Boala Alzheimer - cea mai frecventă boală neurodegenerativă. Cauze şi semne timpurii

Boala Alzheimer este o afecţiune neurologică progresivă care distruge treptat memoria, capacitatea de gândire şi abilitatea de a îndeplini sarcinile cotidiene. Fiind cea mai frecventă boală neurodegenerativă, aceasta afectează peste 6 milioane de americani, majoritatea având vârsta de 65 de ani sau mai mult. Boala este ireversibilă şi fatală.

Adesea, ea începe în mod subtil, cu ani înainte de a fi diagnosticată, manifestându-se prin mici uitări cotidiene, uşor de ignorat.

Care sunt semnele şi simptomele timpurii ale bolii Alzheimer?

Simptomele bolii Alzheimer se dezvoltă diferit în funcţie de momentul în care începe boala.

În general, există două tipuri: boala Alzheimer cu debut precoce, care se dezvoltă înainte de vârsta de 65 de ani, şi boala Alzheimer cu debut tardiv, care apare după această vârstă.

Boala Alzheimer cu debut precoce reprezintă aproximativ 5-6% dintre cazuri, are adesea o legătură genetică mai puternică, progresează mai rapid şi poate începe cu probleme de gândire, limbaj sau vedere, mai degrabă decât numai cu probleme de memorie, ceea ce face mai dificilă diagnosticarea iniţială.

Boala Alzheimer cu debut tardiv, care se prefigurează după vârsta de 65 de ani, începe de obicei cu pierderea treptată a memoriei şi progresează lent prin stadii previzibile.

Următoarele cinci stadii descriu progresia bolii Alzheimer cu debut tardiv, cea mai comună formă a bolii.

1. Stadiul asimptomatic

Modificările biologice caracteristice bolii Alzheimer sunt prezente cu mult înainte de apariţia simptomelor cognitive sau comportamentale. Acest stadiu poate dura ani sau chiar până la două decenii.

2. Stadiul iniţial

Etapa iniţială a bolii Alzheimer se caracterizează prin simptome uşoare, care pot semăna cu dificultăţile normale ale îmbătrânirii. Persoanele aflate în această etapă sunt de obicei conştiente de starea lor şi rămân în mare măsură independente, capabile să conducă, să lucreze şi să se angajeze în activităţi zilnice cu asistenţă minimă.

Semnele de avertizare frecvente includ:

• Pierderea frecventă a obiectelor şi incapacitatea de a-şi aminti paşii parcurşi.
• Confuzie cu privire la timp, date sau locuri familiare.
• Dificultăţi în planificare sau organizare.
• Dificultăţi în învăţarea de informaţii noi sau în menţinerea concentrării.
• Dificultăţi noi în alegerea cuvintelor potrivite în conversaţie sau în scris.
• Dificultăţi în interpretarea informaţiilor vizuale.
• Schimbări de personalitate sau emoţionale.

3. Stadiul intermediar/mijlociu

Această etapă este marcată de simptome mai vizibile. Memoria şi abilităţile cognitive continuă să se deterioreze, iar persoanele afectate au adesea nevoie de supraveghere şi asistenţă mai mare în activităţile zilnice, dar îşi păstrează o oarecare claritate mentală. Această etapă poate persista mulţi ani.

Simptomele frecvente includ:

• Dificultăţi în efectuarea activităţilor zilnice, inclusiv îmbrăcarea, conducerea, cititul sau scrisul.
• Dificultăţi în a-şi aminti evenimente recente sau experienţe personale importante.
• Discurs confuz sau utilizarea incorectă a cuvintelor.
• Convingeri false sau halucinaţii.
• Schimbări de dispoziţie, inclusiv depresie, agitaţie sau comportament agresiv.
• Retragerea din interacţiunile sociale.
• Acţiuni repetate sau impulsive.
• Tulburări de somn.
• Afectarea percepţiei asupra spaţiului.

4. Stadiul sever/avansat

Această etapă se caracterizează prin afectarea profundă a funcţiilor cognitive şi fizice, necesitând asistenţă constantă în activităţile zilnice.

Simptomele frecvente includ:

• Pierderea severă a memoriei, inclusiv incapacitatea de a recunoaşte membrii familiei sau feţele cunoscute.
• Pierderea capacităţii de comunicare.
• Pierderea controlului vezicii urinare şi a scaunului.
• Dificultăţi la înghiţire.
• Slăbiciune progresivă şi mobilitate redusă.
• Comportament potenţial violent.
• Pierdere în greutate neintenţionată.
• Infecţii recurente.
• Momente de delir.

5. Stadiul terminal

În această etapă, persoana se află în ultimele luni ale bolii Alzheimer şi îşi pierde toată independenţa funcţională. Declinul cognitiv este sever, necesitând îngrijire permanentă, cu accent pe sprijinul paliativ şi menţinerea confortului şi calităţii vieţii. În cele din urmă, afecţiunea poate duce la comă şi deces, adesea ca urmare a infecţiilor sau a insuficientei funcţionări a organelor.

