Rişti să bei prea multă apă? Creierul tău te împiedică
alte articole
Există oameni care beau foarte multă apă, iar alţii care nici măcar nu-şi amintesc să o facă. Este dificil de determinat cine bea sau nu bea cantitatea necesară. Cu toate acestea, potrivit unui studiu australian, chiar creierul nostru este cel care coordonează şi stabileşte cantitatea de apă necesară corpului nostru.
Cercetarea, realizată de Universitatea din Melbourne şi Institutul Florey de Neuroştiinţă şi Sănătate Mintală, a reuşit să identifice un mecanism automat de oprire, în măsură să trimită semnale cerebrale informând individul atunci când este timpul să renunţe la a bea apă.
Potrivit coordonatorului studiului, Dr. Derek Denton, fiecare persoană are un instinct de supravieţuire care determină comportamentul. Desigur, acest lucru poate fi considerat un dispozitiv excelent pentru menţinerea sănătăţii.
Prin imagistica cerebrală efectuată pacienţilor care au participat la studiu, cu ajutorul rezonanţei magnetice (IRM), a fost posibil să se vadă modul în care sunt implicate diferitele zone ale creierului în deciziile emoţionale, zone care se activează şi atunci când oamenii beau apă deoarece le este sete. Aceleaşi zone s-au activat când participanţii la studiu au fost rugaţi să continue să bea apă, chiar dacă nu simţeau nevoia.
"Regiunile din creier care determină semnalele de renunţat la băut nu au fost recunoscute anterior. Localizarea unei componente importante ce intervine în reglementarea acestui mecanism de oprire, poate preveni complicaţiile generate de consumul excesiv de apă", explică cercetătorii.
Un consum excesiv de apă, numit polidipsie, de fapt, poate reduce concentraţia de sare din sânge şi provoacă umflarea creierului. Este o afecţiune cu potenţial letal întâlnită în primul rând la pacienţii care suferă de schizofrenie şi la persoanele care participă la maraton.
Conform profesorului Denton, rezultatele sunt relevante pentru a studia satisfacerea altor instincte, cum ar fi consumul de alimente, consumul de sare şi comportamentul sexual.
Studiul a fost realizat în colaborare cu Baker IDI Heart and Diabetes Institute şi cu Monash Biomedical Imaging.
