Cum a deturnat Putin serviciul de spionaj al Austriei. Şi s-ar putea să nu se fi oprit aici [Politico]

Cu aproape şase ani şi jumătate în urmă, Poliţia austriacă efectua un raid la sediul serviciului de informaţii interne BVT. Potrivit POLITICO, între timp evenimentul s-a dovedit a fi doar o parte dintr-o operaţiune cu bătaie lungă menită să discrediteze serviciile de spionaj ale Austriei, oferind astfel o „justificare” pentru refacerea de la zero a întregului sistem. Viena ar fi urmat să aibă un serviciu de informatii nou-nouţ, dar cu o conducere controlată de Moscova.

Lovitura avea să înceapă cu sunetul unei sonerii.

La 28 februarie 2018, imediat după ora 8.00, comandantul poliţiei austriece, Wolfgang Preiszler, a apăsat pe butonul soneriei de la sediul serviciului de informaţii interne al ţării şi şi-a îndreptat legitimaţia spre camera de supraveghere.

În câteva minute, zeci de colegi de-ai săi înarmaţi cu pistoale Glock şi un "berbec" s-au împrăştiat prin clădire în veste antiglonţ şi cagule, confiscând datele confidenţiale stocate pe serverele agenţiei şi documentele sensibile care zăceau pe birouri.

Incursiunea - care a opus poliţia serviciului de spionaj, cunoscut sub numele de BVT - a declanşat o furtună care a distrus reputaţia Austriei în lumea serviciilor de informaţii şi a dus la închiderea agenţiei.

La mai bine de şase ani distanţă, adevărata amploare a ceea ce s-a întâmplat în acea zi abia acum se conturează. Oficiali din serviciile de informaţii au declarat pentru POLITICO că noile dovezi sugerează că raidul a făcut parte dintr-o operaţiune condusă de Moscova pentru a discredita serviciile de spionaj austriece, pentru a le reconstrui cu o nouă conducere sub influenţa Kremlinului. Crucial pentru acest efort, spun ei, a fost partenerul junior în coaliţia guvernamentală de la acea vreme: Partidul Libertăţii (FPÖ) de extremă dreapta, pro-Rusia, care astăzi este cel mai popular partid din ţară.

Luna trecută, procurorii austrieci au dezvăluit că oamenii despre care se crede că au pus bazele acţiunii erau agenţi ruşi conduşi de Jan Marsalek, fostul director operaţional fugar al firmei de procesare a plăţilor Wirecard, care fost deconspirat şi despre care autorităţile spun că lucrează pentru agenţia de informaţii militare ruseşti GRU.

Sugestia unei conspiraţii conduse de Moscova este explozivă din mai multe motive. În primul rând, se pare că aproape a reuşit. Dacă nu ar fi fost aşa-numitul scandal Ibiza din 2019 (în care liderul de atunci al FPÖ a fost surprins pe video încercând să vândă influenţă politică unei femei despre care credea că este nepoata unui oligarh rus), s-ar putea să nu fi existat nimic care să împiedice planul să se materializeze. În schimb, afacerea Ibiza a declanşat prăbuşirea guvernului, împingând FPÖ în opoziţie, unde a rămas de atunci.

Cel mai îngrijorător, însă, este faptul că omul responsabil în ultimă instanţă pentru raidul de la BVT, ministrul de Interne de la acea vreme, Herbert Kickl, este acum şeful FPÖ - ceea ce îl face unul dintre principalii candidaţi pentru a deveni următorul cancelar al Austriei după alegerile de la sfârşitul acestui an. Deşi observatorii politici experimentaţi insistă asupra faptului că Austria nu va deveni un vasal al Rusiei sub conducerea FPÖ, o cancelarie a lui Kickl ar face jocul preşedintelui rus Vladimir Putin, permiţând Kremlinului să exercite o mai mare influenţă asupra ţării în spatele scenei şi a repetat succesul său în cooptarea unor ţări precum Ungaria şi Serbia.

"Putin ar fi în mod natural mulţumit de ambiguitatea privind poziţia Austriei faţă de Ucraina şi UE pe care Kickl ar aduce-o. Pericolul pentru Austria este că ar fi complet izolată", a declarat Christian Rainer, editor şi comentator austriac veteran.

Capcana cu miere: Cum l-a recrutat Rusia pe Jan Marsalek

În persoana lui Jan Marsalek, un poliglot care avea gust pentru aventură şi nu ezita să se murdărească pe mâini, ruşii au găsit un vehicul perfect pentru a se infiltra în structurile de securitate ale Austriei.

