Cum a mistuit paranoia lui Patruşev Kremlinul

Deşi recenta învestire a preşedintelui Vladimir Putin nu a fost urmată de o remaniere majoră la Kremlin, au avut loc câteva schimbări importante de personal, afirmă The Moscow Times.

Potrivit sursei citate, Nikolai Patruşev a fost mutat de la şefia Consiliului de Securitate la rolul mult mai restrâns de consilier prezidenţial, ceea ce pare a fi o retrogradare pentru un om considerat cândva cel mai puternic oficial de securitate din Rusia. Ce ar trebui să se facă cu numirea sa?

În cadrul sistemului politic rusesc, diferite persoane din anturajul lui Putin şi din Kremlin, în sens mai larg, joacă roluri diferite. Unii sunt tehnocraţi cu cunoştinţe foarte specializate. Experienţa lui Belousov ca manager economic calificat îl va echipa pentru a supraveghea cheltuielile militare enorme ale Rusiei, care se ridică oficial la 6,7% din PIB.

Alţii, precum Şoigu, mizează pe loialitatea lor absolută faţă de Putin. Fiind o greutate politică, el nu ar fi putut fi eliminat cu uşurinţă, aşa că a fost mutat într-un alt rol important.

Alţii sunt ideologi care articulează o viziune coerentă asupra lumii, care serveşte atât ca proiect pentru propagandă, cât şi ca bază pentru gândirea lui Putin. O astfel de persoană este Iuri Kovalciuk, un manager media şi prieten de lungă durată al lui Putin, care se pare că l-a ascultat în lunile care au precedat invazia Rusiei în Ucraina în 2022. Patruşev este altul.

Fost ofiţer KGB, Patruşev a fost director al FSB din 1999 până în 2008 şi şef al Consiliului de Securitate din 2008 până în 2024. Înainte de 2014, interviurile sale rare în presă semănau cu rapoarte birocratice despre diferitele activităţi ale Consiliului de Securitate. Retorica sa anti-occidentală din această perioadă era destul de moderată şi se limita la criticile la adresa expansiunii NATO. Cu toate acestea, începând cu 2014, interviurile sale au devenit mai frecvente, iar tonul lor (precum şi conţinutul) s-a schimbat dramatic.

Patruşev a început să zugrăvească o imagine a Occidentului ca fiind duşmanul etern al Rusiei, hotărât să o distrugă total, afirmând că aceştia "ar prefera ca Rusia să nu existe deloc". El vedea Occidentul ca fiind în spatele a orice, de la terorismul global la aşa-numitele revoluţii colorate din ţările vecine Rusiei. Pe măsură ce anii treceau, a mers din ce în ce mai departe în vizuina iepurelui conspiraţionist, exprimându-şi sprijinul pentru teoria miliardului de aur şi suspectând SUA de a fi pus la cale pandemia Covid-19.

Schimbarea în retorica lui Patruşev reflectă situaţia Rusiei după 2014. Este puţin probabil ca opiniile sale conspiraţioniste să se fi dezvoltat brusc. Mai degrabă, el a simţit în cele din urmă că în acel moment era posibil să le exprime public. Înainte de aceasta, naţionalismul imperial cu o tentă paranoică şi conspiraţionistă era prezent la Kremlin, dar nu dominant. Nu îl cuprinsese încă pe deplin pe Putin.

În cadrul sistemului politic, Consiliul de Securitate al lui Patruşev era o instituţie importantă, dar nu preeminentă, împărţind influenţa cu partea "civilă" a administraţiei prezidenţiale, precum şi cu guvernul şi anturajul oligarhic al lui Putin. Cu toate acestea, după 2014, naţionalismul conspiraţionist a ocupat un loc central, iar Consiliul de Securitate a ajuns să devină cea mai influentă instituţie politică din Rusia. Putin însuşi a început să exprime opinii similare cu cele ale lui Patruşev.

În acest context, retrogradarea lui Patruşev înseamnă oare că "stilul paranoic" al politicii ruseşti cedează în sfârşit locul a ceva nou? Foarte posibil să fie vorba chiar de contrariul. În anii de dinaintea şi de după invazia Ucrainei, Putin a asimilat pe deplin gândirea lui Patruşev în propria sa retorică. Discursurile sale recente despre "rusofobia seculară a elitelor occidentale" nu se pot distinge de interviurile lui Patruşev. De fapt, nu este nevoie să-l păstrăm pe Patruşev ca ideolog-şef, deoarece acesta a fost un rol pe care Putin şi l-a asumat singur.

Pe parcursul celor 24 de ani la putere, Putin a îndeplinit multe funcţii. A acţionat ca arbitru în conflictele din interiorul elitei, a creat o piramidă gigantică de patronaj şi recompense materiale şi a folosit cascadorii de PR pentru a consolida legitimitatea regimului. A interacţionat cu nenumăraţi şefi de stat şi a comandat trupe ruseşti în războaie din Africa şi Orientul Mijlociu până în Europa şi Caucaz.

Acum însă, toate aceste activităţi sunt subordonate ideologiei atotcuprinzătoare a lui Putin, completată de un sentiment al misiunii istorice a Rusiei şi de o imagine a Occidentului ca fiind duşmanul etern al Rusiei şi o forţă nefastă care se află în spatele numeroaselor rele ale lumii. Această viziune ideologică măreaţă modelează întreaga gândire a lui Putin.

Putin preferă în mod clar să îi ţină aproape pe Patruşev şi pe alţi conspiraţionişti, cum ar fi Kovalciuk. El are nevoie de ei pentru a reitera şi confirma ceea ce crede deja. Cu toate acestea, el nu mai are nevoie de o instituţie specială - Consiliul de Securitate - pentru a articula o viziune ideologică a intereselor naţionale ale Rusiei, deoarece şi-a asumat această sarcină. Cu Şoigu la cârmă, Consiliul de Securitate va deveni probabil o altă instituţie tehnică, similară guvernului rus - care se va reuni periodic şi va supraveghea fiecare aspect al efortului de război al Rusiei, împreună cu Statul Major General al lui Gherasimov şi cu Ministerul Apărării al lui Belousov.

Pentru Patruşev însă, Putin ar putea să fi rezervat un rol special, aşa cum sugerează indirect noul şi ridicolul său titlu - consilier prezidenţial pentru construcţii navale. În spatele acestei faţade, ar putea exista o sarcină de interacţiune cu instituţia occidentală de securitate naţională (ceva ce Patruşev a mai făcut înainte). Putin ar avea încredere în Patruşev pentru a face această treabă tocmai datorită gândirii lor ideologice similare.

În plus, Patruşev rămâne în politica rusă ca şef al unui clan familial. Fiul său, Dmitri, a preluat funcţia de vicepremier - cea mai înaltă poziţie ocupată până acum de un copil al unui apropiat al lui Putin. Deoarece marea viziune ideologică a Kremlinului necesită o nouă nobilime pentru a o pune în aplicare, conspiraţioniştii ar putea rămâne la conducerea Kremlinului mult timp după ce nu vor mai fi Putin şi Patruşev.