Top 5 cele mai periculoase otrăvuri de pe pământ: de la poloniu la mercur

Odată cu anunţul lansării unei anchete pentru uciderea lui Alexander Litvinenko, subiectul otrăvurilor a devenit din nou important. Există multe articole ce cuprind liste cu cele mai otrăvitoare substanţe, clasificate de obicei astfel datorită toxicităţii lor pronunţate, determinată de aşa numitul indice LD50 (doza letală 50). Dar toxicitatea pronunţată este doar un singur factor ce trebuie luat în considerare, şi faptul că aceasta se bazează numai pe indicele LD50 sau pe cunatificări similare este o abordare mult prea simplistă.

LD50 indică cantitatea unei doze de substanţă, necesară pentru a omorî jumătate dintr-un eşantion de populaţie, de obicei de şoareci. Este de obicei calculată în funcţie de dozajul necesar la unitatea de greutate corporală a animalului. Acest lucru pare crud dar este o cale obiectivă de a cuantifica exact cât de letală este o anumită substanţă, dar toxicitatea per ansamblu este mult mai greu de determinat.

Toxicologii sunt conştienţi de limitările pe care le are LD50, iar din motive tehnice, etice şi juridice, cuantificarea acestor valori pe animale este din ce în ce mai puţin întâlnită. Aşa că vă propunem o listă de substanţe care sunt mai otrăvitoare decât ar putea indica valorile lor LD50.

1. Toxinele botulinice

Chiar dacă unele dintre ele sunt folosite în industria cosmetică (inclusiv în botox), familia neurotoxinelor botulinice include cele mai toxice substanţe cunoscute de către om. Valorile LD50 raportate pentru aceste 7 proteine sunt în jur de 5 ng/kg (ng = nanogram, reprezintă a miliarda parte dintr-un gram).

Cantităţi non-letale injectate în şoareci le pot paraliza membrele chiar şi pentru o lună. Selectivitatea deosebită a acestor toxine pentru anumite tipuri de celule din corpul uman este remarcabilă, dar acest lucru înseamnă de asemenea că multe specii (incluzând toate nevertebratele) sunt pur şi simplu neafectate.

2. Toxinele şerpilor

Ca şi toxinele botulinice, majoritatea veninurilor de şarpe sunt un amestec de mai multe proteine, care adesea sunt neurotoxine cu LD50 sub 1 mg/kg. O diferenţă majoră aici este viteza cu care reacţionează. În timp ce veninul unor şerpi poate fi foarte potent, veninul altor şerpi poate să fie mai puţin potent dar poate ucide mai repede. Aceasta este o informaţie vitală. Un venin potent dar care acţionează lent poate lăsa destul timp pentru intervenţie, în timp ce o otravă ce acţionează rapid cu un LD50 mai mic te poate ucide până când poţi primi ajutor.

3. Arsenic

Arsenicul are LD50 în jurul a 13 mg/kg – cu un ordin de mărime mai mare decât unele dintre substanţele de pe această listă. În ciuda acestui fapt, Agenţia pentru Substanţe Toxice şi Boli îi conferă un loc de top în ceea ce priveşte periculozitatea substanţei.

Aceasta subliniază un factor cheie – cât de comună este o substanţă şi cât de probabil este ca tu să fi expus la aceasta. Fie că eşti fost spion sau nu, şansele tale de a fi expus la poloniu sau botulină în cantităţi letale sunt neglijabile. Dar expunerea cronică către metale toxice este o problemă reală pentru multe persoane din lume, şi o simplă măsurătoare a letalităţii cu criteriul LD50 nu pot să o definească.

4. Poloniu-210

Radioizotopul folosit pentu uciderea lui Alexander Litvinenko este extraordinar de toxic chiar şi în cantităţi mai mici decât a miliarda parte dintr-un gram. LD50 al acestui compus nu este o particularitate a chimiei sale. În timp ce alte metale toxice ca mercurul sau arsenicul omoară prin intermediul interacţiunilor sale cu organismul, poloniul omoară emiţând radiaţie ce distruge biomoleculele sensibile ca de exemplu ADN-ul, şi omoară celulele. Timpul său de înjumătăţire este de o lună, suficient pentru a conduce la o moarte lentă prin intermediul otrăvirii cu radiaţii.

5. Mercurul

Efectele dăunătoare ale mercurului sunt poate cele mai bine evidenţiate de către Pălărierul Nebun al lui Lewis Carroll, personaj expus continuu la mercur în timp ce îşi practica meşteşugul. Dar toxicitatea mercurului este de fapt mult mai complicată, depinzând de tipul de mercur folosit. Compuşii de mercur organici şi anorganici au diferite efecte şi implicit diferite valori ale LD50 (care sunt de obicei între 1mg/kg şi 100 mg/kg).

Mercurul pur este considerat mai puţin toxic, evidenţiat de cazul dramatic al unui tehnician dentar care a încercat să se sinucidă prin intermediul injectării elementului lichid în vene. Zece luni mai târziu el nu a mai avut simptome, în ciuda faptului că mercurul încă se afla în plămânii săi.