Semne de declin rapid în boala Alzheimer

Boala Alzheimer cu progresie rapidă este un subtip clinic recunoscut al bolii Alzheimer, care se distinge prin deteriorarea cognitivă neobişnuit de rapidă şi o supravieţuire semnificativ mai scurtă. Adesea, boala avansează în decurs de câteva luni până la câţiva ani, persoanele afectate prezentând un declin accentuat al cogniţiei globale şi al funcţionării zilnice.

Ce cauzează boala Alzheimer?

Alzheimer este o afecţiune complexă care are la bază multiple procese care interacţionează în creier. Cauzele bolii au fost întotdeauna considerate ca ipoteze.

O ipoteză comună este că boala implică acumularea anormală a două proteine: amiloid şi tau. Amiloidul formează plăci lipicioase în jurul celulelor creierului. Aceste plăci împiedică comunicarea neuronilor, pe când tau formează încurcături în interiorul celulelor creierului, blocând transportul nutrienţilor.

Aceste anomalii proteice perturbă semnalizarea celulară, sunt toxice şi duc în cele din urmă la distrugerea neuronilor. Pe măsură ce neuronii mor, regiunile creierului se micşorează, zonele legate de memorie fiind adesea afectate mai întâi.

Totuşi, această ipoteză — cea mai cunoscută — a fost implicată şi în fraude de cercetare şi manipularea studiilor.

În ultimii ani, oamenii de ştiinţă au venit cu multe teorii noi:

- Neuroinflamaţia: În boala Alzheimer, celulele imune ale creierului (microglia) pot deveni hiperactive, declanşând o inflamaţie cronică care afectează neuronii şi favorizează răspândirea proteinelor toxice.

- Disfuncţia mitocondrială: Mitocondriile nu produc suficient adenozin trifosfat (ATP), combustibilul energetic al celulelor, eliberând în acelaşi timp molecule dăunătoare care afectează neuronii.

- Hipometabolismul glucozei: Creierul devine rezistent la insulină şi nu poate utiliza glucoza în mod corespunzător – uneori numită „diabet de itp 3” – ceea ce perturbă semnalizarea celulară şi favorizează acumularea de proteine toxice.

- Axa microbiom-intestin-creier: Un microbiom intestinal nesănătos poate declanşa inflamaţii la nivelul întregului organism, care ajung la creier, afectează bariera hematoencefalică protectoare şi contribuie la neurodegenerare.

- Dezechilibre de metale: Acumularea anormală sau deficitul de metale precum cuprul, fierul sau zincul poate favoriza stresul oxidativ, denaturarea proteinelor şi neurotoxicitatea.

- Excesul de glutamat: Supraactivarea receptorilor de glutamat (excitotoxicitate) poate duce la supraîncărcare cu sodiu şi calciu şi la moartea neuronilor, în special în regiunile creierului legate de memorie, cum ar fi hipocampul.

- Deteriorarea neuronilor colinergici: Deteriorarea neuronilor colinergici, care produc acetilcolină — un neurotransmiţător esenţial pentru memorie şi atenţie, poate contribui la declinul cognitiv precoce în boala Alzheimer.

- Stresul oxidativ: Consumul ridicat de oxigen al creierului şi activitatea mitocondrială cresc expunerea la speciile reactive de oxigen (SRO). În boala Alzheimer, speciile reactive de oxigen excesive şi apărarea antioxidantă afectată provoacă deteriorarea lipidelor, proteinelor şi ADN-ului, în timp ce beta-amiloidul se acumulează şi promovează în continuare stresul oxidativ.

- Perturbarea barierei hematoencefalice: Angiopatia amiloidă cerebrală, o patologie vasculară legată de boala Alzheimer, implică depunerea de beta-amiloid în pereţii vaselor sanguine cerebrale mici. Aceasta afectează fluxul sanguin, perturbă integritatea barierei hematoencefalice şi favorizează neuroinflamaţia.

- Proteine patologice: Beta-amiloidul denaturat şi proteina tau supra-fosforilată se acumulează pentru a forma plăci şi aglomerări care perturbă funcţia sinaptică, transportul neuronal şi stabilitatea generală a reţelei cerebrale.

- Modificări ale structurii creierului: Pierderea progresivă a ţesutului cerebral — în special în hipocamp şi cortex — reflectă moartdistrugerea neuronilor pe scară largă şi agravarea simptomelor.

Factori de risc

Vârsta este cel mai puternic factor de risc, şansa de a dezvolta boala Alzheimer dublându-se aproximativ la fiecare cinci ani după vârsta de 65 de ani. Modificările cerebrale legate de vârstă - cum ar fi contracţia, inflamaţia, deteriorarea vaselor de sânge şi afectarea energiei celulare - pot dăuna neuronilor şi perturba funcţia altor celule cerebrale. Femeile au un risc mai mare de a dezvolta boala Alzheimer decât bărbaţii, probabil deoarece femeile sunt mai longevive.

