Picturi vechi de 40.000 ani într-o peşteră asiatică şochează arheologii [video]

Universul este plin de mistere care provoacă teoriile şi cunoştinţele noastre actuale. În colecţia ''Dincolo de Ştiinţă'', Epoch Times adună poveşti despre aceste fenomene ciudate cu scopul de a stimula imaginaţia şi de a deschide posibilităţi noi. Sunt ele adevărate? Dumneavoastră decideţi.

Desenele rupestre vechi din Indonezia sunt la fel de vechi ca faimoasa artă preistorică din Europa, potrivit unui nou studiu care arată că strămoşii noştri au desenat peste tot în lume în urmă cu 40.000 ani.

Descoperirile sugerează că zorii creativităţii au apărut la omul modern chiar mai devreme decât credeau oamenii de ştiinţă.

Arheologii au calculat, pe baza nivelurilor de degradare a uraniului, că zeci de şabloane de mâini efectuate în roşu şi două desene detaliate ale unui animal descris ca un "porc-cerb" au o vechime de la 35.000 la 40.000 de ani. Aceasta plasează descoperirile din Sulawesi, la sud-est de Borneo, în acelaşi interval de timp cu desenele găsite în Spania şi într-o peşteră celebră din Franţa.

Una dintre amprentele indoneziene, despre care se crede că ar avea cel puţin 39.900 ani, este acum cel mai vechi şablon al unei mâini cunoscut de ştiinţă, conform unui nou studiu publicat în revista Nature.

În 2011, oamenii de ştiinţă au observat unele depuneri de materiale ciudate - numite "cavepopcorn" (floricele de peşteră) - pe desene. Aceste depozite de minerale ar face posibilă utilizarea noii tehnologii de datare prin măsurarea înjumătăţirii uraniului. Savanţii au testat floricele de peşteră care au crescut pe desene pentru a determina vârsta minimă, iar rezultatul a fost o uimitoare vârstă de 40 mii de ani.

Detaliile desenelor animalelor sunt "foarte, foarte bine făcute", a declarat autorul principal al studiului, Maxime Aubert, arheolog şi geochimist la Universitatea Griffith din Australia într-un interviu telefonic de la Jakarta, Indonezia. "Atunci când le priveşti atent, uiţi că sunt într-adevăr vechi de 40 mii ani, e uimitor."

Paleoantropologul John Shea de la Universitatea Stony Brook din New York, care nu a făcut parte din echipa care a condus studiul, a considerat descoperirea ca importantă, în măsură să schimbe ceea ce ştiinţa a înţeles despre oamenii preistorici şi arta lor.

Înainte de această descoperire, experţii tindeau să aibă o viziune centrată pe Europa privind modul şi locul apariţiei artei preistorice. Ştiind momentul în care ar fi apărut arta este important pentru că "într-un fel ne defineşte ca specie".

Shea a declarat într-un e-mail: "În măsura în care mulţi dintre noi ar avea dificultăţi în a crea astfel de picturi, ei [autorii] poate chiar ne-au fost superiori în acest sens."

Dacă v-a plăcut acest articol, vă invităm să vă alăturaţi, cu un Like, comunităţii de cititori de pe pagina noastră de Facebook.