Vocea, vehiculul emoţiilor

Informaţiile transmise de corp şi creier influenţează vocea, care nu mai poate fi stăpânită complet, informează publicaţia franceză Le Nouvel Observateur.

'Compar vocea cu paleta unui pictor', declară Elizabeth Fresnel, medic foniatru, directoare a Laboratorului Vocii de la Paris. 'Poţi folosi diverse 'culori' ale vocii, pentru a exprima toată gama de emoţii. La fel ca în scris, poţi face 'font îngroşat', 'subliniat', 'semn de exclamare' sau 'de interogare' sau poţi 'varia frecvenţa'', explică Fresnel. Astfel, până şi vocile cel mai bine stăpânite lasă să fie filtrate emoţiile din raţiuni strict... psihologice.

Vocea se naşte în plămâni, aerul trece apoi prin laringe, pentru a face să vibreze coardele vocale. Acestea din urmă 'sunt situate în laringe, de obicei la înălţimea celei de-a 5-a vertebre cervicale, ansamblul fiind replicat de muşchii şi ligamentele mandibulei, de baza craniului, omoplaţi, clavicule şi stern. Astfel, întregul corp - postura, respiraţia - modulează vocea', continuă medicul foniatru.

Creierul participă şi el la acest proces. 'Mai mulţi neurotransmiţători sunt esenţiali pentru impactul emoţiei asupra regiunilor profunde ale creierului, precum aria Periaqueductal Gri (PAG), cunoscută sub numele de 'gri central', care modifică şi acţionează direct asupra laringelui prin intermediului nervului vag (nervul pneumogastric)', explică Didier Grosjean, de la Centrul interdisciplinar de Ştiinţe Comportamentale din cadrul Universităţii din Geneva. 'În cazul unei mari emoţii, acest nerv se contractă, dând senzaţia de 'gât uscat', aerul trecând atunci cu greutate, iar vocea devenind 'spartă'. În plus, două benzi musculare situate deasupra coardelor vocale (botezate 'false coarde vocale') se contractă în caz de anxietate, iar vocea iese cu mai multă greutate', relatează specialistul.

De asemenea, angoasa poate provoca refluxuri acide care să impregneze coardele vocale, să genereze o inflamaţie şi să 'spargă' vocea.

'Ca o contrapondere, creierul uman poate recepta emoţiile vehiculate de vocea altei persoane', continuă Didier Grosjean. 'Atunci când auzi un 'ce?' tunător, un proces imediat de analiză se pune în funcţiune', adaugă specialistul.

Sunetul, odată ajuns la urechea noastră, face să vibreze aerul în timpan, oscioarele urechii, apoi lichidul din pavilionul intern al urechii, acoperit de cili. În funcţie de cât de gravă sau de ascuţită este vocea, diferă cilii care se activează. Fiecare cil stimulează primii neuroni 'auditivi', care conduc imediat informaţia până la cortex.

'În cazul unei voci agresive, centrii amigdalei cerebrale se activează, antrenând modificări corporale: mâinile devin umede, bătăile inimii se accelerează, muşchii sunt gata de acţiune. Capul se mişcă în mod instinctual, pentru a se îndrepta spre sursa sunetului şi a vedea dacă există vreun pericol', explică Grosjean.

Astfel, corpul este supus modificărilor prin voce, conchide Le Nouvel Observateur.