Descleştarea pumnului iranian. Rohani şi schimbarea politicii faţă de SUA

În campania electorală pentru primul mandat Obama promitea că va întinde mâna Iranului şi le cerea liderilor din Teheran să-şi descleşteze pumnul. A fost criticat şi luat în râs pentru asta. În prezent dezgheţul în relaţia SUA-Iran este în plină desfăşurare pentru că ambele ţări înţeleg că au mai multă beneficii din cooperare, decât din confruntare.

Odată cu alegerea moderatului Hassan Rohani ca preşedinte al Republicii Islamice, Iranul a dat clar semne că este dispus către o deschidere către Occident şi către SUA. De partea cealaltă Washingtonul, care aştepta demult o ocazie pentru dezgheţul relaţiei cu Iranul, a făcut şi el câteva gesturi de bunăvoinţă. Deşi la conferinţa specială de la ONU dedicată dosarului nuclear iranian nu s-a ajuns la o întâlnire directă între Rohani şi Obama, preşedintele american a ţinut să facă public că l-a sunat pe preşedintele iranian, acesta fiind primul contact la nivel înalt între Statele Unite şi Iran de la Revoluţia islamică din 1979 şi până în prezent.

Obama a mai declarat că SUA nu urmăreşte o schimbare de regim în Iran, ba chiar vrea să construiască o nouă relaţie cu Teheranul, odată ce va fi soluţionat dosarul nuclear, în timp ce Rohani i-a asigurat pe americani că ”armele nucleare nu au loc în doctrina de securitate şi apărare iraniană”.

Asta nu înseamnă că vreuna dintre părţi este dispusă şi poate face concesii prea mari în problema dosarului nuclear iranian. Deşi Rohani pare să se bucure de aprobarea ayatollahului Khamenei în demersul său de a se apropia de SUA, puternicul comandant al Gărzilor Revoluţionare a criticat discuţia cu Obama. ”Preşedintele a avut o poziţie fermă şi adecvată în cursul sejurului său, însă, aşa cum a refuzat să îl întâlnească pe Obama, ar fi trebuit să refuze să îi vorbească la telefon şi să aştepte acţiuni concrete din partea Guvernului american”, a declarat generalul Mohammad Ali Jafari pentru site-ul de ştiri Tasnimnews.com.

Schimbarea de abordare

Noua filozofie diplomatică a Iranului, caracterizată de ayatollahul Khamenei ca ”heroic flexibility”, este o abordare pragmatică prin care Iranul nu mai trebuie să intre în conflict deschis cu Occidentul, dar nici să fie supus acestuia. Apropierea de adversar este posibilă, dar cu anumite limite, care sunt influenţate de concepţia superiorităţii democraţiei islamice asupra diplomaţiei liberale, consideră Khamenei. Miza pentru Teheran este să iasă din actuala politică externă contraproductivă bazată pe confruntare şi din izolarea economică şi politică, care are consecinţe grave pentru economie.

Israelul acuză Iranul că nu face decât să câştige timp prin false apropieri diplomatice pentru a-şi duce la sfârşit programul nuclear, de a obţine bomba atomică. Mai mult, Iranul n-ar fi dispus să facă concesii în legătură cu programul său nuclear.

Washingtonul ar putea afla cât de multă bază să pună pe declaraţiile de bune intenţii ale lui Rohani prin negocieri bilaterale directe şi invitarea Iranului la Conferinţa de pace pentru Siria. Deocamdată Rohani a promis mai multă transparenţă în programul nuclear şi permiterea unor inspecţii internaţionale mai intruzive, dar nu poate să cedeze prea mult pentru a nu-şi pierde sprijinul pe plan intern. De aceea noul preşedinte iranian reiterează cu fiecare ocazie dreptul inalienabil al Iranului de a îmbogăţi uraniul pe propriul teritoriu.

Occidentul şi SUA vor trebui să facă concesii serioase, precum ridicarea parţială a sancţiunilor economice impuse Teheranului pentru că în caz contrar, Rohani nu se va putea afirma faţă de opoziţia internă.

Iranul ar putea deveni un partener al americanilor în combaterea extremismului în Orientul Mijlociu. În plus, rezervele mari de petrol şi gaz ale Iranului ar putea fi deschise investiţiilor companiilor occidentale. Mai mult, o îmbunătăţire a relaţiei cu Iranul ar ajuta Washingtonul la contrabalansarea şi încetinirea expansionismului rus în Asia Centrală şi Caucaz.

Siria, un test al apropierii

Un alt subiect cu care americanii pot testa sinceritatea iranienilor este problema siriană. Atât Iranul cât şi SUA au interesul ca în Siria să nu vină extremişti sunniţi la putere. În ultima vreme, Teheranul a păstrat tăcerea în legătură cu posibilitatea ca SUA să atace Siria şi n-a mai susţinut deschis regimul Assad.

Mai mult, Iranul a condamnat la nivel declarativ folosirea armelor chimice în Siria, chiar dacă nu a acuzat regimul de la Damasc pentru asta, şi a lăudat acordul ruso-american de distrugere a arsenalului chimic sirian. Aceste poziţii par să indice o detaşare de Assad. Până la urmă Iranul nu caută să-l protejeze pe acesta, ci forţele militare şi de securitate, care sunt cordonul de transfer de arme şi bani către Hezbollah, apărătorul intereselor iraniene în lumea arabă. SUA trebuie să se obişnuiască cu ideea că Teheranul nu va renunţa la Hezbollah.

Americanii ar putea însă să se concentreze pe beneficiile pe care li le-ar aduce o apropiere de Iran. Această resetare ar putea să permită SUA să-şi concentreze mai mult eforturile pe pivotarea către Asia-Pacific. Iranul ar putea deveni un partener al americanilor în combaterea extremismului în Orientul Mijlociu. În plus, rezervele mari de petrol şi gaz ale Iranului ar putea fi deschise investiţiilor companiilor occidentale. Mai mult, o îmbunătăţire a relaţiei cu Iranul ar ajuta Washingtonul cu o nouă pârghie în ecuaţia de a contrabalansa şi de a încetini expansionismul rus în Asia Centrală şi Caucaz. De partea cealaltă şi Iranul are de câştigat din apropierea de SUA. Aceasta ar putea pune capăt izolării pe plan extern şi sancţiunilor care sufocă economia.

Totodată în concepţia lui Khamenei, Iranul trebuie să aibă o relaţie cu SUA precum China, adică doi parteneri care se tratează ca egali şi evită să se amestece în afacerile interne ale celuilalt. Rămâne de văzut ce concesii vor fi pregătiţi să facă iranienii în dosarul nuclear iranian, dar şi în problema siriană, şi ce le poate oferi SUA în schimb fără să-şi încalce valorile mult clamate şi angajamentele luate faţă de ţări precum Israel.

”SUA nu pot continua apropierea de Iran dacă programul nuclear nu este abandonat. Rohani înţelege asta, dar cere în schimb ridicarea sancţiunilor economice impuse Iranului şi reîntoarcerea investitorilor occidentali. Pe termen lung interesele Iranului şi SUA se vor aliena şi o alianţă informală este posibilă”, arătă şi cunoscutul analist Stratfor, George Friedman într-o analiză recentă.