Afaceristul născut la Viena avea un CV neconvenţional pentru poziţia de număr 2 într-o companie de top. După ce a plecat de acasă şi a renunţat la şcoală la 19 ani, s-a alăturat companiei Wirecard ca director tehnologic în anul 2000, când afacerea principală a firmei era procesarea plăţilor pentru jocuri de noroc şi pornografie online.

La fel ca multe alte cariere de spionaj, cea a lui Marsalek a început cu ceea ce în branşă se numeşte o "capcană cu miere". Burlac de o viaţă, cu reputaţia de căutător de senzaţii tari (unul dintre manipulatorii săi ruşi l-a dus mai târziu la Palmira, în Siria, pentru a vedea de aproape războiul de acolo), Marsalek, pe atunci în vârstă de 30 de ani, era gata de a fi luat.

Numele ei era "Natasha". Un model erotic care jucase cândva rolul unui agent rus într-un film de serie B cu vampiri numit "Red Lips II-Blood Lust", Natasha, alias Natalia Zlobina, l-a întâlnit pe Marsalek în 2013.

Directorul executiv al Wirecard îl trimisese pe Marsalek la Moscova pentru a face afaceri, iar acesta călătorea frecvent acolo. Un contact de afaceri rus i-a sugerat că Natasha l-ar putea ajuta, iar cei doi s-au înţeles. Anchetatorii suspectează că Natasha, cu care Marsalek s-a bucurat de o viaţă de jet-set, călătorind prin Europa, de la St. Tropez la Santorini, a jucat un rol central în recrutarea sa.

La început, serviciile secrete ruse erau interesate în primul rând de Marsalek pentru legătura sa cu Wirecard. Anchetatorii cred că ruşii au folosit firma pentru a spăla bani, a plăti mercenari şi a finanţa alte activităţi ilicite. Cu timpul, însă, au început să înţeleagă valoarea conexiunilor austriece ale lui Marsalek.

Fiind capitala unei ţări neutre, aflată la răscrucea dintre Est şi Vest şi care găzduieşte filiale importante ale Organizaţiei Naţiunilor Unite, OPEC şi ale altor organizaţii internaţionale, Viena a fost mult timp un punct de spionaj global. Acest lucru explică de ce Rusia are mai mulţi diplomaţi acreditaţi şi personal de sprijin rusesc în oraş - 258 - decât aproape oriunde în lume. Aproximativ o treime, spun experţii în informaţii, sunt probabil spioni.

Mai mult decât atât, Rusia probabil dorea să spioneze nu doar în Austria, ci şi Austria însăşi, dintr-un motiv simplu: în ciuda lipsei de influenţă politică pe scena mondială, ţara face parte din UE şi a fost mult timp în sfera occidentală (deşi nu este membră NATO, Austria colaborează cu alianţa), oferindu-i astfel acces la tipul de informaţii râvnite de Moscova.

"Austria este interesantă pentru ruşi, deoarece o pot folosi ca platformă pentru operaţiuni de spionaj împotriva altor ţări europene", a declarat Thomas Riegler, un istoric din Viena care a scris pe larg despre serviciile secrete austriece.

Marsalek s-a dovedit rapid dispus şi capabil să livreze exact ceea ce doreau ruşii.

Infiltrarea în serviciul de spionaj al Austriei

Directorul executiv austriac îşi avea sediul oficial la birourile Wirecard din München, dar din cartierul său general din umbră - o vilă neobarocă din secolul al XIX-lea care a aparţinut unui prinţ bavarez - a menţinut legături strânse cu ţara sa natală şi cu elita politică.

Vila, situată vizavi de consulatul rus, a contribuit la consolidarea reputaţiei lui Marsalek ca jucător serios. După întâlnirile de acolo, îi plăcea să îşi invite oaspeţii la o masă la Käfer, un restaurant exclusivist din München, aflat în apropiere. La una dintre aceste întâlniri, Marsalek i-a reunit pe fostul preşedinte francez Nicolas Sarkozy, pe fostul consilier principal pe probleme de securitate al Angelei Merkel, Erich Vad, şi pe Wolfgang Schüssel, fostul cancelar al Austriei.

Până în 2015, legăturile lui Marsalek au dus la Martin Weiss, pe atunci şef de operaţiuni la BVT, agenţia de informaţii interne. Nu se ştie exact când şi unde s-au întâlnit (Weiss susţine că l-a întâlnit pentru prima dată pe Marsalek în 2015, la o conferinţă organizată de Ministerul de Interne), dar relaţia avea să se dovedească fatală pentru amândoi.