Riscul de a dezvolta boala Alzheimer este aproximativ de două ori mai mare la populaţiile de culoare şi latino-americane decât la populaţiile albe.

Stilul de viaţă şi factorii de mediu

Stilul de viaţă şi expunerea la factorii de mediu joacă un rol important în sănătatea creierului şi pot influenţa riscul de a dezvolta boala Alzheimer.

- Izolarea socială: Izolarea socială creşte riscul de demenţă cu până la 60%.

- Lipsa stimulării mentale: Activitatea cognitivă redusă poate accelera declinul mental, în timp ce munca stimulatoare din punct de vedere mental este asociată cu un risc mai mic de a dezvolta demenţă mai târziu în viaţă.

- Stresul cronic: Stresul cronic duce la niveluri ridicate de cortizol pe termen lung. Nivelul ridicat de cortizol poate afecta hipocampul, afecta neuroplasticitatea, favoriza neuroinflamaţia şi accelera patologia beta-amiloidă şi tau.

- Lipsa somnului: Somnul de calitate slabă sau insuficient poate contribui la acumularea de proteine. Majoritatea oamenilor beneficiază de şase până la opt ore de somn neîntrerupt în fiecare noapte.

- Dieta nesănătoasă: Dietele bogate în alimente procesate, zahăr şi grăsimi nesănătoase pot creşte riscul de Alzheimer, contribuind la probleme cardiovasculare, reducerea fluxului sanguin către creier şi neuroinflamaţie.

- Lipsa exerciţiilor fizice: Activitatea fizică regulată susţine sănătatea inimii, fluxul sanguin şi transportul oxigenului către creier, ceea ce ajută la menţinerea funcţiei cognitive.

- Excesul de grăsime abdominală: Excesul de grăsime abdominală, în special grăsimea viscerală, favorizează inflamaţia cronică, rezistenţa la insulină, disfuncţia vasculară, dezechilibrele hormonale şi stresul oxidativ — toate acestea contribuie la atrofierea creierului şi la declinul cognitiv.

- Deficienţe nutriţionale: Lipsa anumitor micronutrienţi — precum mangan, seleniu, cupru şi zinc, precum şi vitaminele A, B, C, D şi E — poate creşte riscul de Alzheimer. S-a constatat că persoanele cu boala Alzheimer au niveluri mai scăzute de luteină, zeaxantină şi licopen în creier.

- Expunerea la poluanţi: Expunerea mai mare la poluarea aerului cu particule fine (PM2,5) este legată de modificări cerebrale mai severe asociate cu Alzheimer şi de o gravitate mai mare a demenţei, deoarece aceste particule minuscule pot ajunge în fluxul sanguin şi în creier, unde declanşează inflamaţii cronice şi stres oxidativ.

- Expunerea la toxine din mediu: O analizădin 2020 a constatat că infecţiile cauzate de virusuri, bacterii sau ciuperci pot declanşa inflamaţii, care pot micşora treptat ţesutul cerebral şi contribui la apariţia bolii Alzheimer.

- Expunerea la lumină pe timp de noapte: Expunerea mai mare la lumina exterioară pe timp de noapte este asociată cu un risc mai mare de boală Alzheimer, în special la persoanele sub 65 de ani, deoarece perturbă ritmul circadian natural al organismului, creşte inflamaţia şi slăbeşte rezistenţa la boli.

- Fumatul: Fumatul afectează vasele de sânge şi reduce fluxul sanguin către creier, studiile sugerând o creştere a riscului de demenţă cu 30% până la 50%. Renunţarea la fumat, chiar şi la o vârstă înaintată, poate reduce acest risc.

Genetica

Ambele tipuri de boală Alzheimer au componente genetice semnificative, deşi sunt determinate de cauze diferite, de la mutaţii genetice directe la un amestec complex de factori de risc genetici şi de mediu.

- Genele PSEN1 sau PSEN2: Boala Alzheimer cu debut precoce poate fi uneori moşteniă, fiind cunoscut sub numele de boala Alzheimer familială, cauzată de mutaţii ale genelor APP, PSEN1 sau PSEN2. Aceste mutaţii duc la supraproducţia de beta-amiloid, care se acumulează în plăci amiloide în creier.

- Gena APOE: Gena APOE este un factor de risc binecunoscut pentru Alzheimer cu debut tardiv. Un studiu din 2024 a constatat că persoanele cu două gene APOE4 prezentau aproape întotdeauna modificări cerebrale legate de Alzheimer până la vârsta de 55 de ani, iar majoritatea dezvoltau niveluri anormale de beta-amiloid până la vârsta de 65 de ani.

Afecţiuni şi intervenţii medicale

Anumite afecţiuni şi modul în care sunt gestionate pot influenţa sănătatea cognitivă şi pot contribui la riscul apariţiei bolii Alzheimer.

