul celălalt a meditat. După o săptămână, s-a constatat că femeile care meditau aveau niveluri serice semnificativ mai mici de Aβ40, ceea ce implică o autofagie crescută în celulele nervoase din creier şi un risc redus de demenţă.

Un alt studiu publicat în revista Neurobiology of Aging în 2007 a comparat volumul materiei cenuşii din creierul celor care meditează şi cel al persoanelor care nu o fac. S-a descoperit că volumul de materie cenuşie al persoanelor care practică meditaţia nu s-a micşorat odată cu vârsta, ci chiar a crescut, ceea ce sugerează că meditaţia inversează îmbătrânirea şi deteriorarea creierului.

Persoanele care meditează au prezentat, de asemenea, o mare îmbunătăţire a capacităţii lor de concentrare şi a timpilor de răspuns, lucruri care ar putea ajuta pacienţii care suferă de mult timp de ceaţă cerebrală cauzată de COVID.

Exerciţiile fizice

Studiile privind efectele benefice ale exerciţiilor fizice asupra sănătăţii s-au concentrat în mod tradiţional asupra stimulării metabolismului, precum şi a funcţiilor sistemelor respirator şi cardiovascular.

Cu toate acestea, potenţialele efecte benefice ale exerciţiilor fizice legate de autofagie sunt, de asemenea, solide. Reciclarea componentelor celulare prin autofagie este un factor important implicat în răspunsurile benefice la exerciţiile fizice.

Exerciţiul fizic reglează în mod pozitiv capacitatea/fluxul de autofagie a muşchilor scheletici prin intermediul anumitor proteine şi căi.

S-a demonstrat că activarea autofagiei în muşchiul scheletic, indusă de exerciţiile fizice, este influenţată de reglarea transcripţională a genelor legate de autofagie (ATGs).

Efectele benefice ale exerciţiilor fizice includ degradarea proteinelor şi organitelor deteriorate prin oxidare, îmbunătăţirea capacităţii oxidative mitocondriale, îmbunătăţirea reglării glucozei, sinteza proteinelor, conservarea forţei şi a masei musculare şi îmbunătăţirea performanţelor la exerciţiile de anduranţă.

S-a observat de exemplu că şoarecii care aleargă pe acea roată în cuşcă timp de 8 săptămâni au avut parte de o modulare pozitivă a nivelurilor proteinelor asociate autofagiei, de îmbunătăţire a autofagiei, de reducerea numărului de proteine toxice (alfa-sinucleină) şi, astfel, de neuroprotecţie crescută.

Alte studii au arătat, de asemenea, că efectuarea de exerciţii fizice stimulează căile lizozomiale asociate cu autofagia şi favorizează biogeneză mitocondrială în neuronii hipocampali îmbătrâniţi, indicând beneficiul unei potenţiale preveniri a afecţiunilor neurodegenerative şi a îmbătrânirii.

Pacienţii cu COVID lung şi simptome post-vaccinale suferă frecvent de oboseală severă post-efort, cu simptome agravate după exerciţii fizice. Problemele cu exerciţiile fizice la pacienţii COVID-19, în special cu cei afectaţi de vaccin, au fost teribil de debilitante.

Prin urmare, sugerăm mişcări uşoare, cum ar fi mersul pe jos, tai chi, yoga sau terapia de relaxare. Exerciţiile mai viguroase, cum ar fi exerciţiile aerobice intense, pot fi prea obositoare.

Substanţe naturale care stimulează autofagia

Există, de asemenea, o serie de molecule derivate din natură care pot stimula autofagia. Aici vom prezenta câteva dintre ele, inclusiv ivermectina, melatonina, resveratrolul, spermidina şi nutrienţii terpenici.

Ivermectina

Ivermectină (IVM), derivată iniţial din solul japonez, este un medicament antiparazitar aprobat de FDA, care are o activitate antivirală cu spectru larg de acţiune şi inhibare a virusului SARS-CoV-2.

Într-un model celular in vitro, atunci când ivermectina a fost adăugată la 2 ore după infecţia cu SARS-CoV-2, s-a înregistrat o reducere de ~5000 de ori a materialului genetic viral la 48 de ore.

Ivermectina se leagă de proteina Spike şi ajută la împiedicarea intrării acesteia în celule, reducând de la început încărcătura de proteină Spike.

Mai mult, Ivermectina induce, de asemenea, autofagia prin intermediul unei căi de semnalizare intracelulară numită "AKT/mTOR".

