Misterioasele căi ale Universului. Schimbare de perspectivă pentru unul dintre cei mai mari sceptici din lume

Ştiinţa, "noua religie" a timpurilor moderne, este, fără niciun dubiu, un mijloc de explorare a Universului, însă scepticismul exagerat născut din venerarea iraţională a acesteia dă naştere unui mod de gândire care nu poate să ajute în vreun fel omenirea să evolueze. Mulţi îl consideră ca fiind ştiinţific, însă, dacă investigăm mai în profunzime vom observa exact contrariul.

Poate aţi auzit discutându-se despre diverse fenomene bizare şi inexplicabile. Deşi unele dintre ele, intangibile şi invizibile, nu pot fi încă explicate ştiinţific, acestea s-au manifestat totuşi în mod concret în lumea noastră materială. Scepticii însă, în loc să le investigheze cu o minte deschisă, le resping instinctiv refuzând să creadă că ar putea fi adevărate, sau le atribuie diverse explicaţii "logice" crezând că înţeleg despre ce este vorba, când, de fapt lucrurile nu stau deloc aşa.

Astfel, potenţialul omului de a explora misterele Universului este din start limitat de preconcepţiile lui care îl ţin prizonier într-o lume mai mică şi mai obtuză decât cea care i s-ar fi aşternut în faţă dacă îşi lăsa deschisă o portiţă prin care să se furişeze necunoscutul.

O schimbare în perspectivă

Unul dintre cei mai mari sceptici din lume, Michael Shermer, a avut ceea ce el a numit o experienţă supranaturală care "i-a zdruncinat scepticismul." Michael Shermer este un om foarte respectat în rândul comunităţii sale. El este editorul fondator al revistei Skeptic, cronicar lunar al Scientific American, colaborator regulat al Time.com şi profesor asociat la Universitatea Chapman.

De ani de zile, Shermer a râs şi i-a considerat nebuni pe cei care susţineau că au avut parte de experienţe paranormale sau au întâmpinat ceva ieşit din comun şi imposibil de explicat prin intermediul ştiinţei moderne. În cele din urmă el a avut propria sa experienţă inexplicabilă.

În conferinţa globală TED din 2006, aveam în faţa noastră un Shermer foarte sceptic şi aproape condescendent. În discursul său, el glumea pe seama diverselor teorii despre paranormal, însă ridica nişte puncte viabile privind modul în care alegem să vedem şi să auzim lucruri formând diverse convingeri drept rezultat.

Este totuşi interesant să auzi pe cineva care are în mod clar o prejudecată faţă de anumite subiecte, coalizâdându-se cu alţii care au acelaşi tip de prejudecată, în încercarea de a explica de ce ajung oamenii să creadă în lucruri ciudate.

Opt ani mai târziu, acelaşi Michael Shermer scria într-un articol intitulat "Infrequencies", publicat, de asemenea, şi în Scientific American, că "a asistat la un eveniment atât de misterios" încât "i-a zguduit scepticismul."

Experienţa lui Shermer

"Evenimentul a avut loc pe 25 iunie 2014. În acea zi m-am căsătorit cu Jennifer Graf, din Koln, Germania. Ea a fost crescută de mama ei. Bunicul ei, Walter, a fost cea mai apropiată figură paternă lângă care a crescut, dar acesta a murit când avea 16 ani.

Lucrurile ei au fost trimise, pe mare, spre casa mea înainte de nuntă, însă majoritatea cutiilor au fost avariate şi mai multe amintiri de familie preţioase s-au pierdut, inclusiv binoclul bunicului ei. Radioul cu tranzistori Philips 070 din 1978 a ajuns cu bine, aşa că am încercat să-l aduc înapoi la viaţă după decenii de muţenie. Am pus baterii noi şi l-am deschis pentru a vedea dacă există legături slabe să le lipesc. Chiar i-am dat câţiva pumni - metodă despre care se spune că merge la astfel de dispozitive. Linişte. Am renunţat şi l-am pus în spatele unui sertar de birou în dormitorul nostru.

Trei luni mai târziu, după ce am depus semnăturile necesare pentru obţinerea licenţei de căsătorie la tribunalul Beverly Hills ne-am întors acasă şi în prezenţa familiei ne-am spus jurămintele şi am schimbate inele. Fiind la 9.000 km depărtare de familie, prieteni şi casă, Jennifer se simţea apăsată şi singură. Îşi dorea ca bunicul ei să fi fost acolo să o conducă la altar. Mi-a şoptit că vrea să îmi spună ceva doar mie aşa că ne-am scuzat şi am mers în partea din spate a casei de unde puteam auzi o muzică din dormitor. Nu avem un sistem muzical acolo, aşa că am căutat după laptop-uri şi iphone şi chiar am deschis uşa din spate pentru a verifica dacă vecinii ascultau muzică. Am urmat sunetul până la imprimanta de pe birou, întrebându-ne în mod absurd dacă această maşinărie combinată de scanner, fax şi imprimantă include, de asemenea, şi un radio. Ei bine, nu asta era sursa.

