Oamenii de ştiinţă au descoperit "dovezi incontestabile" că primul caş datează de acum 7500 de ani

LONDRA – Este posibil ca femeile poloneze să fi separat brânza de vacă de zer cu 7500 de ani în urmă, potrivit unui nou studiu care a descoperit cele mai vechi dovezi incontestabile despre producerea brânzei.

Oamenii de ştiinţă au efectuat o analiză chimică a unor fragmente provenind de la 34 de site ceramice descoperite în Polonia, pentru a determina scopul lor. Până în prezent, experţii nu au fost siguri dacă astfel de site au fost folosite pentru a face brânză, bere sau miere.

Deşi nu există un test definitiv care să ateste că sitele au fost folosite pentru a face brânză, Richard Evershed de la Universitatea din Bristol şi colegii săi au descoperit cantităţi mari de reziduuri de lapte gras pe cioburile de ceramică, comparativ cu vasele de gătit sau de depozitare găsite în aceleaşi locuri. Acest lucru sugerează că sitele au fost folosite în mod special pentru a separa caşul bogat în grăsimi de zerul lichid, într-un proces rudimentar de a produce brânză.

"Un argument foarte convingător stă la baza ideii că aceste site aveau legătură cu brânza", a spus Evershed. "Nu existe multe procedee legate de produsele lactate care să necesite strecurare", a afirmat el. El şi colegii săi nu ştiau cu siguranţă ce fel de lapte a fost folosit, dar au susţinut că s-au găsit o mulţime de oase de vite în regiune. Studiul a fost publicat online de revista Nature.

"Aceasta este o dovadă incontestabilă", a declarat Paul Kindstedt, un profesor de ştiinţe alimentare şi de nutriţie de la Universitatea din Vermont şi autor al cărţii "Brânza şi cultura". El nu a fost implicat în studiu.

"Este aproape de neconceput ca reziduurile de grăsime din lapte de pe aceste site să provină de la orice altceva decât de la brânză", a afirmat Kindstedt, adăugând că mulţi experţi au crezut că brânza îşi are originea în Turcia cu circa 2.000 de ani în urmă, înainte de această ultimă constatare din Polonia, dar că nu există nicio dovadă definitivă.

El a spus că descoperirea brânzei a marcat o dezvoltare majoră pentru persoanele care trăiau în epoca neolitică şi că aceasta le-a ajutat să supravieţuiască, permiţându-le să transforme laptele într-un alt aliment, ce le furniza calorii, proteine şi minerale esenţiale. În acel moment, populaţia adultă suferea în mare parte de intoleranţă la lactoză, astfel că un produs cu mai puţină lactoză, cum este brânza, a permis tuturor să digere substanţele nutritive din lapte.

Kindstedt a spus că cele mai vechi brânzeturi se asemănau cu brânzeturile actuale tartinabile, cum ar fi brânza ricotta şi cea proaspătă. Părerea lui este ca oamenii au consumat brânza imediat după ce a fost făcută sau au îngropat-o în oale spre păstrare, mâncând-o iarna, când produsele alimentare erau limitate.

De asemenea, brânzeturile erau folosite pentru a 'condimenta' dieta neolitică. "Alimentele erau incredibil de insipide şi monotone", a declarat Kindstedt, menţionând dependenţa fermierilor preistorici de terciul din cereale.

După ce le îngropau în pământ câteva luni de zile, brânzeturile erau neperisabile, rezistente şi destul de picante, a relatat el.

"Cu siguranţă ele nu ar fi pe placul multora dintre oamenii de astăzi", a spus Kindstedt. "Dar mi-ar fi plăcut, cu toate astea, să le gust."