Melatonina

Melatonina este o moleculă pleiotropică care nu numai că reduce stresul oxidativ şi celular, dar reglează şi sistemul imunitar şi activează calea autofagiei prin consolidarea răspunsului proteic desfăşurat (UPR) şi deblocarea autofagiei. Acest lucru permite autofagozomilor să se lege de lizozomi, finalizând procesul de autofagie şi scăzând replicarea virală.

Melatonina este o moleculă inteligentă. Aceasta modulează în mod diferenţiat autofagia şi căile aferente în celulele trofoblaste normale faţă de cele tumorale, fiind citoprotectoare în celulele normale, în timp ce creşte apoptoză (moarte celulară fiziologică, programată genetic, necesară pentru supravieţuirea organismelor pluricelulare) în celulele trofoblaste tumorale.

Resveratrol

Resveratrolul (RSV) este un compus natural care a stârnit mult interes pentru efectele sale antioxidante asupra mai multor boli. Resveratrolul reduce atât apoptoza, cât şi inflamaţia. Acesta se distinge prin faptul că reglează mai multe procese celulare care previn leziunile celulare şi cresc viabilitatea.

RSV este prezent în mod natural în alimente precum strugurii, afinele şi alunele, pentru a numi doar câteva.

În plus, resveratrolul induce autofagia prin inhibarea mTOR prin mai multe căi.

În calitate de inductor al autofagiei, RSV are multiple efecte benefice în diferite patologii, de la reglarea energetică a celulei (stimularea producţiei de ATP) la reglarea regenerării neuronale.

Spermidina

Spermidina este o poliamină naturală care, la fel ca resveratrolul, are proprietăţi antiinflamatorii şi antioxidante. Aceasta conservă funcţia mitocondrială şi s-a demonstrat că reduce bolile cardiovasculare şi prelungeşte durata de viaţă.

Spermidina joacă un rol central în homeostazia celulară şi în mecanismele de autoreparare care promovează macroautofagia/autofagia prin inducerea directă a fuziunii fagozom-lizozom, contribuind la inducerea eIF5a, care, la rândul său, induce genele de iniţiere a autofagiei (ATG3 şi TFEB) şi îmbunătăţeşte respiraţia mitocondrială.

Spermidina se găseşte îndeosebi în brânza maturată, germenii de grâu, nuci, soia, ciuperci, broccoli, mere şi pere.

Nutrienţi terpenici

Pe lângă resveratrol şi spermidina, există şi alţi nutrienţi din plante care îmbunătăţesc sănătatea şi care pot favoriza autofagia.

Într-un articol publicat în revista Aging, în 2021, oamenii de ştiinţă ruşi au descoperit că terpenele extrase din bradul siberian ar putea activa eficient autofagia.

După ce au tratat celulele cu terpeni timp de 24 de ore, procentul de celule care conţineau autofagozomi (saci de gunoi) sau autofagolizozomi (staţii de procesare a gunoiului) au crescut ambele semnificativ în comparaţie cu grupul de control, iar numărul de autofagosomi conţinuţi într-o singură celulă a crescut, de asemenea.

Reduceţi aportul de blocante acide

Inhibitorii pompei de protoni (IPP) ar trebui evitaţi, deoarece aceştia împiedică acidificarea lizozomilor şi perturbă calea autofagiei.

S-a raportat că proteina Spike dăunează funcţiilor mitocondriale ale celulelor noastre epiteliale, în timp ce IPP accelerează, de asemenea, senescenţa endotelială. Prin urmare, IPP-urile ar trebui utilizate cu prudenţă pentru oricine suferă de Covid lung sau daune legate de vaccinare.

Potenţialul organismului uman

Pandemia prelungită a afectat corpul uman în multe feluri, inclusiv punând un stres enorm asupra sănătăţii neurologice şi mentale.

Corpul are capacităţi enorme de autovindecare şi autoreparare. Abordarea noastră este de a ajuta organismul să se vindece singur. Există o serie de strategii naturale pe care le putem folosi pentru a ajuta la stimularea procesului de autofagie al organismului nostru.

Deşi diferitele abordări pot părea fără legătură, ele sunt de fapt interconectate între ele. O combinaţie de metode diferite poate avea efecte sinergice şi este posibil să fie necesar să găsim o modalitate individualizată de a combina aceste abordări, deoarece organismul fiecărei persoane şi afecţiunea sunt unice.

Adoptând o abordare holistică şi înţelegând interconexiunile dintre mecanismele noastre naturale de vindecare cu care suntem înzestraţi, am putea avea o şansă mai bună de a ne îmbunătăţi în mod fundamental sănătatea fizică şi mentală.