Noua "Axă a Răului", CRINK, forţează NATO să îşi construiască legături mai strânse cu ţări din Indo-Pacific

Există un nou acronim ameninţător care sfidează ordinea globală: CRINK. O alianţă informală între China, Rusia, Iran şi Coreea de Nord - patru dictaturi care colaborează la campania sângeroasă a Moscovei de a supune Ucraina, afirmă POLITICO.

Cooperarea lor determină NATO să construiască legături mai strânse cu ţările din Indo-Pacific care împărtăşesc aceleaşi idei. Pentru prima dată, oficiali de rang înalt din Australia, Noua Zeelandă, Coreea de Sud şi Japonia au participat joi, la Bruxelles, la o reuniune cu miniştrii Apărării din cadrul NATO.

Aceasta urmează după trei summituri anuale consecutive la care liderii din Indo-Pacific au participat în calitate de invitaţi.

„Este pozitiv faptul că aceste patru ţări participă din ce în ce mai mult cu aliaţii NATO”, le-a declarat joi secretarul general al NATO, Mark Rutte, reporterilor, "din simplul fapt că ameninţările la adresa securităţii din Indo-Pacific au, bineînţeles, o legătură cu ceea ce se întâmplă aici şi că nu poţi diviza pur şi simplu lumea".

Rusia a apelat la aliaţii săi pentru ajutor în Ucraina.

Iranul a furnizat dronele Shahed care bombardează în mod regulat oraşele ucrainene şi a detaşat, de asemenea, consilieri militari. Statele Unite şi Ucraina declară că Iranul a trimis, de asemenea, rachete balistice, dar Teheranul neagă. Coreea de Nord, între timp, trimite cantităţi mari de muniţie de artilerie, precum şi rachete - cruciale pentru forţele ruse care avansează încet în Ucraina. Kievul afirmă că, în plus, Coreea de Nord a trimis mii de soldaţi pentru a lupta în război.

China insistă că nu înarmează Rusia, deşi Washingtonul a afirmat fără echivoc că Beijingul ajută armata lui Putin. China cumpără, de asemenea, energie rusească, iar exporturile sale de cipuri şi alte produse sunt esenţiale pentru menţinerea în funcţiune a maşinii de război a Moscovei.

Săptămâna aceasta, oficiali ruşi şi chinezi s-au întâlnit la Beijing şi s-au angajat să colaboreze strâns. De asemenea, cele două au organizat exerciţii militare comune în ultimele luni.

„Vedem că avem opinii comune, o evaluare comună a situaţiei şi o înţelegere comună a ceea ce trebuie să facem împreună”, a declarat ministrul rus al Apărării, Andrei Belousov, după reuniune.

Aliaţii Ucrainei furnizează Kievului un ajutor militar crucial, dar limitează aceste donaţii prin restricţii privind utilizarea lor pentru a lovi ţinte din Rusia - ceea ce partenerii Moscovei nu fac.

Acest lucru forţează NATO să îşi consolideze relaţiile cu democraţiile din cealaltă parte a lumii.

Există, de asemenea, îngrijorări cu privire la comportamentul ameninţător al Chinei faţă de alte ţări asiatice, cum ar fi Filipine, şi la consolidarea sa militară în apropierea Taiwanului.

„Bineînţeles, împărtăşim îngrijorarea cu privire la consolidarea militară puternică a Chinei”, a declarat Rutte.

Statele Unite, Ţările de Jos şi Marea Britanie se numără printre ţările NATO care sunt în favoarea apropierii Alianţei de unii dintre principalii sceptici ai Chinei din regiune. Olandezii vor conduce la sfârşitul acestei luni o vizită a diplomaţilor aliaţi de top ai NATO în Australia şi Noua Zeelandă, după un eveniment similar organizat de SUA în Japonia şi Coreea de Sud.

Cu toate acestea, NATO nu este unită în extinderea legăturilor cu estul.

Franţa a fost forţa motrice care a blocat planul NATO de a înfiinţa un nou birou la Tokyo, insistând ca Alianţa să se concentreze pe regiunea sa de origine, Atlanticul de Nord.

Unele ţări NATO din Europa Centrală care se învecinează cu Rusia doresc, de asemenea, ca NATO să se concentreze pe pregătirea regiunii lor pentru un eventual război cu Moscova - şi să lase Indo-Pacificul pe seama SUA.

China, pe de altă parte, avertizează de ani de zile NATO să nu se apropie prea mult de cele patru democraţii din Indo-Pacific.

Deşi cele patru invitate sunt în afara structurilor NATO, industriile lor de apărare sunt strâns integrate cu Alianţa atlantică.

„Există o cooperare puternică acolo. Caut mereu oportunităţi”, a declarat ministrul australian al industriei de apărare, Pat Conroy, pentru POLITICO, referindu-se la acordurile recente ale Australiei cu Norvegia pentru a produce rachete, cu Germania pentru 100 de vehicule blindate şi cu Franţa pentru coproducţia de muniţii pentru Ucraina.

Coreea de Sud a apărut ca un partener de bază pentru unele ţări europene precum Polonia şi România, care au nevoie de livrări rapide de arme pentru a înlocui kitul trimis în Ucraina.

„Coreea de Sud şi NATO nu au fost niciodată atât de apropiate ca în 2024. Coreea de Sud poate creşte rapid producţia într-un mod în care ţările europene nu sunt capabile din cauza deceniilor de cheltuieli insuficiente în domeniul apărării”, a scris Ramon Pacheco Pardo, specialist în Coreea la Centrul pentru securitate, diplomaţie şi strategie al Universităţii Vrije din Bruxelles, într-o lucrare din aprilie.

Oana Lungescu, de la think tank-ul britanic de apărare Royal United Services Institute şi fostă purtătoare de cuvânt a NATO, a declarat că există loc pentru o prezenţă mai mare a NATO în Indo-Pacific.

„Un domeniu care ar trebui luat în considerare pentru viitor sunt exerciţiile militare comune regulate între NATO şi partenerii săi din regiune, aşa cum aliaţii individuali fac deja la nivel naţional”, a menţionat Oana Lungescu.