WikiLeaks: Cum au ajuns Assange şi procurorii americani la o înţelegere pentru a pune capăt cazului său

Fondatorul WikiLeaks, Julian Assange, s-a întors în Australia ca un om liber, după ce a soluţionat printr-un acord de recunoaştere a vinovăţiei un caz al Departamentului de Justiţie al SUA în care era acuzat de obţinerea şi publicarea de secrete guvernamentale pe site-ul său de divulgare de informaţii secrete.

A fost o soluţie uimitoare pentru o dramă polarizantă care a avut loc la intersecţia dintre libertatea presei şi securitatea naţională, s-a întins de-a lungul a trei administraţii prezidenţiale americane şi s-a desfăşurat pe mai multe continente, potrivit AP.

Iată câteva lucruri de ştiut:

Negocierile

Acordul de recunoaştere a vinovăţiei a fost punctul culminant al unui lung proces de negociere care s-a accelerat în ultimele luni şi care a cuprins numeroase propuneri şi contrapropuneri.

În urmă cu aproximativ un an şi jumătate, un avocat al lui Assange a făcut o prezentare procurorilor federali din statul american Virginia care includea o cerere îndrăzneaţă: să renunţe la caz.

Departamentul de Justiţie al SUA nu a putut accepta această propunere, dar câteva luni mai târziu procurorii l-au întrebat pe Assange dacă ar fi dispus să soluţioneze cazul printr-o recunoaştere a vinovăţiei.

Echipa lui Assange a fost dispusă să exploreze această posibilitate, dar a avut două puncte de vedere cu privire la ceea ce ar implica orice înţelegere: nicio pedeapsă suplimentară cu închisoarea şi posibilitatea de a evita intrarea în Statele Unite, în conformitate cu neîncrederea sa în guvern.

Avocatul lui Assange a propus o recunoaştere a vinovăţiei pentru o infracţiune minoră, care, în conformitate cu normele federale, ar putea fi introdusă de la distanţă, fără ca Assange să fie nevoit să călătorească în SUA.

În cele din urmă, în ultimele câteva luni, liderii Departamentului de Justiţie au avansat conceptul unei înţelegeri care ar asigura libertatea lui Assange şi ar permite ca o pledoarie să fie introdusă în afara celor 50 de state ale SUA. Deşi lista locurilor care s-ar potrivi acestui criteriu este limitată - Guam este unul dintre ele - au fost alese Insulele Mariane de Nord.

O extrădare lentă

Cazul avea să fie mereu unul complicat, nu doar din punct de vedere juridic, ci şi practic.

În primul rând, Departamentul de Justiţie trebuia să găsească o modalitate de a asigura extrădarea lui Assange din închisoarea de înaltă securitate Belmarsh, unde a fost dus în 2019 după ce a fost evacuat din Ambasada Ecuadorului care îi acordase azil în urmă cu şapte ani.

Cererea de extrădare a întâmpinat obstacole care, după cinci ani de detenţie, nu dădeau semne clare de rezolvare.

Spre exemplu, luna trecută, un tribunal din Londra a decis că Assange poate face apel la un ordin anterior de extrădare către SUA, doi judecători de la Înalta Curte pronunţându-se în favoarea lui Assange, după ce avocaţii acestuia au susţinut că guvernul SUA a oferit asigurări "vădit inadecvate" că acesta ar putea încerca să se apere invocând aceleaşi protecţii ale Primului Amendament de care beneficiază cetăţenii în America.

Având în vedere lentoarea procesului de extrădare, faptul că Assange a petrecut deja mai mult de cinci ani în arest, o pedeapsă în conformitate cu - sau potenţial chiar mai lungă decât - pedeapsa pe care ar putea să o primească un inculpat în SUA, nu a scăpat din vedere Departamentului de Justiţie în timp ce lucra la soluţionarea cazului.

O insulă din Pacific

Saipan este o insulă liniştită din Pacific, teatrul unei bătălii din al Doilea Război Mondial între SUA şi Japonia şi, mai recent, o destinaţie pentru scufundări cu terenuri de golf luxuriante.

Însă acum aceasta a devenit locul neaşteptat al unei încheieri istorice a unui caz judiciar senzaţional.

Locaţia nu a fost întâmplătoare. De-a lungul negocierilor privind pledoaria, Assange a fost hotărât să evite să fie adus în Statele Unite, de teama scenariilor cataclismice pe care el şi susţinătorii săi le-au imaginat.

După un zbor maraton de la Londra la Bangkok şi până la destinaţia finală, Assange a ajuns la marele tribunal federal al insulei, ieşind dintr-un vehicul alb, purtând un costum închis la culoare şi o cravată aurie desfăcută în jurul gâtului.

În sala de judecată, el a ascultat cu atenţie, punându-şi ochelarii pentru a examina documentele şi chiar făcând câte o glumă. Când a venit momentul să se adreseze instanţei, a declarat că, în opinia sa, Primul Amendament şi Legea privind spionajul, în temeiul căreia a fost acuzat, erau în conflict, dar că acceptă rezultatul.

După introducerea pledoariei, judecătoarea Ramona Manglona l-a declarat "om liber". El a ieşit din sala de judecată împreună cu avocaţii, în faţa unui număr mare de reporteri.

"Cum te simţi să fii un om liber, dle Assange?", a strigat cineva.

El a zâmbit, a dat din cap şi a continuat să meargă.

Viitorul lui Assange

Assange s-a întors în ţara sa natală la bordul unui avion charter, întâmpinat de susţinători care îl aclamau. A fost o schimbare binevenită de mediu, după şapte ani petrecuţi în Ambasada Ecuadorului şi cinci ani în închisoare.

El a vorbit cu prim-ministrul australian Anthony Albanese într-un apel telefonic de pe pista aeroportului din capitala Canberra, spunându-i că intervenţia australiană în urmărirea penală i-a salvat viaţa, a declarat avocata sa Jennifer Robinson.

El i-a îmbrăţişat pe soţia sa, Stella, şi pe tatăl său, John Shipton, care îl aşteptau pe pistă. Dar a evitat reporterii la o conferinţă de presă la mai puţin de două ore după ce a aterizat.

Nu este clar ce îi rezervă viitorul, deşi Casa Albă a respins orice sugestie că preşedintele Joe Biden ar putea lua în considerare o graţiere.

Soţia sa a declarat reporterilor că Assange ar putea dori să se întoarcă la plăceri mai modeste.

"Julian intenţionează să înoate în ocean în fiecare zi. Plănuieşte să doarmă într-un pat adevărat. Plănuieşte să guste mâncare adevărată şi intenţionează să se bucure de libertate", a declarat Stella Assange.