În calitate de şef al "Secţiunii 2" a agenţiei, braţul operaţional al acesteia şi cea mai mare şi mai importantă divizie a agenţiei, Weiss era, fără îndoială, cel mai bine documentat oficial de informaţii din Austria. El şi un alt oficial de rang înalt al agenţiei, Egisto Ott, vor fi acuzaţi în cele din urmă de anchetatori că i-au transmis informaţii lui Marsalek şi mai departe Moscovei.

Ott a fost arestat în Vinerea Mare a acestui an, fiind suspectat de spionaj în favoarea Rusiei la ordinul lui Marsalek. Weiss, fostul şef al lui Ott, rămâne în libertate în Dubai, unde a fugit în 2021 cu ajutorul lui Marsalek. Ott, care se află în arest preventiv, neagă orice faptă. Weiss nu a putut fi contactat pentru comentarii.

La fel ca majoritatea oficialilor de la BVT, Weiss şi Ott aveau un trecut în domeniul aplicării legii. Găzduit în cadrul Ministerului de Interne, misiunea principală a BVT era de a proteja autorităţile constituţionale ale Austriei şi de a identifica ameninţările teroriste (de aici şi numele său greoi: Biroul Federal pentru Protecţia Constituţiei şi Combaterea Terorismului).

Ambii bărbaţi şi-au început cariera ca poliţişti în uniformă în anii 1980 şi au urcat în ierarhie, fiecare dintre ei alăturându-se unei unităţi speciale antiteroriste în anii 1990, unde s-au cunoscut. Amândoi provin din medii modeste.

Fiind numit după personajul din mitologia greacă Aegisthus (un intrigant notoriu), Ott s-a născut dintr-o mamă italiană şi tată austriac. Deşi era foarte apreciat de omologii săi străini, care îi împărtăşeau cu uşurinţă informaţii confidenţiale, era mai puţin popular în cadrul BVT. Foştii colegi îl descriu ca fiind rigid şi "atotştiutor".

Weiss, între timp, era considerat un analist iscusit, dar o figură distantă, condusă de ambiţia sa de a ajunge în fruntea agenţiei. De ce a decis să colaboreze cu Marsalek, aşa cum susţin autorităţile, rămâne un mister.

Ceea ce se ştie este că, în 2015, Ott, care îi raporta direct lui Weiss, a început să facă interogări neautorizate în computerele poliţiei, inventând adesea numere de caz false pentru a-şi ascunde urmele, potrivit anchetatorilor austrieci. Căutările implicau, de obicei, localizarea ruşilor exilaţi, în special a celor care au căzut în dizgraţia Kremlinului.

Weiss primea cererile de la Marsalek şi le transmitea lui Ott, care îi raporta lui Weiss, potrivit dosarelor de investigaţie consultate de POLITICO. Într-un caz descris de anchetatori, Ott şi-a folosit reţeaua pentru a da de urma unui ofiţer de informaţii rus care a dezertat, făcând să circule amprentele digitale ale acestuia şi susţinând că bărbatul era un suspect de terorism. Deşi Ott a descoperit în cele din urmă identitatea falsă a fostului agent rus, bărbatul a reuşit să scape cu viaţă.

Potrivit textelor pe care le-a schimbat cu Weiss, Ott avea nevoie de bani. De-a lungul anilor, acesta a primit sute de mii de euro pentru a furniza informaţii, consideră autorităţile. Ott neagă acest lucru.

Reţeaua austriaco-rusă a lui Marsalek şi un dosar secret

La sfârşitul anului 2015, Weiss a intrat în concediu medical după ce s-a accidentat la spate. Deşi a lipsit mai bine de un an, timp în care a fost nevoit să renunţe la controlul Secţiunii 2, fluxul de informaţii a continuat, Ott făcând sute de interogări neautorizate pentru Marsalek prin intermediul lui Weiss, potrivit autorităţilor.

În 2017, după ce Weiss s-a întors la BVT într-un alt rol de conducere, cei doi bărbaţi au întreprins o misiune mai complicată pentru Marsalek, susţin autorităţile.

A fost un moment delicat în politica austriacă. Ţara se afla în mijlocul unui sezon electoral care promitea să îi refacă peisajul politic.

