Creierul percepe emoticonul ca pe un chip uman adevărat

Un studiu australian demonstrează că emoticoanele nu sunt tratate de creierul uman ca nişte simple texte, ci ca nişte feţe, notează cotidianul francez Le Figaro.

Emoticoanele sunt peste tot. Dovadă a succesului său, miticul ':-)' se invită acum şi în laboratoarele de cercetare. O echipă de oameni de ştiinţă australieni a publicat în revista Social Neuroscience un studiu care demonstrează că emoticoanele nu sunt interpretate de creierul uman ca o simplă succesiune de caractere, ci ca un chip de om.

Decriptarea proceselor cerebrale implicate în recunoaşterea feţelor preocupă în prezent numeroase echipe de cercetare din întreaga lume. 'Aceste mecanisme sunt extrem de complexe şi avem încă multe de descoperit', explică Bruno Rossion, cercetător la Institutul de Neuroştiinţe de la Universitatea din Louvain, Belgia. 'Acest studiu aduce elemente noi în ceea ce priveşte gradul de interpretare de care este capabil creierul uman', precizează omul de ştiinţă.

Pentru lucrările lor, Owen Churches şi colegii săi de la Flinders University (Adelaide, South Australia) au utilizat o tehnică simplă, dar care şi-a demonstrat din plin avantajele: au măsurat activitatea creierului cu ajutorul unor electrozi montaţi pe craniul subiectului. 'Marele avantaj al electroencefalogramei este că aceasta arată derularea cronologică a răspunsurilor cerebrale, lucru pe care nu-l face, de exemplu, imageria prin rezonanţă magnetică', precizează Bruno Rossion.

Imagini de obiecte, de chipuri şi emoticoane au fost prezentate unui număr de 20 subiecţi testaţi, iar cercetătorii au măsurat unda electrică particulară 'N170'. Caracteristicile acestei unde variază în funcţie de ceea ce recunoaşte creierul. 'Am comparat undele N170 produse de creier în faţa chipurilor umane şi emoticoanelor', explică Owen Churches. Rezultatele sunt fără replică: creierul reacţionează la emoticoane nu ca în faţa unui text sau unor obiecte, ci ca şi cum s-ar afla în faţa unor chipuri adevărate.

Dimpotrivă, în cazul în care subiecţii observă emoticoanele în afara poziţiei lor obişnuite, creierul analizează imaginea ca fiind cea a unui obiect oarecare. Nu acesta este cazul pentru un chip adevărat: în faţa fotografiei unei persoane prezentate cu capul în jos, creierul tot reuşeşte să recunoască despre ce este vorba.

'Acest rezultat întăreşte concluziile unor recente studii care au demonstrat că creierul mai mult interpretează decât tratează mecanic informaţiile vizuale pe care le primeşte. Acest tip de date poate contribui la o mai bună înţelegere a ceea ce se întâmplă la pacienţii care, după accidente, prezintă dificultăţi în a recunoaşte chipuri', subliniază Bruno Rossion pentru Le Figaro.