Era digitală în zodia Orwell: Cum încearcă cea mai mare dictatură din lume "o lobotomizare completă a minţii umane"
Politologul Ioan Stanomir a expus, în cadrul prezentării volumului "Noua dictatură: Supravegherea digitală ca politică de stat în China", faţa hâdă a regimului dictatorial de la Beijing, despre care spune că a întrecut până şi viziunea sumbră a lui George Orwell, urmărind în esenţă "o lobotomizare completă a minţii umane".
"Sistemul chinez este din păcate un sistem care nu se impune doar celor care s-au născut supuşi dictaturii de la Beijing. Vă rog să vă uitaţi ce tragedie este acum în Hong Kong, unde se aplică nişte legi draconice de tip sovietic cu ajutorul unor judecători cozi de topor şi cu ajutorul unor miliardari cozi de topor în Hong Kong. Uitaţi-vă la faptul că Republica Populară Chineză are ca principal obiectiv strategic distrugerea Taiwanului şi cred că o modalitate de a înţelege regimul de la Beijing este să privim peste strâmtoare la Taiwan şi să privim în oglindă cele două regimuri", a declarat Ioan Stanomir, la Bookfest.
Potrivit profesorului la Facultatea de Ştiinţe Politice a Universităţii din Bucureşti, regimul din Taiwan este unul care posedă una dintre cele mai sofisticate infrastructuri din lume, dar este una care este pusă în serviciul unei autentice economii de piaţă şi al unei autentice democraţii.
"Pentru că Taiwanul este o democraţie, poate chiar mai democratică în funcţionalitatea şi în spiritul ei decât ţări precum Ungaria şi Serbia, vecinele noastre, şi cu siguranţă infinit mai avansată tehnologic, mentalitar şi cultural decât multe ţări europene. Peste strâmtoare, Republica Populară Chineză procedează cum au procedat foarte multe regimuri totalitare în secolul 20, utilizând tehnologia", a adăugat Ioan Stanomir.
Cum foloseşte tehnologia Partidul Comunist Chinez
"Tehnologia este în statele totalitare din secolul 20 un element cheie. Deloc întâmplător, atât Stalin, Hitler, Mussolini au fost în forme diferite promotori ai modernităţii tehnologice. Urmaşii lui Mao - care sunt comunişti autentici - privesc tehnologia ca pe o formă de atingere a unui ideal specific totalitar, pătrunderea în intimitatea omului. Intenţia lor nu e de a stăvili o mişcare de rezistenţă, intenţia lor e de a face ca niciodată o mişcare de rezistenţă să nu fie posibilă.
Asta e, cred, diferenţa între regimurile de tip putinist şi regimurile de tip chinez. Putin este în primul rând preocupat de această represiune, el priveşte asasinatul politic ca pe o formă de prevenţie, dar e o prevenţie mai degrabă chirurgicală. În schimb, chinezii investesc enorm în această formă de reeducare globală. Trebuie să ne reamintim că asta a fost orientarea Republicii Populare Chineze de la început, ei au fost printre pionierii reeducării. Iar acum ceea ce fac este o reeducare cu mijloacele tehnologiei. Partea cu adevărat neliniştitoare este că acest model este un model care se extinde prin importul de tehnologie chineză, prin simpatiile unor politicieni occidentali şi estici faţă de Republica Populară Chineză, prin elucubraţiile de gândire ale unora care cred că Republica Populară Chineză poate fi partener într-o lume a echilibrului şi contrapusă Statelor Unite.
Pentru că, să ne înţelegem foarte limpede, tehnologia poate ajuta la prevenirea criminalităţii. Este firesc ca în anumite zone să ai camere de luat vederi pentru a identifica. Ceea ce devine orwellian este folosirea acestei tehnologii pentru a separa cetăţenii şi pentru a anticipa comportamentul lor. Pentru că dacă vă uitaţi la sistemul de credit social pe care îl experimentează China, el de fapt ce reprezintă?! O citire a modului de comportament pentru a anticipa comportamentele viitoare şi pentru a le organiza. Asta este de fapt problema Republicii Populare Chineze. Puţine dictaturi posedă o infrastructură tehnologică atât de sofisticată precum RPC. Puţine naţiuni sunt atât de înclinate să se supună sclaviei precum naţiunea chineză, îmi pare rău să o spun."
Ce urmăreşte regimul de la Beijing
"În Rusia există anumite elemente ambivalente, nişte umbre, nuanţe, totuşi în Rusia există anumite amintiri ale unei epoci nu neapărat de libertate, dar de liberalism. Rusia este totuşi, chiar atunci când ne ameninţă, ar vrea să fie parte a Occidentului.