După ani de zile de mare coaliţie condusă de social-democraţi, Partidul Popular de centru-dreapta, sub conducerea unui tânăr lider carismatic numit Sebastian Kurz, era favorit să câştige scrutinul din octombrie. Probabilul partener de coaliţie al lui Kurz, FPÖ, partid de extremă dreapta, era dornic să preia controlul asupra Ministerului de Interne şi, odată cu acesta, asupra BVT.

Pentru Marsalek, schimbarea de putere reprezenta o şansă de a aprofunda influenţa Rusiei în cadrul agenţiei. Şi a ştiut exact pe ce butoane să apese.

Fondat în anii 1950 de veterani SS, FPÖ a avut întotdeauna un resentiment profund faţă de establishmentul politic. Dacă Marsalek dorea ca FPÖ să se ocupe de BVT, atunci tot ce trebuia să facă era să convingă conducerea partidului că statul profund al serviciilor de informaţii era pe urmele lor.

Ott şi Weiss, amândoi cu propriile lor nemulţumiri împotriva BVT şi a liderilor săi, erau perfecţi pentru această sarcină. În aprilie 2017, un dosar anonim, despre care anchetatorii cred că a fost întocmit de unul sau de ambii bărbaţi, a început să ajungă în cutiile poştale ale jurnaliştilor şi procurorilor în tranşe. Autorii anonimi au acuzat conducerea agenţiei de corupţie la scară mare, inclusiv de gestionarea defectuoasă a datelor privilegiate şi de utilizarea abuzivă a fondurilor publice pentru partide de sex şi alte activităţi neortodoxe.

Înţesat cu detalii autentice din interior despre operaţiunile BVT şi numind zeci de membri ai personalului agenţiei, dosarul părea credibil la prima vedere, dar acuzaţiile nu au rezistat la control.

Michael Nikbakhsh, unul dintre cei mai buni jurnalişti de investigaţie din Austria şi unul dintre destinatarii dosarului, a petrecut săptămâni întregi investigându-l, doar pentru a ajunge la o concluzie care dă de gândit.

"Era o prostie. Totul părea plauzibil, dar era un amestec de realitate şi ficţiune", a spus el.

Pentru Marsalek, "plauzibil" era suficient de bun. Avea exact vehiculul potrivit pentru a promova concluziile dosarului: Societatea de prietenie austriaco-rusă, al cărei membru important era.

Înfiinţată la sfârşitul anilor 1990 pentru a promova legături mai strânse între cele două ţări, printre membrii Societăţii de prietenie se numărau directorii executivi ai unora dintre cele mai mari companii austriece, inclusiv conglomeratul de petrol şi gaze OMV, precum şi avocaţi proeminenţi, lobbyişti, cel puţin un Habsburg şi politicieni de rang înalt din principalele partide ale ţării, inclusiv FPÖ.

Principală ţintă a campaniei lui Marsalek a fost liderul grupului parlamentar al FPÖ, Johann Gudenus, un rusofil impresionabil, apropiat de Heinz-Christian Strache, pe atunci liderul partidului.

În timp ce discuţiile de coaliţie dintre Partidul Popular şi FPÖ erau în curs de desfăşurare, Marsalek l-a asaltat pe Gudenus cu informaţii negative despre conducerea BVT, avertizându-l pe prietenul său că forţe puternice din cadrul serviciilor de securitate şi aliniate la partidul lui Kurz încercau să submineze grupul de extremă dreapta. Pentru a păstra secretul comunicaţiilor sale, Marsalek i-a trimis lui Gudenus mesaje prin intermediul unuia dintre fondatorii Societăţii de prietenie, Florian Stermann.

FPÖ, Gudenus şi Stermann nu au răspuns la solicitările de comentarii.

Extrema dreaptă austriacă vs. statul paralel

Marsalek avea motive întemeiate să submineze BVT. Ott, sursa sa de încredere din cadrul agenţiei, tocmai fusese suspendat, în urma unui pont de la CIA, potrivit căruia acesta ar fi redirecţionat e-mailuri de serviciu către contul său privat. Autorităţile nu găsiseră încă un pistol fumegând, dar se apropiau.

Cu ceasul ticăind, Marsalek a făcut o mişcare riscantă. În noiembrie 2017, i-a transmis lui Gudenus un număr de caz confidenţial al BVT, încurajându-l să pună mâna pe dosar şi susţinând în mod fals că acesta conţinea informaţii sensibile pe care agenţia le adunase despre FPÖ.

