Dan Puric: Sufletul românesc este distrus, este jefuit de modele şi valori

Apreciatul actor Dan Puric a afirmat, luni, într-un interviu în emisiunea „Sub semnul întrebării” a lui Robert Turcescu, că România are sufletul distrus şi că a fost jefuită de modele şi valori.

”Este distrus. De asta am şi scris-o (pe această temă - n.r.), din dorinţa mea de a-l reface. A mea personală căci mă doare. E jefuit, suntem jefuiţi în ce suntem mai buni. Înainte să ne jefuiască ăştia ţara, te jefuiesc de modele, de valori, nu mai ai încredere. Tu ai mai prins ceva valori, eu am prins chiar şi în comunism pentru că ştiam că alea interzise sunt alea bune”, a menţionat actorul.

”Acum nu îţi mai dai seama, este vraişte din punctul ăsta de vedere. E o ţară distrusă sufleteşte, suntem pe o muchie periculoasă, limită. Cineva îmi spune să stau liniştit căci nu ştiu ce e dincolo. Eu zic că noi suntem alţii. Nu generalizaţi. Dacă nu aveam cei 2.000 de ani de creştinism, dacă nu aveam acea tărie sufletească nu rezistăm. Nu poţi să faci faţă la oceanul de mizerabilitate care vine peste noi din punct de vedere sufletesc dacă nu ai nişte repere bine stabilite şi o credinţă puternică”, consideră Dan Puric.

”Fiecare neam de pe suprafaţa pământului trebuie să aibă dragoste de sine, dar vizavi şi de celălalt. O cunoştinţă a valorii. Cu cât eşti mai naţional, cu atât eşti mai diferenţial. Pentru că întotdeauna dialogul s-a făcut pe diferenţe. Mă duc la unguri sau la turci ca să văd că sunt diferiţi şi să le admir diferenţele. Nu mâncăm peste tot McDonald's”, a completat acesta.

Referindu-se la mediul pe care îl creau părinţii săi în perioada regimului comunist, cât şi după 1989, Dan Puric a afirmat că părinţii săi au fost o oază de normalitate, că amintirea tatălui este un privilegiu, afirmând că "tata ştia că sunt înconjurat de sistem şi vrea să mă corupă, dar nu au reuşit."

Acesta aminteşte că în regimul comunist au fost sute de martiri care au fost în închisori, partizani, un calcul arătând că s-a ajuns la 360 de milioane de victime. "Într-o ţară ca România, care a fost bolşevică, ce puteau să facă părinţii, când totul a fost distrus. Nu toţi au avut puterea să înfrunte sistemul."Eu ştiu de la mama ca tata a purtat otrava în buzunar, ca să se otrăvească, până când aveam 6 ani şi tata nu a făcut politică, dar numai pentru că avea pământ. Îţi dai seama ce teroare, ce bestialitate a fost în ţara asta, şi copiii celor care au creat această bestialitate ne conduc."

O traumă din aceasta îţi zguduie, sufletul, minţile, te distruge pentru tot restul vieţii. Suntem într-un sistem închis. Şi în prezent nu-şi cer scuze că ne-au mutilat

Binecunoscutul actor a amintit de nedreptăţile care se întâmplau în România în perioada după instalarea regimului comunist, de faptul că în comunist s-a ajuns la excelenţa pervertirii omului de sacrificare a identităţii. Acesta a menţionat că Soljenitin când a aflat de Piteşti a spus că aşa ceva nu s-a întâmplat în Rusia, că acolo îi împuşcau, însă în România au dorit să schimbe sinele interior.

"Noi suntem rezultatul unui experiment. Ce poţi să-i ceri mamei sau tatălui care au fost terorizaţi? În puşcării ei erau torturaţi şi se auzeau strigăte de femeie şi le spunea că este fiica sau mama pe care o violau. Cât puteau să reziste? Nu toţi au stofă de martir ". Cei din occident nu au trecut prin aşa ceva. O traumă din aceasta îţi zguduie, sufletul, minţile, te distruge pentru tot restul vieţii. Suntem într-un sistem închis. Şi în prezent nu-şi cer scuze că ne-au mutilat", a susţinut Puric.

Dan Puric consideră că a avea stofă de martir, este când nu îţi este frică de sistem, ci de bunul Dumnezeu, să nu faci păcat faţă de un om, dar faţă de un sistem corupt care îşi permite obrăznicia să terorizeze în continuare şi să cenzureze. Sistemul stă la pândă, el a deprimat şi deprimă această ţară până în starea în care se găseşte. Iar aceasta este rezultanta mentalităţii de o anumită factură.

Actorul afirma că dragostea de ţară nu o au toţi şi ar trebui să ne iubim ţara mod matern, necondiţionat şi nu trebuie pus totul pe seama comunismului, ci numai excelenţa decăderii.