- Afecţiuni: Diabetul, pierderea auzului, leziunile cerebrale, bolile cardiovasculare, hipertensiunea şi anumite infecţii pot creşte riscul de Alzheimer.

- Medicamente: Exemple includ zolpidemul (pentru insomnie) şi benzodiazepinele (pentru anxietate), deoarece acestea pot afecta funcţia cognitivă, ducând la pierderea memoriei, reducerea memoriei verbale şi încetinirea vitezei de procesare.

Cum se diagnostichează boala Alzheimer?

Nu există un test unic pentru diagnosticarea bolii Alzheimer. Specialiştii pun diagnosticul cu o precizie de aproximativ 95% prin excluderea altor afecţiuni. Confirmarea este posibilă numai după deces, prin autopsie. Evaluările cuprinzătoare — inclusiv istoricul medical, examenele neurologice şi alte proceduri de diagnostic — sunt esenţiale.

Metode de evaluare

Mai multe instrumente şi cercetări ajută medicii să evalueze memoria, gândirea şi funcţia cerebrală generală atunci când diagnostichează boala Alzheimer.

Examene fizice şi neurologice

Acestea verifică funcţionarea generală, tonusul muscular, forţa, vederea şi auzul.

Evaluări cognitive

Examene succinte ale stării mentale pentru a evalua memoria, gândirea şi concentrarea, utilizând activităţi mici şi structurate care măsoară abilităţile cognitive.

- Mini examen al stării mentale: utilizează activităţi precum identificarea datelor, denumirea obiectelor, urmarea unor comenzi simple şi reamintirea unor lucruri mici.

- Mini test cognitiv: utilizează un test de reamintire a trei cuvinte şi un exerciţiu de desenare a unui ceas pentru a evalua memoria şi funcţia executivă.

- Evaluarea cognitivă Montreal: utilizează activităţi care evaluează atenţia, memoria, limbajul, abilităţile vizual-spaţiale şi funcţia executivă pentru a oferi o evaluare mai sensibilă şi mai amplă.

Imagistica cerebrală

Testele de imagistică cerebrală creează imagini detaliate ale structurii şi activităţii creierului pentru a identifica modificările asociate cu boala Alzheimer.

- Tomografie computerizată: Creează imagini secţionate ale creierului.

- RMN: Generează imagini detaliate pentru a revela micşorarea creierului.

- PET: Vizualizează activitatea creierului şi detectează modificările moleculare, inclusiv metabolismul creierului, depunerile de proteine, inflamaţia şi activitatea chimică

Teste de laborator

Testele de laborator analizează fluidele corporale pentru a detecta biomarkeri şi a exclude alte afecţiuni care pot semăna cu boala Alzheimer.

- Puncţie lombară (puncţie spinală): recoltează lichid cefalorahidian pentru a evalua nivelurile de proteine.

- Teste de sânge: măsoară proteinele şi biomarkerii legaţi de modificările creierului, inclusiv patologia bolii Alzheimer în stadiu incipient.

- Analiza urinei: verifică prezenţa infecţiilor sau a altor anomalii.

Care sunt tratamentele pentru boala Alzheimer?

Nu există un tratament pentru boala Alzheimer - tratamentul se concentrează pe încetinirea progresiei acesteia, gestionarea simptomelor şi adaptarea mediului domestic pentru a simplifica activităţile zilnice.

1. Medicamente

Medicamentele pentru boala Alzheimer au ca scop reducerea nivelului de proteine beta-amiloide din creier şi ajută la gestionarea problemelor comportamentale, dar beneficiile lor generale pot fi modeste, iar unele medicamente rămân controversate în ceea ce priveşte siguranţa şi eficacitatea. De obicei, medicii încep tratamentul pentru Alzheimer cu doze mici şi le cresc treptat în funcţie de toleranţă.

Medicamente pentru boala Alzheimer uşoară până la moderată

Medicamentele utilizate în stadiile incipiente ale bolii Alzheimer au ca scop stimularea memoriei, gândirii şi funcţionării zilnice.

- Inhibitori ai colinesterazei: Aceste medicamente pot ajuta la gestionarea simptomelor cognitive şi comportamentale prin prevenirea degradării acetilcolinei, un neurotransmiţător care susţine comunicarea între neuroni, dar eficacitatea lor scade pe măsură ce boala progresează. Exemple includ galantamina, rivastigmina, benzgalantamina şi donepezilul.

- Medicamente pentru imunoterapie: Aceste medicamente vizează beta-amiloidul pentru a reduce plăcile cerebrale şi s-a demonstrat că, la pacienţii aflaţi în stadiul incipient, încetinesc declinul cognitiv şi scad nivelurile de amiloid. Exemple includ lecanemab şi donanemab.

Medicamente pentru boala Alzheimer în stadiu moderat până la avansat

Medicamentele utilizate în stadiile avansate ale bolii Alzheimer se concentrează pe ameliorarea simptomelor şi îmbunătăţirea calităţii vieţii.