În momentul în care FPÖ a preluat controlul Ministerului de Interne la sfârşitul anului 2017, conducerea partidului era convinsă că BVT încerca în mod activ să îl submineze.

În ianuarie 2018, Peter Goldgruber, oficialul nr. 2 nou instalat la Ministerul de Interne, care îi raporta direct lui Kickl, i-a spus unui procuror care se ocupa de cazurile de corupţie că i s-a ordonat să "cureţe" ministerul, potrivit notelor pe care procurorul le-a luat cu privire la întâlnire. Prima sa ţintă: BVT.

Goldgruber l-a încurajat pe procuror să deschidă un dosar împotriva liderilor agenţiei pe baza informaţiilor conţinute în dosarul lui Marsalek. Deşi acuzaţiile erau vagi, un martor cheie se prezentase: Martin Weiss. În cele din urmă, procurorul a semnat pentru o razie.

Următoarea sarcină a fost să găsească ofiţeri de poliţie care să efectueze operaţiunea. Toate unităţile de elită din ţară aveau legături cu conducerea BVT, ceea ce însemna că exista un risc mare ca agenţia să afle despre raid înainte ca acesta să aibă loc. Goldgruber a optat pentru comandantul Preiszler, un politician local din cadrul FPÖ care conducea o unitate specială de combatere a criminalităţii stradale.

"Bună dimineaţa, tovarăşe, suntem aici pentru o întâlnire", i-a spus Preiszler paznicului BVT după ce a sunat la sonerie. Odată intrat în interiorul primei porţi, tonul lui Preiszler a devenit mai puţin prietenos, potrivit relatărilor martorilor oculari, şi a ordonat paznicilor să îi înmâneze o cheie principală şi un permis electronic pentru incintă.

Preiszler îşi cunoştea destinaţia: "Unde este intrarea în Secţiunea 2?", a ţipat la gărzi. Odată ajunşi acolo, el şi ofiţerii săi s-au îndreptat către unitatea care investighează extremismul de dreapta, inclusiv organizaţiile cu legături puternice cu FPÖ, cum ar fi aşa-numita mişcare identitară.

Ofiţerii nu ştiau ce să caute, aşa că au luat tot ce au găsit, de la documente tipărite la servere şi stick-uri. Un document tipărit de pe biroul directorului unităţii era probabil de un interes deosebit pentru Preiszler - o invitaţie la un eveniment trimis de Gottfried Küssel, neonazist austriac condamnat, cu Preiszler printre invitaţi. (Un fost şef al unităţii BVT a descris documentul, care a dispărut, în timpul unei audieri parlamentare recente).

Nu s-au tras focuri de armă, dar până când echipa lui Preiszler şi-a terminat munca în acea seară, ţinta reală a operaţiunii - BVT - fusese neutralizată.

Problema a fost că unitatea lui Preiszler, care îşi petrecea cea mai mare parte a timpului urmărind traficanţi de droguri, era slab pregătită pentru o percheziţie care implica informaţii strict secrete.

Printre cei 40.000 de gigabiţi de date confiscate de poliţie în timpul raidului de la BVT se afla o copie a "Neptune Databank", un hard disk care conţinea informaţii, colectate de ani de zile, strict secrete împărtăşite cu austriecii de către alte agenţii de informaţii occidentale, inclusiv CIA, MI5 şi Mossad. (Nu este clar dacă ruşii au reuşit să facă o copie a hard disk-ului în haosul care a urmat raidului).

Dacă norul de suspiciune declanşat de această acţiune nu a fost suficient de rău, confiscarea unui hard disk ultrasecret cu informaţii de la serviciile partenere a fost paralizantă. În fraternitatea serviciilor de informaţii globale, o astfel de indiscreţie, indiferent de circumstanţe, era de neiertat. Austriecii au fost în curând izolaţi de partenerii lor.

Planul lui Marsalek de refacere a serviciilor de spionaj austriece

Marsalek avea toate motivele să fie mulţumit de el însuşi.

Agenţia era discreditată. Directorul ei, Peter Gridling, fusese suspendat pe fondul anchetei, iar Weiss părăsise BVT şi se dusese să lucreze pentru Marsalek direct la München, din vila sa. În cele din urmă, printr-o decizie fără legătură cu aceasta, un tribunal austriac a ridicat suspendarea lui Ott.

Deşi Ott fusese repartizat într-un alt colţ al Ministerului de Interne, el avea în continuare acces la informaţiile pe care le dorea Marsalek, iar relaţia dintre cei doi oameni a continuat să dea dividende mari.