În acel moment Jennifer mi-a aruncat o privire pe care nu am mai văzut-o de când thrillerul Exorcistul a surprins publicul. "Nu poate fi ceea ce cred că este, nu?", a spus ea. A deschis sertarul de la birou şi a scos radioul cu tranzistori al bunicului ei, din care se auzea un cântec romantic de dragoste. Am rămas acolo în tăcere uimiţi timp de minute. "Bunicul meu e aici cu noi", a spus Jennifer, cu lacrimi în ochi. "Nu sunt singură."

La scurt timp după aceea ne-am întors la oaspeţii noştri cu radioul mergând pentru a le povesti întâmplarea. Fiica mea, Devin, care a ieşit din dormitorul ei chiar înainte de începerea ceremoniei, a adăugat, "Am auzit muzica venind din cameră voastră chiar când eraţi pe cale să începeţi." Lucrul ciudat este că noi am fost acolo să ne pregătim cu doar câteva minute înainte de acel moment, înainte de a începe muzica.

Mai târziu în acea noapte am adormit pe sunetul de muzică clasică ce venea de la radioul lui Walter. A doua zi s-a oprit din mers şi nici n-a mai pornit de atunci."

Morala

Poate că acum, după ce a experiment în mod direct ceva supranatural pe care nu îl poate explica sau pur şi simplu respinge printr-o explicaţie "logică", este destul de posibil ca Michael Shermer să poată relaţiona mult mai uşor cu oameni care cred cu adevărat că au trăit ceva inexplicabil şi ieşit din comun, sau care nu poate fi explicat în stadiul actual al ştiinţei.

Experienţele acestora sunt de cele mai multe ori respinse şi diminuate cu diverse explicaţii care nu reflectă realitatea, în timp ce orice explorare a fenomenului este oprită. Acesta este un comportament comun şi larg acceptat în cadrul comunităţii ştiinţifice şi totuşi este cu adevărat neştiinţific.

Mulţi sceptici nu sunt umili în credinţele lor şi de multe ori se simt superiori altora care nu împărtăşesc aceleaşi credinţe. Se poate chiar vorbi despre o anumită "cultură a scepticilor". Este bine să analizăm descoperirile într-un mod ştiinţific, însă a fi sceptic nu înseamnă a fi închis la minte, ci din contră a fi deschis la chestiune, a-ţi depăşi noţiunile preconcepute, şi a explora fenomenul fără însă a crede pur şi simplu ce ţi se spune.

Interesant este modul în care directorul revistei Skeptic şi-a încheiat articolul: "Interpretările emoţionale ale unor astfel de evenimente anormale le acordă importanţă indiferent de raportul lor de cauzalitate. Şi dacă luăm în serios crezul ştiinţific de a păstra o minte deschisă şi a rămâne agnostici atunci când dovezile nu sunt decisive sau enigma este nerezolvată, nu trebuie să închidem uşile percepţiei atunci când acestea sunt deschise pentru ca noi să ne minunăm de mistere."

Cu toată buna credinţă a lui Michel, articolul său a stârnit rapid reacţii negative. Un comentator i-a transmis:

"Michael,

Am fost jenat să citesc paragraful tău de încheiere. La ce anume să păstrăm o minte deschisă? La faptul că bunicul mort al lui Jennifer ar fi putut repara radioul? Ştia el cu adevărat cum să repare radiouri? Nu ar exista o cale mai uşoară pentru ca cei morţi să comunice cu cei vii? Mai bine ai fi chemat un expert în electronică să determine exact ce este în neregulă cu aparatul de radio.

Cu respect,

Mark"

Jenat? Din cauză că, brusc, unul dintre cele mai mari sceptici din lume este deschis la posibilitatea că există mai multe în viaţă decât ceea ce putem măsura cu ştiinţa modernă?

Surse:

http://www.collective-evolution.com/2014/11/08/founder-of-skeptics-society-rattled-after-witnessing-a-paranormal-event-michael-shermer/

http://www.michaelshermer.com/about-michael/

http://www.scientificamerican.com/article/anomalous-events-that-can-shake-one-s-skepticism-to-the-core/

Dacă v-a plăcut acest articol, vă invităm să vă alăturaţi, cu un Like, comunităţii de cititori de pe pagina noastră de Facebook.