- Memantina: Acest medicament poate ajuta la reducerea simptomelor şi permite persoanelor să îşi menţină anumite funcţii zilnice, cum ar fi utilizarea independentă a toaletei, pentru o perioadă mai lungă de timp. Reglează glutamatul, care în exces poate deteriora celulele creierului, şi poate fi combinat cu inhibitori de colinesterază pentru beneficii suplimentare.

- Brexpiprazol: Acest antipsihotic atipic este aprobat pentru gestionarea agitaţiei asociate cu boala Alzheimer.

Medicamente care trebuie utilizate cu precauţie

Următoarele medicamente trebuie utilizate numai după ce un medic evaluează riscurile şi efectele secundare ale acestora, atunci când opţiunile non-medicamentoase mai sigure s-au dovedit ineficiente şi sub supravegherea atentă atât a persoanei cu Alzheimer, cât şi a îngrijitorilor acesteia.

- Somnifere: Aceste medicamente trebuie, în general, evitate, deoarece pot creşte confuzia şi riscul de căderi.

- Medicamente împotriva anxietăţii: Unele medicamente, cum ar fi benzodiazepinele, pot provoca somnolenţă, ameţeli, căderi şi confuzie crescută.

- Anticonvulsivante: Aceste medicamente pot provoca somnolenţă, ameţeli, schimbări de dispoziţie şi confuzie.

- Antipsihotice: Aceste medicamente sunt prescrise pentru tratarea halucinaţiilor, delirului, paranoiei, agitaţiei şi agresivităţii, dar pot avea efecte secundare grave, inclusiv un risc crescut de deces la unele persoane în vârstă cu demenţă.

2. Terapii cognitive

Terapii cognitive implică activităţi şi strategii structurate concepute pentru a stimula gândirea, memoria şi rezolvarea problemelor, sprijinind în acelaşi timp funcţionarea zilnică şi bunăstarea emoţională.

- Terapia de stimulare cognitivă: această terapie implică participarea la activităţi menite să îmbunătăţească memoria, limbajul şi abilităţile de rezolvare a problemelor, adesea într-un cadru de grup care încurajează şi interacţiunea socială.

- Reabilitarea cognitivă: un specialist şi o persoană de sprijin colaborează pentru a dezvolta strategii de gestionare a sarcinilor zilnice, cu scopul de a utiliza funcţiile sănătoase ale creierului pentru a sprijini zonele mai slabe şi pentru a oferi un sentiment de împlinire.

- Amintiri şi povestea vieţii: Aceste terapii se concentrează pe amintirile pe termen lung, abilităţile şi experienţele pozitive pentru a îmbunătăţi starea de spirit şi bunăstarea. Rememorarea foloseşte elemente precum fotografii sau muzică pentru a evoca trecutul, în timp ce povestea vieţii creează o înregistrare personală a vieţii cuiva.

3. Plante medicinale cu proprietăţi neuroprotectoare

Anumite plante medicinale au potenţialul de a susţine sănătatea creierului şi pot ajuta la reducerea proceselor legate de boala Alzheimer.

- Ashwagandha: Extractul de withaferină A (plantă din medicina ayurvedică) poate contribui la reducerea acumulării de proteine cerebrale dăunătoare şi la diminuarea inflamaţiei şi a stresului oxidativ. Un studiu randomizat controlat, realizat pe 40 de adulţi cu tulburări cognitive uşoare, a utilizat 250 de miligrame de extract de ashwagandha pe zi, timp de 60 de zile, şi a raportat îmbunătăţiri ale memoriei şi atenţiei.

- Curcuma: Curcuma conţine curcumină, un compus natural cu proprietăţi antioxidante şi antiinflamatorii care stimulează sănătatea creierului. Cercetările sugerează că poate ajuta la încetinirea progresiei bolii Alzheimer prin reducerea plăcilor cerebrale şi prevenirea acumulării de proteine beta-amiloide dăunătoare.

- Salvia: Extractul de salvie poate ajuta la susţinerea stării de spirit, a cogniţiei şi a funcţiei colinergice. Un studiu a testat o doză fixă de extract de salvie (60 de picături/zi) timp de patru luni la persoane cu boala Alzheimer uşoară până la moderată şi a constatat că este eficient.

4. Acupunctura

Acupunctura poate contribui la susţinerea funcţiei creierului în boala Alzheimer atât la nivel molecular, cât şi sistemic, prin îmbunătăţirea simptomelor şi a micromediului creierului, în special atunci când este aplicată în stadiu incipient. Cercetările sugerează că aceasta acţionează prin mai multe căi, inclusiv prin reducerea depozitelor de beta-amiloid, îmbunătăţirea modificărilor proteinei tau şi ameliorarea neuroinflamaţiei.