În urma otrăvirii cu un agent neurotoxic cunoscut sub numele de Noviciok, la Salisbury, a dezertorului rus Serghei Skripal, fost ofiţer al serviciilor de informaţii militare, şi a fiicei acestuia, Organizaţia pentru Prevenirea Armelor Chimice, cu sediul la Haga, a comandat o analiză.

Ruşii au fost nerăbdători să afle ce ştia OIAC despre Noviciok. Moscova a trimis mai mulţi agenţi la Haga la începutul lunii octombrie 2018, potrivit autorităţilor olandeze. Aceştia au încercat să pătrundă în sistemul informatic al OIAC, dar nu au reuşit.

Ott a avut mai mult noroc. La scurt timp după efortul eşuat al ruşilor, el a obţinut o copie a raportului, care includea defalcarea formulei Noviciok de către OIAC. Autorităţile cred că Ott i-a înmânat raportul, a cărui copie a fost găsită în telefonul său, lui Marsalek.

În mijlocul haosului de la BVT, Moscova a trecut la infiltrarea completă a serviciilor de securitate austriece, spun sursele de informaţii. Nu este clar dacă sursele şi-au bazat concluzia pe dovezi concrete sau pe deducţii. Însă este clar faptul că Marsalek lucra în spatele scenei pentru a reconfigura serviciile de informaţii austriece sub un singur "coordonator naţional al serviciilor secrete".

În mesajele adresate lui Gudenus din cadrul FPÖ, Marsalek şi-a oferit opiniile cu privire la modul în care ar trebui structurat un nou serviciu de informaţii. El a propus chiar şi un candidat pentru a conduce noul serviciu: avocatul din Viena care l-a însoţit pe Weiss atunci când acesta s-a oferit ca martor al abuzurilor invocate în dosar.

Pe lângă "încercarea de a submina conducerea superioară a BVT, a existat o tentativă de a influenţa o reformă a BVT în ceea ce priveşte personalul şi structura organizaţională", au concluzionat anchetatorii într-un rezumat transmis POLITICO.

În acelaşi timp, Ott lucra la un proiect pentru un nou serviciu secret în cadrul Ministerului de Externe, în care el ar fi jucat un rol central. "Cu siguranţă vei face parte din acesta. Vom găsi o soluţie bună pentru toţi cei care au ajutat aici", i-a spus lui Ott un deputat FPÖ de rang înalt, apropiat de Kickl, într-un schimb de mesaje recuperat de anchetatori.

Ministrul de Externe al Austriei la acea vreme era Karin Kneissl, o politiciană cunoscută pentru poziţia sa prietenoasă faţă de Rusia. În acea vară, în august 2018, nunta ei a ţinut prima pagină a ziarelor mondiale după ce Putin a apărut şi a dansat cu mireasa.

Cel mai memorabil moment a venit la finalul dansului, când Kneissl a făcut un pas înapoi şi s-a înclinat în faţa preşedintelui rus.

Viena încearcă, dar nu reuşeşte să-l închidă pe Marsalek

Totuşi, înainte ca Marsalek să îşi poată duce la bun sfârşit marele plan de a reconstrui serviciul de informaţii al Austriei în jurul agenţilor săi, Ibiza i-a stat în cale.

Un detectiv particular a publicat o înregistrare video care îl arată pe Strache, pe atunci lider al FPÖ, oferind contracte guvernamentale profitabile în schimbul ajutorului pentru campanie din partea unei femei despre care credea că este nepoata unui oligarh rus.

Întâlnirea de câteva ore, alimentată cu alcool, la o moşie de pe insula spaniolă Ibiza, fusese filmată cu doi ani mai devreme, în 2017. Dar scandalul care a urmat a învăluit FPÖ ca un foc de paie, declanşând prăbuşirea guvernului şi forţând partidul să plece de la putere. Cu aliaţii săi politici scoşi din funcţie, operaţiunea lui Marsalek s-a prăbuşit.

Până atunci, directorul operaţional al Wirecard avea şi griji mai mari. Financial Times publicase o serie de articole care indicau nereguli grave în contabilitatea firmei; autorităţile dădeau târcoale, iar investitorii fugeau. La 18 iunie 2020, Wirecard a recunoscut că aproape 2 miliarde de euro, adică un sfert din activele sale, lipseau din conturi.

