Expert iranian: ”Iranul ar trebui să discute cu SUA tema nucleară pentru ca aceasta îi dă Teheranului un avantaj”

”Există un consens între forţele politice iraniene că Iranul ar trebui să discute cu SUA tema nucleară pentru că aceasta îi dă Teheranului o poziţie de control, un avantaj (upperhand). Faptul că americanii vor să obţină oprirea îmbogăţirii uraniului ne va da nouă un avantaj în negocieri”, susţine Kayhan Barzegar, director de Studii Strategice pentru Orientul Mijlociu din Teheran, într-un interviu acordat Epoch Times în marja conferinţei internaţionale ”EU and the Middle East: Iranian views”, organizate de Ambasada Republicii Islamice la Bucureşti. În opinia expertului, există însă încă multă neîncredere a unor forţe iraniene faţă de SUA.

Se vorbeşte mult în ultima vreme despre o apropiere între Iran şi SUA, despre un dezgheţ în relaţia bilaterală după alegerea preşedintelui Rohani. Care ar putea fi domeniile şi chestiunile în care Teheranul şi Washingtonul ar putea coopera, având interese comune?

Există o schimbare politică internă în Iran. Populaţia şi leadership-ul vor să se deschidă către comunitatea internaţională. Discursul noului preşedinte Rohani este centrat pe moderaţie. Da, vrem să stabilim noi relaţii cu comunitatea internaţională, inclusiv cu SUA. Ce este diferit de această dată este că liderul suprem al Iranului susţine această abordare. Când ayatollahul Khamenei a vorbit despre ”heroic flexibility” a semnalat o deschidere a scenei politice iraniene de a susţine guvernul în intenţia sa de a vorbi cu Statele Unite. De data aceasta este ceva serios.

De partea SUA, cred că americanii au examinat toate modalităţile de a pune presiune pe Iran şi n-au reuşit totuşi să schimbe politica nucleară a Iranului. Acum s-a ivit o ocazie ca abordarea să se schimbe. Pe de altă parte, Iranul are interesul de a discuta doar o singură problemă în prezent cu SUA. Pentru discuţiile cu americanii, e nevoie de un act de balancing cu politica internă a Iranului. Există un consens între forţele politice iraniene că Iranul ar trebui să discute cu SUA tema nucleară pentru că aceasta îi dă Teheranului o poziţie de control, un avantaj (upperhand). Cred că este prea devreme să vorbim despre alte chestiuni. În această chestiune nucleară care este urgentă avem paritate cu SUA şi ea poate să creeze o bază de încredere între cele două state. Faptul că americanii vor să obţină oprirea îmbogăţirii uraniului ne va da nouă un avantaj în negocieri.

Cât de departe va merge însă Iranul? Ce concesii va face Teheranul în programul său nuclear pentru ca SUA şi Europa să ridice o parte din sancţiunile economice?

Cred că ţările europene au un rol de jucat pentru că guvernele statelor europene au upper-hand-ul în ridicarea unor sancţiuni, nu toate. UE poate juca rolul de confidence-builder şi să facă primii paşi, dacă Obama n-o va face. Ţările UE sunt foarte dispuse în prezent să angajeze un dialog cu Iranul şi spun că cazul dosarului nuclear iranian este important pentru securitatea internaţională. Ele pot face lobby şi să convingă Congresul american că este un caz special şi că trebuie rezolvat acum dat fiind că spaţiul politic iranian este pregătit de dialog. Dacă Occidentul va pierde prea mult timp acum, vom reveni la modul de confruntare dinainte. Această sincronizare este foarte importantă iar ocazia n-ar trebui pierdută.

N-ar putea Iranul să joace un rol şi în soluţionarea conflictului sirian, arătând SUA că este sincer în schimbarea de abordare?

Cred că acestea sunt subiecte importante. Iranul a jucat un rol constructiv înainte în Afganistan. Referitor la Siria, Iranul a spus de mai multe ori că vrea să participe la conferinţa de pace Geneva 2, dar SUA nu sunt pregătite să meargă în această direcţie. Aşa că trebuie să ne concentrăm pe problema prioritară a dosarului iranian.

Experienţa noastră arată că de fiecare dată când Iranul a ajutat SUA, americanii ne-au pus într-o situaţie periculoasă, precară. După ce i-am ajutat să-i înlăture de la putere pe talibani în Afganistan, administraţia Bush a pus Iranul pe axa răului. De ce să-şi cedeze Iranul avantajele regionale fără să obţină nimic în schimb?

Există un consens între forţele politice iraniene că Iranul ar trebui să discute cu SUA tema nucleară pentru ca aceasta îi dă Teheranului o poziţie de control, un avantaj (upperhand). Cred că este prea devreme să vorbim despre alte chestiuni.

Există în continuare percepţia în cercurile de putere din Teheran că SUA vor să schimbe regimul din Iran?

Această percepţie nu mai este atât de puternică în prezent, dar există o neîncredere faţă de americani. Ştim că nu pot să schimbe puterea din Iran, dar cred că SUA ar trebui să ia câteva măsuri de confidence building, de exemplu prin dezgheţarea unor active iraniene şi prin încetarea minimalizării influenţei iraniene în regiune. Ca şi Arabia Saudită şi Turcia, Iranul vrea să-şi joace rolul. Cum ar putea Iranul să fie exclus din negocierile pentru găsirea unei soluţii pentru conflictul din Siria, în cadrul Geneva 2?

Cât despre sancţiunile economice menite să schimbe politica nucleară a Teheranului, asta nu se va întâmpla. Îmbogăţirea uraniului nu poate fi oprită iar sancţiunile vor aduce doar mai multă neîncredere faţă de Occident.

Dar cât de susţinută este poziţia lui Rohani pe plan intern, dacă comandantul Gărzilor Revoluţionare a criticat discuţia telefonică avută de Rohani cu Obama?

Este adevărat că unele forţe iraniene nu au încredere în SUA, mai ales Gărzile Revoluţionare care asigură securitatea. De aici vine şi misiunea grea a preşedintelui Rohani. Aici SUA are un rol de jucat prin ridicarea unor sancţiuni astfel încât poziţia internă a lui Rohani să nu aibă de suferit.

Dr. Kayhan Barzegar este director al think-tank-ului iranian Institute for Middle East Strategic Studies (IMESS).