O meta-analiză din 2019 a 13 studii a constatat că acupunctura poate îmbunătăţi memoria şi funcţia cognitivă în boala Alzheimer şi, în multe cazuri, a fost mai eficientă decât medicamentele occidentale convenţionale şi cu mai puţine efecte adverse. În ciuda potenţialului său, acupunctura nu este încă utilizată pe scară largă în tratamentul clinic al bolii Alzheimer.

5. Apiterapia

Produsele apicole pot contribui la susţinerea sănătăţii creierului în boala Alzheimer.

Lăptişorul de matcă, o substanţă cremoasă produsă de albinele lucrătoare şi cu care este hrănită regina, a demonstrat efecte neuroprotectoare şi de îmbunătăţire a memoriei promiţătoare în multiple studii preclinice, ajutând celulele creierului să supravieţuiască, reducând inflamaţia şi stresul oxidativ, îmbunătăţind reglarea energiei şi limitând daunele cauzate de proteine dăunătoare, cum ar fi beta-amiloidul.

6. Tratamente emergente

Cercetătorii explorează noi tratamente care pot încetini boala Alzheimer, vizând modificările biologice subiacente.

- Tratamentul cu litiu: Un studiu publicat în august a constatat că nivelurile de litiu din cortexul prefrontal al creierului — important pentru memorie şi luarea deciziilor — au scăzut cu mai mult de jumătate la persoanele cu boala Alzheimer. O meta-analiză a constatat că tratamentul cu litiu poate ajuta la încetinirea declinului cognitiv şi la susţinerea gândirii şi memoriei la persoanele cu tulburări cognitive uşoare şi boala Alzheimer.

- Tratamentul cu benzoat de sodiu: Acest conservant alimentar obişnuit a demonstrat beneficii potenţiale pentru boala Alzheimer, susţinând funcţia cognitivă. Se pare că îmbunătăţeşte comunicarea dintre celulele creierului prin conservarea D-serinei, un mesager chimic necesar pentru învăţare şi memorie, şi poate reduce, de asemenea, stresul oxidativ, care contribuie la progresia bolii Alzheimer.

Care sunt abordările naturale şi legate de stilul de viaţă în cazul bolii Alzheimer?

Gestionarea bolii Alzheimer se bazează pe implicarea socială regulată, exerciţii fizice, alimentaţie adecvată, îngrijire medicală constantă şi un mediu calm şi structurat.

1. Jocuri

Utilizarea jocului ca strategie pentru persoanele cu demenţă oferă beneficii cognitive, emoţionale şi sociale notabile. Un studiu din 2022 a constatat că îngrijitorii au observat îmbunătăţiri ale nivelului de energie, stării de spirit, comunicării şi conexiunii prin activităţi de joc personalizate.

2. Muzica

O revizuire sistematică din 2023 a opt studii a constatat că terapia prin muzică îmbunătăţeşte funcţia cognitivă la persoanele cu boala Alzheimer, cu efecte deosebit de puternice observate în intervenţiile muzicale active în care oamenii participă la compunerea muzicii. Aceste descoperiri susţin că terapia prin muzică este o abordare complementară promiţătoare. Un studiu publicat în iulie a constatat, de asemenea, că expunerea la ritmul K.448 al lui Mozart a îmbunătăţit funcţia cognitivă la şoareci.

3. Dans

O revizuire din 2019 a 12 studii a constatat că dansul poate îmbunătăţi funcţiile fizice, cognitive şi starea de bine psihologică la persoanele cu boala Alzheimer. Majoritatea studiilor au arătat că dansul a îmbunătăţit sau a încetinit declinul calităţii vieţii atât pentru pacienţi, cât şi pentru îngrijitori.

4. Alimente şi diete care stimulează creierul

Consumul de alimente benefice pentru creier poate ajuta la protejarea memoriei şi a sănătăţii generale a creierului. Cerealele integrale şi leguminoasele furnizează energie constantă neuronilor. Fructe precum fructele de pădure, strugurii, pepenele verde şi avocado furnizează antioxidanţi, resveratrol şi licopen, care protejează împotriva pierderii memoriei. Legumele cu frunze verzi închise la culoare şi sfecla susţin circulaţia şi reduc inflamaţia, în timp ce fructele de mare şi crustaceele furnizează omega-3 şi vitamina B-12 pentru funcţia cognitivă.

Nucile şi uleiul de măsline oferă grăsimi sănătoase care susţin sănătatea vasculară. Seminţele, cum ar fi cele de dovleac, floarea-soarelui şi susan, sunt bogate în vitamina E şi alţi nutrienţi esenţiali pentru sănătatea creierului.

Seminţele de susan, în special, conţin tirozină, care stimulează producţia de dopamină, precum şi zinc, vitamina B6 şi magneziu — nutrienţi care ajută la menţinerea creierului ager şi alert.

Dietele specifice pentru întârzierea neurodegenerării de care pot beneficia persoanele cu boala Alzheimer includ:

- Dieta mediteraneană: această dietă pune accentul pe legume, fructe, cereale integrale, fasole, nuci, ulei de măsline şi consumul frecvent de peşte, limitând în acelaşi timp consumul de carne roşie şi alimente procesate. Poate ajuta la încetinirea progresiei bolii Alzheimer.