Mai târziu în acea zi, Marsalek s-a întâlnit cu Weiss la un restaurant italian pentru a lua cina, apoi a părăsit în linişte München, îndreptându-se spre Austria. În Viena, în seara următoare, a luat un taxi până la un aerodrom din afara oraşului, unde Weiss aranjase ca un Cessna să îl ducă pe Marsalek în Bielorusia. Acesta nu s-a întors încă; anchetatorii cred că a plecat de la Minsk spre Rusia, unde a şi rămas.

În majoritatea poveştilor de spionaj, acesta ar fi sfârşitul poveştii. Marsalek era însă era departe de a fi terminat. El a continuat să conducă atât celula sa austriacă, dar şi o reţea separată de bulgari cu sediul la Londra, afirmă autorităţile.

În decembrie 2020, Weiss i-a trimis lui Ott un mesaj text în care îi cerea să caute adresa lui Christo Grozev, reporterul de investigaţie de origine bulgară care a contribuit la dezvăluirea otrăvirii cu Noviciok. Ott a livrat informaţia, precum şi fotografii de la reşedinţa lui Grozev; ulterior, echipa bulgară a lui Marsalek a pătruns în apartamentul lui Grozev, furând stick-uri şi un computer.

Serviciile secrete americane nu ştiau despre spargere, dar aveau alte indicii că Grozev era în pericol şi i-au recomandat să părăsească Austria, unde locuia cu familia sa de 20 de ani. În prezent, el locuieşte în SUA.

Autorităţile din Austria nu au acţionat pentru a închide reţeaua lui Marsalek până în 2021 şi nici măcar atunci nu au înţeles întreaga sa amploare. După ce anchetatorii au pus cap la cap evadarea lui şi au descoperit că Weiss, cu ajutorul unui fost politician FPÖ, a aranjat zborul privat spre Minsk, poliţia l-a arestat pe fostul oficial BVT la 22 ianuarie a aceluiaşi an.

Weiss şi-a apărat rolul de a-l ajuta pe Marsalek, susţinând că nu exista un mandat de arestare pe numele şefului său la momentul respectiv. El a recunoscut că l-a angajat pe Ott să scoată informaţii despre zeci de nume, dar a minimalizat importanţa acestora.

După ce l-au ţinut în custodie două zile, autorităţile, care nu aveau suficiente probe pentru a-l acuza, i-au dat drumul lui Weiss cu condiţia să coopereze cu ancheta. În schimb, cu ajutorul lui Marsalek, s-a urcat în următorul zbor spre Dubai.

"Tocmai am reuşit să-l evacuez pe austriacul meu în Dubai. Şi asta a fost o adevărată aventură. Eram îngrijoraţi că îl vor aresta din nou la aeroport", i-a scris Marsalek unuia dintre agenţii săi bulgari în acea zi.

Unii din BVT speculează că Weiss s-a întors împotriva agenţiei din furie că nu a fost promovat la funcţia de director adjunct. Dar Gridling, fostul şef al agenţiei, spune că Weiss nici măcar nu a aplicat pentru această poziţie. Conducerea Secţiunii 2 a fost postul pe care Weiss a încercat ani de zile să îl obţină, a spus el.

"Mi-e greu să explic acţiunile sale. Dacă ar fi avut răbdare, ar fi putut fi director într-o zi", a adăugat Gridling.

La scurt timp după ce Weiss a fost arestat la începutul anului 2021, poliţia l-a luat în custodie şi pe Ott. După ce ofiţerii au spart uşa, Ott a încercat fără succes să îşi distrugă telefonul, potrivit poliţiei. După şase săptămâni de detenţie, şi el a fost eliberat în aşteptarea unei anchete.

Deşi autorităţile bănuiau că ruşii au avut un amestec în afacerile lui Weiss şi Ott, abia la sfârşitul anului trecut au descoperit profunzimea implicării Moscovei. În septembrie, contraspionajul britanic a destructurat o presupusă reţea de spionaj cu sediul în Marea Britanie, formată din şase bulgari, despre care autorităţile spun că lucrau pentru Marsalek.

În cadrul anchetei britanice, anchetatorii au descoperit comunicaţii prin chat între presupusul lider al reţelei, Orlin Roussev, şi Marsalek, care indicau o implicare intensă a Moscovei.

Cel mai surprinzător a fost faptul că Ott părea să fi continuat să lucreze pentru Marsalek fără încetare chiar şi după arestarea sa din 2021. În iunie 2022, de exemplu, el ar fi predat, echipei bulgare a lui Marsalek, trei telefoane mobile care aparţinuseră unor oficiali austrieci de rang înalt. Ott a achiziţionat telefoanele de la un fost coleg din cadrul BVT, potrivit autorităţilor austriece de aplicare a legii.

