Studiu: În jurul fiecăruia dintre noi există un câmp bioenergetic misterios

Universul este plin de mistere care schimbă cunoştinţele noastre actuale. În colecţia ''Dincolo de Ştiinţă'', Epoch Times adună poveşti despre aceste fenomene ciudate cu scopul de a stimula imaginaţia şi de a deschide posibilităţi nevisate până acum. Sunt ele adevărate? Dumneavoastră decideţi.

Biochimistul Ph. D. John Norman Hansen, de la Universitatea din Maryland, a descoperit dovezi despre ceea ce el consideră că este un câmp de bioenergie în jurul oamenilor. De mii de ani, în tradiţiile spirituale au existat speculaţii şi aluzii cu privire la un astfel de câmp iar, în prezent, investigaţia ştiinţifică a indicat că acesta există.

Dr. Hansen a efectuat sute de experimente folosind zeci de subiecţi iar rezultatele se repetau cu regularitate. Alţi savanţi au fost în măsură să reproducă de asemenea rezultatele sale. Printre aceştia se numără Willem H. Van den Berg de la Departamentul de Biochimie şi Biofizică al Johnson Research Center din cadrul Universităţii din Pennsylvania şi fizicianul William van der Sluys de la Colegiul Gettysburg, care şi-au publicat studiile în Journal of Scientific Exploration, în 15 martie 2015.

Investigaţiile anterioare asupra câmpurilor bioenergetice umane au fost efectuate folosind senzori cu fotoni. Dr. Hansen, în schimb, a folosit o abordare diferită. El s-a întrebat dacă un câmp de bioenergie există, va avea suficientă forţă să împingă un pendul de torsiune – un dispozitiv suficient de sensibil pentru a fi mişcat de o forţă subtilă. El a agăţat pendulul deasupra capului unui subiect şi a văzut o schimbare clară în mişcarea pendulului.

“După desfăşurarea unor experimente de control pentru a exclude efectele curenţilor de aer şi alte elemente, s-a ajuns la concluzia că efectele sunt exercitate de un anumit câmp de forţă generat de persoana care stă sub pendul”, a explicat savantul în studiul său din 2013, intitulat “Use of a Torsion Pendulum Balance to Detect and Characterize What May Be a Human Bioenergy Field” (''Utilizarea echilibrului unui pendul de torsiune pentru a detecta şi a determina un posibil câmp bioenergetic uman''), publicat, de asemenea, în Journal of Scientific Exploration. “Nu cunoaştem nicio forţă, precum cea din cadrul spectrului electromagnetic, care să fie responsabilă pentru aceste rezultate. S-ar putea să fie oferită o explicaţie convenţională pentru aceste rezultate surprinzătoare, dar este posibil să fi observat un fenomen care necesită dezvoltarea unor noi concepte teoretice.”

Una dintre uimitoarele observaţii a fost aceea că efectul prezenţei umane a continuat aproximativ 30 până la 60 de minute după ce subiectul uman îşi părăsise deja poziţia. În cazul altor forţe, cum ar fi curenţii de aer, pendulul îşi revenea imediat la mişcarea sa clasică naturală.

"Starea mentală a unui subiect poate afecta puternic comportamentul pendulului."

Fiecare subiect a avut aproximativ aceeaşi putere de influenţare a pendulului, “indicând că efectele asupra pendulului nu necesită un talent unic sau practică”, a scris Hansen într-un rezumat al unui discurs susţinut la cea de-a 34-a conferinţă a“Society for Scientific Exploration”, care a avut loc la sfârşitul lunii mai. “Totuşi, s-a observat că unii subiecţi, în special cei care au practicat exerciţii de meditaţie timp de mulţi ani, exercită efecte foarte diferite în timpul unei stări meditative comparativ cu o stare normală ... ceea ce arată că starea mentală a subiectului poate afecta puternic comportamentul pendulului.”

Există o explicaţie convenţională?

Van den Berg şi Van der Sluys au folosit acelaşi tip de dispozitiv ca cel folosit de Hansen (care a făcut public designul, în scopul de a-i încuraja pe alţii să reproducă rezultatele sale) şi au observat aceeaşi schimbare în mişcarea pendulului atunci când acesta se afla lângă capul unei persoane.

Totuşi, ei s-au întrebat dacă această schimbare s-ar datora unei variaţii în temperatura aerului, provocată de căldura emanată de capul persoanei. Cei doi savanţi au afirmat că schimbarea temperaturii aerului ar putea genera curenţi de convecţie.

Ei au plasat un strat de plastic între capul persoanei şi pendul, descoperind că efectul asupra pendulului a dispărut. Cei doi au sugerat că plasticul fie izolează pendulul de misteriosul câmp de bioenergie, fie îl izolează de sursa de căldură.

Hansen a publicat totuşi un răspuns la acest studiu, menţionând ceea ce consideră a fi deficienţele acestei teorii conform căreia căldura trupului uman determină mişcarea pendulului.

Pentru început, Hansen a declarat : “Dacă se plasează un scut gros de plastic între subiect şi pendul, forţa de împingere [a câmpului bioenergetic] s-ar lovi iniţial de acel scut iar pendulul ar răspunde doar oricărei forţe rămase după apăsarea scutului. O forţă de împingere care depăşeşte scutul de plastic şi apoi afectează mişcarea pendulului, ar încălca principiile fundamentale ale fizicii; într-adevăr, poţi folosi o forţă doar o singură dată iar dacă este folosită pentru a împinge scutul atunci ea nu mai poate fi folosită ulterior pentru a mişca pendulul.”

Un alt factor pe care Van den Berg nu l-a luat în considerare, a susţinut Hansen, îl reprezintă efectele ulterioare persistente. Hansen a scris: “Un principiu fundamental al pendulului este acela că, dacă pendulul este mişcat de o forţă externă şi acea forţă este înlăturată, atunci pendulul va reveni imediat la mişcarea sa clasică.”

Orice acumulare de curenţi de convecţie generaţi de căldură va dispare după ce subiectul pleacă de lângă pendul. Aşadar, curenţii de convecţie nu explică aceste efecte ulterioare. Hansen a descris efectele câmpului de bioenergie al subiectului ca fiind oarecum “imprimate” pe pendul.

Hansen a declarat, de asemenea, că studiul lui Van den Berg nu a reuşit să recunoască frecvenţele de oscilaţie diferite ale pendulului în prezenţa unui subiect uman. Pendulul oscilează cu o singură frecvenţă când subiectul este absent. În schimb, în ​​prezenţa subiectului, oscilează cu multe frecvenţe noi care persistă o jumătate de oră sau mai mult după ce subiectul a plecat – un lucru care nu este explicat de curenţii de convecţie cauzaţi de schimbarea temperaturii aerului.

Dacă v-a plăcut acest articol, vă invităm să vă alăturaţi, cu un Like, comunităţii de cititori de pe pagina noastră de Facebook.