- Dieta MIND: Această dietă combină elemente din dieta mediteraneană şi DASH (abordări dietetice pentru stoparea hipertensiunii) şi pune accentul pe legumele cu frunze verzi, fructele de pădure, cerealele integrale, fasolea, nucile, peştele şi uleiul de măsline, limitând în acelaşi timp consumul de carne roşie, dulciuri, brânză, unt şi alimente prăjite.

5. Suplimente nutritive

Unele vitamine şi minerale pot contribui la menţinerea sănătăţii creierului şi la combaterea deficienţelor legate de declinul cognitiv.

- Seleniu: Cercetările arată că persoanele cu boala Alzheimer au niveluri mai scăzute de seleniu în sânge în comparaţie cu persoanele în vârstă sănătoase.

- Zinc: Primele studii clinice sugerează că terapia cu zinc poate ajuta persoanele cu boala Alzheimer prin scăderea nivelurilor nocive de cupru şi, posibil, îmbunătăţirea cognitivă.

- Vitamina B: O meta-analiză din 2022 a 95 de studii a constatat că suplimentarea cu vitamina B poate ajuta la încetinirea ratei declinului cognitiv.

6. Exerciţii aerobice şi de rezistenţă

Activitatea fizică regulată, cum ar fi mersul pe jos, grădinăritul, gătitul sau practicarea sportului, poate ajuta la încetinirea declinului cognitiv şi poate întârzia progresia demenţei.

Combinarea exerciţiilor aerobice şi de forţă cu activităţi cotidiene, cum ar fi mersul pe jos, dansul şi grădinăritul, susţine sănătatea creierului şi bunăstarea generală. Încercaţi să faceţi cel puţin 30 de minute de activitate fizică, cinci zile pe săptămână, pentru a stimula circulaţia şi sănătatea creierului.

7. Somn suficient

Somnul profund, odihnitor, recuperator, ajută la protejarea creierului împotriva beta-amiloidului. Cercetările arată o legătură puternică între progresia bolii Alzheimer şi sistemul circadian - ceasul intern al organismului care controlează somnul, starea de veghe şi alte cicluri zilnice. Sistemul circadian reglează activitatea a aproximativ jumătate din cele 82 de gene asociate cu riscul de Alzheimer.

8. Meditaţie

Meditaţia poate susţine sănătatea creierului şi ar putea ajuta la prevenirea sau chiar la inversarea declinului cognitiv. Cercetările arată că persoanele care meditează suferă mai puţin de atrofie hipocampică — o reducere a dimensiunii hipocampului, care controlează formarea memoriei, învăţarea şi orientarea spaţială — şi raportează mai puţină izolare şi singurătate, care sunt legate de un risc mai mare de Alzheimer. Meditaţia poate, de asemenea, îmbunătăţi somnul, scade tensiunea arterială şi reduce riscul de boli cardiovasculare, susţinând şi mai mult sănătatea generală a creierului şi a corpului.

9. Aromaterapie

Aromaterapia, care utilizează uleiuri esenţiale din plante prin inhalare sau aplicare pe piele, poate ajuta la îmbunătăţirea gândirii şi a memoriei la persoanele cu boala Alzheimer, deoarece uleiurile esenţiale au proprietăţi neuroprotectoare şi anti-îmbătrânire.

Câteva uleiuri esenţiale recomandate includ:

• Lavandă: Calmează starea de spirit şi poate reduce depresia, furia şi iritabilitatea.
• Melisa: Ameliorează anxietatea şi insomnia şi poate susţine memoria.
• Ylang-Ylang: Ajută la ameliorarea depresiei şi poate îmbunătăţi somnul.
• Bergamotă: Reduce anxietatea, agitaţia şi stresul şi poate susţine somnul.

10. Alte consideraţii

Deşi nu sunt tratamente, aceste abordări joacă un rol vital în susţinerea bunăstării persoanelor cu boala Alzheimer.

- Măsuri de siguranţă şi sprijin: Mediul trebuie să fie luminos, vesel şi sigur, cu stimulare moderată, cum ar fi un televizor sau un radio cu volum redus, pentru a evita suprasolicitarea persoanei. Menţinerea structurii şi a rutinei pentru sarcinile zilnice, cum ar fi mâncatul, spălatul şi dormitul, ajută la orientare, oferă un sentiment de stabilitate şi poate îmbunătăţi somnul. Activităţile programate regulat, atât fizice, cât şi mentale, susţin independenţa şi implicarea şi pot fi simplificate în paşi mai mici pe măsură ce demenţa progresează.

- Îngrijire pe termen lung: Centrele specializate de îngrijire pe termen lung oferă personal calificat, rutine structurate, activităţi semnificative şi caracteristici de siguranţă.