Potrivit comunicaţiilor prin chat recuperate de autorităţile britanice, Marsalek a fost în contact permanent cu agenţii săi în timpul vizitei lor în Austria, cerându-i chiar unuia dintre ei să cumpere două Sachertorte, prăjitura vieneză cu ciocolată, în drum spre casă.

Câteva luni mai târziu, Ott a livrat un aşa-numit laptop SINA, un computer foarte criptat folosit de serviciile secrete germane, ajutoarelor lui Marsalek în schimbul a 20.000 de euro, spun autorităţile. Poliţia a descoperit alte două laptopuri în timpul unei percheziţii la locuinţa lui Ott.

Ce ar însemna pentru Europa un guvern FPÖ

Ott, a cărui ultimă arestare a venit ca urmare a informaţiilor pe care autorităţile britanice le-au furnizat austriecilor, este puţin probabil să fie eliberat din închisoare în curând, afirmă oficialii austrieci.

Aceasta ar putea fi o iluzie.

Kickl, care a fost ministru de Interne în momentul raidului de la BVT, conduce acum FPÖ; în condiţiile în care alegerile naţionale vor avea loc înainte de sfârşitul anului, partidul are un avans confortabil în sondaje.

În cazul în care FPÖ câştigă şi formează un guvern, atât Ott, cât şi Weiss, care rămâne în Dubai (care nu are un tratat de extrădare cu Austria), ar putea obţine încă o amânare.

Întrebarea mai mare pentru Europa este ce ar însemna un guvern condus de FPÖ pentru Viena şi pentru relaţia sa mai largă cu Moscova. Criticii Austriei susţin că ţara este deja periculos de dependentă de Rusia. Guvernul de centru-dreapta ar putea adopta o poziţie dură faţă de Moscova în public, spun ei, dar a tras de timp atunci când vine vorba de desprinderea economiei austriece de Rusia.

De exemplu, ţara a întârziat să se debaraseze de energia rusească, în ciuda presiunilor persistente ale Bruxelles-ului şi Washington-ului. În sectorul financiar, Raiffeisen Bank International, deţinută de austrieci, continuă să opereze una dintre cele mai mari bănci de retail din Rusia, în ciuda unei promisiuni de lungă durată de a se retrage.

Dacă Moscova a fost într-adevăr în spatele efortului de a prelua serviciul de spionaj al Austriei, aşa cum susţin oficialii serviciilor de informaţii occidentale, este clar că ruşii consideră ţara ca fiind un premiu important şi sunt dispuşi să facă tot posibilul pentru a-i influenţa politica.

În efortul Kremlinului, Kickl şi FPÖ s-au dovedit, în cel mai rău caz, complici dornici şi, în cel mai bun caz, idioţi utili. Deşi Kickl nu a fost atât de deschis pro-rus ca unii dintre colegii săi, el a fost un oponent vocal al sancţiunilor europene împotriva Moscovei şi a criticat sprijinul militar occidental pentru Ucraina.

Cu Kickl în funcţia de cancelar, este cert că Viena ar urmări legături economice şi mai strânse cu Moscova. Şi, având în vedere că atât Slovacia, cât şi Ungaria înclină deja spre Rusia, intrarea Austriei în sfera de influenţă a Kremlinului ar crea un bloc favorabil lui Putin care s-ar întinde de la Carpaţi până la Alpii Orientali, reprezentând o provocare fundamentală pentru securitatea europeană.

Dacă restul Europei este surprins de turnura austriacă, acest lucru nu ar trebui să-i surprindă: Putin nu a făcut niciodată un secret din interesul său pentru această ţară. În 2018, la doar câteva luni după raidul de la BVT, el a acceptat o invitaţie din partea Societăţii de Prietenie Austriaco-Ruse pentru a sărbători 50 de ani de livrări de gaz rusesc către această ţară. Câteva săptămâni mai târziu, el s-a întors pentru nunta lui Kneissl. Ulterior, descriindu-se drept "refugiat politic", fosta ministră de Externe a părăsit Austria şi conduce acum un think tank în Sankt Petersburg.

"Avem relaţii foarte bune şi apropiate cu Austria de mult timp. Austria a fost în mod tradiţional un partener de încredere pentru noi în Europa", a declarat Putin la televiziunea austriacă la doar câteva luni după raidul de la BVT.