Cele mai faimoase invenţii întâmplătoare

Unele dintre cele mai mari invenţii din lume s-au făcut din întâmplare. Poate că ne-ar fi fost mai bine fără unele dintre ele, dar cu siguranţă altele ne-au adus o mulţime de beneficii. Vă prezentăm o listă cu unele dintre cele mai mari descoperiri accidentale.

Coca-Cola

Farmacistul din Atlanta, John Pemberton, încerca să facă un tratament pentru durerile de cap. El a amestecat o grămadă de ingrediente - şi nu întrebaţi, pentru că nici acum nu ştim care, reţeta fiind încă un secret bine păzit. Primele vânzări au fost la Farmacia Jacob din Atlanta, Georgia, în 1886.

A fost vândută iniţial ca un medicament brevetat, Pemberton susţinând că băutura Coca-Cola a vindecat multe boli, inclusiv dependenţa de morfină, dispepsia, neurastenia, durerile de cap şi impotenţa.

A fost nevoie doar de opt ani, timp în care a fost vândut în farmacie, pentru ca băutura să devină destul de populară pentru a fi vândută la sticle. În primele opt luni s-au vândut doar nouă băuturi zilnic.

Radioactivitatea

Două cuvinte pe care în mod sigur nu doriţi să le auziţi spuse în aceeaşi propoziţie: "Upssss!" şi "Radioactiv". În cazul descoperiri accidentale a fizicianului Henri Becquerel nu a fost însă o problemă.

În jurul anului 1896, Becquerel studia acţiunea luminii asupra unor substanţe, precum şi fosforescenţa sărurilor de uraniu. Pentru aceste experimente avea nevoie de lumina soarelui, însă întâmplarea a făcut săs e ocupe de aceste experimente în timpul iernii şi în acel moment era o săptămână cu un cer acoperit de nori. Astfel că a împachetat un fragment de rocă ce conţinea uraniu (o sare de uraniu), într-o hârtie neagră şi a închis-o într-un dulap în care se aflau şi câteva plăci fotografice, în aşteptarea unei zile însorite.

Când a revenit asupra experimentului, Becquerel a realizat că roca de uraniu lăsată de el în dulap avea conturul foarte exact imprimat pe placa fotografică fără a fi fost expusă înainte la lumina soarelui. Era ceva foarte special cu piatra aceea, s-a gândit fizicianul.

După mai multe experimente, a tras concluzia că este vorba de un fenomen nou, care a primit numele de radioactivitate naturală şi care constă în proprietatea unor substanţe, cum sunt uraniu, radiu, poloniu, de a emite radiaţii.

Anestezia

În zilele sale de început, oxidul de azot, cunoscut sub numele de gaz ilariant, era doar un gaz folosit la petreceri care făcea oamenii să râdă. Era pur si simplu o metodă aparte de distracţie la petrecerile din secolul al XIX-lea şi nimic mai mult.

Oxidul de azot, un gaz incolor, halucinogen şi cu miros dulceag, provoca un râs isteric şi chiote de veselie. În 1844, unul dintre prietenii dentistului american Horace Wells a inhalat o cantitate mare de oxid şi în timp ce era ameţit s-a rănit la picior. Spre surprinderea lui a observat că nu simte nicio durere. La scurt timp, Horace Wells a început să folosească oxidul de azot ca anestezic pentru pacienţii săi.

Cuptoarele cu microunde

Inginerul Raytheon Percy Spencer lucra la tehnologia radar în anii care au urmat celui de-Al Doilea Război Mondial. Deşi pornise cu intenţia de a dezvolta arme noi, a ajuns să inventeze cuptorul cu microunde.

Într-o zi, în timp ce lucra în laborator, a observat că batonul de ciocolată pe care o avea în buzunarul de la pantaloni s-a topit. Prima versiune a cuptorului cu microunde era gigantică şi avea nevoie să fie răcită cu apă pentru a putea funcţiona. Iniţial, Spencer şi-a folosit descoperirea pentru a produce popcorn.

Razele X

Germanul Wilhelm Röntgen a descoperit razele X din pură întâmplare, experimentând în laboratorul său efectele descărcărilor sarcinilor electrice de mare intensitate prin tuburi de sticlă umplute cu gaz la presiuni foarte joase.

În 1895, a realizat că dacă tubul prin care trece sarcina electrică este izolat cu un carton negru pentru a exclude orice sursă de lumi­nă, în condiţiile lucrului într-o cameră obscură, un carton care are pe una din suprafeţele sale platinocianidă barică devine fluorescent, chiar dacă este la o depărtare apreciabilă de tub. Röntgen a mers mai departe şi a observat că acelaşi fenomen, al înregistrării transparenţei unui corp, are loc şi folosind plăci fotografice. Prima radiografie din lume a fost făcută la scurt timp de către Röntgen, surprinzând pe clişeele fotografice oasele şi inelul unei mâinii a soţiei sale. De aici, savantul a dedus că oasele sunt mult mai puţin permeabile pentru razele X, reliefându-se mai dur, ca şi inelul soţiei sale.

Penicilina

Bacteriologul britanic Alexander Fleming s-a întors, în septembrie 1928, să lucreze în laboratorul său, după ce-şi petrecuse toată luna august într-un concediu cu familia. În laborator a găsit, într-una dintre capsulele Petri cu culturi de stafilococi (obiectul studiului sau la momentul respectiv) un lucru neobişnuit - printre coloniile de stafilococi crescuse o colonie de microorganisme de culoare albăstrie, un mucegai verde-albastru, iar în jurul lui dispăruseră stafilococii.

Fleming a realizat de îndată că este vorba de ceva important. A început să cultive separat şi să studieze acel mucegai albăstrui pe care l-a identificat, câteva luni mai târziu, drept Pennicilium notatum, care se pare că avea în compoziţia lui un un agent antibacterian capabil să distrugă stafilococii (bacterii patogene care pot produce infecţii în organismul uman).

LSD

Acidul lisergic dietilamid-25 (LSD) este probabil cel mai cunoscut şi răspândit drog psihedelic semisintetic. Este sintetizat din acidul lisergic, derivat din cornul de secară, o ciupercă a grânelor, ce de obicei se regăseşte pe orez.

Chimistul elveţian Albert Hofmann sintetizează pentru prima oară această substanţă în anul 1938 în cercetările lui privind „cornul secarei” cu scopul extragerii unei substanţe care să stimuleze circulaţia sanguină.

Hofmann a luat prima doză de acid din lume în 1943. Efectul său halucinogen l-a descoperpt din întâmplare la 16 aprilie 1943 după ce probabil substanţa s-a absorbit prin pielea cercetătorului. El repetă acest proces la data de 19 aprilie prin administrarea de 250 micrograme LSD, stabilind efectul halucinogen puternic. Această dată este sărbătorită de fanii drogului ca „Ziua bicicletei”, deoarece Hofmann în ziua amintită fiind sub acţiunea drogului mergea acasă cu bicicleta.