Progresia bolii Alzheimer este imprevizibilă. În medie, pacienţii trăiesc aproximativ şapte ani după diagnosticare, deşi evoluţia bolii poate varia foarte mult, durând între unu şi 25 de ani. Majoritatea persoanelor care îşi pierd capacitatea de a merge nu supravieţuiesc mai mult de şase luni, dar speranţa de viaţă diferă de la o persoană la alta.

Cum afectează mentalitatea boala Alzheimer?

Cercetările arată că menţinerea unei atitudini pozitive este legată de o sănătate mai bună şi un risc mai mic de demenţă.

Curiozitatea este esenţială pentru memorie şi învăţare. Un studiu din 2019 a constatat că stârnirea curiozităţii îmbunătăţeşte învăţarea prin ascuţirea atenţiei şi stimulează capacitatea mentală prin consolidarea memoriei.

Cum pot preveni boala Alzheimer?

Deoarece cauzele în majoritatea cazurilor de boală Alzheimer sunt necunoscute, nu există o metodă sigură de prevenire a acestei afecţiuni. Cu toate acestea, următoarele măsuri pot contribui la reducerea riscului.

Alegerea stilului de viaţă

Obiceiurile şi rutinele zilnice pot influenţa sănătatea creierului pe termen lung şi pot contribui la reducerea riscului de boală Alzheimer.

- Rămâneţi activ din punct de vedere mental şi social: Implică participarea la activităţi, oportunităţi de învăţare sau voluntariat pentru a stimula creierul.

- Renunţaţi la fumat: susţine sănătatea creierului şi a inimii şi reduce riscul de demenţă.

- Limitaţi consumul de alcool: menţineţi consumul în limite sigure pentru a proteja sănătatea cognitivă pe termen lung.

- Faceţi exerciţii fizice în mod regulat: include atât activităţi aerobice, cât şi activităţi de întărire a muşchilor pentru a susţine circulaţia şi funcţia creierului.

- Beţi ceai verde: furnizează antioxidanţi care sunt asociaţi cu o memorie şi abilităţi de gândire mai bune atunci când sunt consumaţi în mod regulat.

- Menţineţi emoţii pozitive: Un studiu din 2020 a constatat că persoanele care au raportat emoţii mai pozitive pe parcursul unei luni au experimentat o scădere mai mică a memoriei pe parcursul unui deceniu.

Gestionaţi afecţiunile medicale

Gestionarea afecţiunilor cronice joacă un rol important în reducerea riscului de declin cognitiv.

- Controlaţi diabetul, bolile de inimă şi hipertensiunea arterială: Ajută la reducerea riscului de demenţă prin protejarea vaselor de sânge şi susţinerea sănătăţii creierului.

- Tratează depresia: Susţine bunăstarea cognitivă şi emoţională şi poate reduce riscul de demenţă.

- Efectuaţi controale medicale regulate: ajută la identificarea şi tratarea afecţiunilor asociate cu un risc crescut de demenţă.

- Verificaţi regulat auzul şi vederea: ajută la identificarea şi tratarea afecţiunilor asociate cu un risc crescut de demenţă.

Alte consideraţii

Alţi factori şi strategii de sprijin pot contribui, de asemenea, la sănătatea generală a creierului şi la reducerea riscului de demenţă.

- Şahul: Cercetările arată că jocurile precum şahul sunt asociate cu un risc redus de demenţă; un studiu din 2023 a urmărit peste 10.000 de bărbaţi australieni în vârstă o perioadă de 10 ani şi a constatat că practicarea frecventă a jocurilor de societate, precum şahul, a redus riscul.

- Sildenafil (Viagra): Cercetările sugerează că poate reduce riscul de Alzheimer cu până la 69% şi poate contribui la îmbunătăţirea fluxului sanguin cerebral.

- Consiliere genetică: Poate fi utilă atunci când mai mulţi membri ai familiei au dezvoltat demenţă la o vârstă fragedă.

Care sunt posibilele complicaţii ale bolii Alzheimer?

Boala Alzheimer în stadiu avansat poate duce la alte afecţiuni medicale, printre care:

- Pneumonie de aspiraţie: Dificultatea de a înghiţi poate permite pătrunderea alimentelor sau a lichidelor în plămâni, provocând pneumonie de aspiraţie — principala cauză de deces la majoritatea persoanelor cu boala Alzheimer.

- Căderi: problemele de echilibru, reducerea percepţiei spaţiale şi afectarea percepţiei profunzimii cresc riscul de cădere.

- Malnutriţie şi deshidratare: reducerea apetitului sau a uita să mănânci sau să bei poate duce la o alimentaţie şi un aport de lichide inadecvate.

- Rătăcirea: dezorientarea şi agitaţia pot determina tendinţa de a pleca de acasă în condiţii nesigure.

- Schimbări de personalitate: modificarea modelelor de comportament poate afecta relaţiile.

- Iluzii şi halucinaţii: convingerile false sau vederea şi auzirea unor lucruri care nu sunt prezente pot creşte stresul şi confuzia.