Republica Populară Chineză nu se consideră parte a Occidentului, iar toată tradiţia ei politică este o tradiţie perpetuă şi necontenită de autocraţie şi despotism. Şi observăm cam ce fel de viitor are în minte atunci când vedem vizitele... la Paris mai puţin. Pentru că acolo trebuie să se păstreze aparenţele, totuşi fiind o ţară membră a Consiliului de Securitate ONU nu ne putem permite chiar să ne exprimăm gândurile până în profunzimea lor, dar dacă te vezi cu prietenii din Ungaria şi Serbia, acolo limbile se dezleagă şi îşi dezvăluie de fapt natura autentică: că vrei să cucereşti Taiwanul, că vrei să invadezi prin tehnologie ieftină şi de proastă calitate piaţa europeană, că faci de fapt dumping, că ţi-ai dori să extinzi un model de organizare autocratică în cât mai multe ţări, că de fapt principalul tău inamic este Occidentul.
Pentru că este o enormă iluzie să ne închipuim că vor să fie ca noi. Ei ne copiază tehnologia, pot produce clone tehnologice foarte sofisticate, dar nu vor fi niciodată ca noi. Aceasta este diferenţa dintre RPC şi familia de democraţii din Asia, de tipul Coreea de Sud, Filipine chiar, Indonezia, ca să nu mai spun de Japonia. Aceasta este diferenţa.
Republica Populară Chineză nu-şi propune să devină ceva similar nouă. Şi dacă vă uitaţi la modul lor de punere în scenă, este un amestec foarte interesant: uniformele par aşa ceva semi-sovietice, preşedintele seamănă ca mod de a se comporta şi de a se îmbrăca cu un fel de Nicolae Ceauşescu mai bogat, dar în rest decorul este unul foarte neliniştitor. Şi asemănarea cu Orwell este până la un punct corectă şi până la un punct incorectă, pentru că totuşi viziunea lui Orwell este corectată de chinezi. Ei cred sincer că nu va mai exista nimeni care măcar să gândească, scopul lor nu este să te prindă punând pe hârtie, scopul lor e ca nici măcar să nu mai gândeşti, ca atare să fie o lobotomizare completă a minţii umane. Şi s-ar putea să reuşească - ţinând seama de combinaţia dintre naţionalism, etnocraţie şi agresivitate imperială - unii chiar să creadă că e bine aşa. Şi poate că pentru unii lipsa libertăţii este condiţia lor. Pentru societăţile noastre, cred că nu."
Cazul Taiwan - de importanţă strategică pentru ordinea mondială
"Este clar că inclusiv statele care au lucrat apropiat cu RPC înţeleg că hegemonia chineză marchează sfârşitul ordinii bazate pe valorile în care noi credem. Pentru că este o diferenţă totuşi între republicile din Asia Centrală, care au trecut practic din statutul de posesiuni coloniale, în cel de republici sovietice, după care într-un fel de republici semiindependente care sunt sultanate personale ale unor tirani şi alte societăţi sofisticate, inclusiv asiatice... pentru că, să nu uităm, cei mai mari inamici ai RPC sunt în Asia.
Şi vreau să vă dau exemplul paradoxal al Republicii Vietnam, care este comunistă în totalitate, care pare aşa un fel de RSR pierdut în timp, dar care din punct de vedere strategic, dacă vă uitaţi cu atenţie, este un inamic jurat al RPC. De ce? Din raţiuni care n-au nimic de-a face cu ideologia, ci cu geopolitica. Aşadar cei care cred că, asemeni japonezilor în al Doilea Război Mondial, chinezii vor fi întâmpinaţi cu braţele deschise într-o parte a Asiei se înşeală, pentru ca statele asiatice democratice nu vor să schimbe parteneriatul cu SUA pe supunerea faţă de RPC.
Şi cazul Taiwanului este un caz esenţial, pentru că dacă noi vom lăsa societatea taiwaneză să intre sub călcâiul Chinei, nu se va întâmpla ca în Hong Kong. Acolo va fi un carnagiu. Pentru că în cazul Hong Kongului a fost o preluare în acord cu legile internaţionale, un teritoriu închiriat a fost returnat Chinei. Aici, dacă va fi ocupat prin forţa armată, ei practic vor organiza lagăre de concentrare şi reeducare în Taiwan. Asta e realitatea. Adică nu cred că îşi poate închipui cineva că vor ocupa Taiwanul, după care vor avea aşa un fel de epifanie şi vor deveni democraţi. Nu. Vor lichida întregul guvern din Taiwan, începând cu preşedintele, vor lichida orice structură şi vor folosi industria de semiconductori. Şi vor începe reeducarea folosind baza industrială a Taiwanului împotriva noastră.
De aceea cred că Taiwanul este, oricât ar părea de ciudat, mai important pentru ordinea mondială decât războiul din Ucraina. Ele sunt interconectate, dar dacă în Ucraina facem faţă unei puteri care este tehnologic decrepită, în Taiwan avem de-a face cu o putere care nu este doar mai agresivă insidios decât Federaţia Rusă, dar şi mai bine înarmată. Chiar într-un mod care imită Occidentul, dar imitaţiile lor în materie de apărare sunt destul de semnificative."
