Vânzările de arme franceze stârnesc controverse în Caucaz
Un conflict rece escaladează între Franţa şi Azerbaidjan, iar cea mai recentă întorsătură în această dispută creşte perspectiva unui nou conflict în Caucaz, potrivit OilPrice.com.
La 18 iunie, ministrul francez al Apărării, Sebastien Lecornu, a anunţat vânzarea a 36 de obuziere autopropulsate Caesar către Armenia. Măsura a stârnit imediat reacţii virulente din partea Azerbaidjanului şi a Rusiei. Ministerul azer al Apărării a calificat vânzarea drept un pas "provocator" care ar putea reactiva regiunea ca "focar de război".
Purtătoarea de cuvânt a Ministerului rus de Externe, Maria Zaharova, a preluat versiunea azeră, acuzând Parisul că "provoacă o nouă rundă de confruntări armate în Caucazul de Sud şi o face în moduri diferite".
Ministerul armean de Externe a respins criticile, emiţând o declaraţie în care afirmă că "este dreptul suveran al fiecărei ţări să aibă o armată pregătită de luptă, dotată cu echipamente militare moderne".
În ultimele zile, Ministerul Apărării din Azerbaidjan a raportat mai multe cazuri în care forţele armene ar fi tras asupra poziţiilor azere de-a lungul frontierei dintre cele două ţări. Erevanul a negat acuzaţiile de iniţiere a oricărui schimb de focuri. În acelaşi timp, rapoartele apărute în mass-media de stat din Azerbaidjan au făcut aluzie la potenţialul în creştere al unui nou conflict; un comentariu publicat la 22 iunie de agenţia oficială de ştiri APA a evocat posibilitatea unui "al treilea război din Karabakh".
"Conducerea armeană, care nu a tras nicio concluzie din înfrângerile sale succesive în domeniile militar şi diplomatic, a început să manifeste o abordare neconstructivă", se arată în comentariul APA adăugând că "În secolul XXI, Franţa, care are încă statutul de stat neo-colonial ruşinos, încearcă să joace rolul de provocator pe care îl joacă la scară globală, în procesele din regiunea Caucazului de Sud".
După cum subliniază declaraţia citată, reacţia dură a Azerbaidjanului este legată de antipatia profundă a Baku faţă de Franţa, care îşi are rădăcinile în sprijinul puternic acordat de Paris Armeniei de-a lungul luptei de trei decenii pentru controlul asupra Nagorno-Karabah, un conflict care s-a încheiat la sfârşitul anului trecut cu înfrângerea decisivă a Azerbaidjanului în faţa forţelor armene şi curăţarea populaţiei de etnie armeană din Karabakh.
Reacţia este, de asemenea, legată de o serie de evenimente de la începutul anului 2024, în care Franţa şi Azerbaidjanul s-au contrazis reciproc. În martie, de exemplu, preşedintele francez Emmanuel Macron l-a primit la Paris pe premierul armean Nikol Paşinian, oferind un sprijin politic fără echivoc integrităţii teritoriale a Armeniei şi eforturilor acesteia de a îmbunătăţi relaţiile cu Occidentul.
Respingând ceea ce a perceput ca fiind un nou amestec în procesul de pace din Karabakh, Azerbaidjanul ar fi contribuit la trezirea sentimentului de independenţă care a dus la proteste violente în luna mai în Noua Caledonie, colonie franceză din Pacific. Baku a negat acuzaţiile franceze de implicare, însă mass-media azeră a început să atace comportamentul "neocolonial" al Franţei.
La începutul lunii iunie, preşedintele azer Ilham Aliyev a părut să atace Franţa, când a evocat posibilitatea ca Azerbaidjanul să creeze un fond de dezvoltare pentru a ajuta ţările insulare mici.
Vânzarea obuzierelor poate fi văzută ca o ripostă a Franţei la Baku. Dar o dispută care s-a limitat până acum în principal la răfuieli verbale a ajuns acum într-un punct în care, dacă nu este bine gestionată, ar putea face să înceapă să zboare din nou ca gloanţe reale în Caucaz.
