Monumente istorice din Teleorman

Imagini ale unor vremi trecute, monumentele istorice ne pot face martori ale spiritualităţii celor ce le-au ridicat şi le-au frecventat. Cu cât sunt mai multe şi mai bine păstrate, cu atât familiarizarea noastră cu epoca respectivă, cu cele mai înzestrate şi mai luminate minţi de atunci, este mai aproape de realitate.

Densitatea lor nu este uniformă pe teritoriul României. Astfel, în judeţul Teleorman, foarte bogat în folclor, în literatură anonimă şi cultă, monumentele istorice sunt mai rare, poate din lipsa pietrei, care asigură dăinuirea peste veacuri. De aceea, grija pentru conservarea lor, ca şi căutarea documentelor legate de ele, merită nu doar semnalată, ci şi lăudată.

Un astfel de demers face vrednicul scriitor şi istoric Stan V. Cristea, în volumul ”Valori arhitecturale din judeţul Teleorman”, apărut recent la Editura Aius, din Craiova. În sensul celor de mai sus, autorul scrie în ”Argumentul” cu care deschide cartea:

”Fie că sunt monumente, ansambluri şi situri arheologice, de arhitectură, de artă plastică sau memoriale, valoarea lor emblematică este dată de caracteristicile prin care se particularizează în spaţiul regional, în principal şi în cel românesc, în general.

Înfruntând vicisitudinile veacurilor, pierzând uneori utilitatea originară ori căpătând alteori o destinaţie improprie, afectate cel mai adesea de nepăsarea oamenilor, ba chiar de intervenţia lor neinspirată sau de-a dreptul inoportună, monumentele istorice din judeţul Teleorman au rămas să păstreze până astăzi simbolul şi patina unor vremi sau fapte intrate definitiv în eternitatea memoriei colective a locuitorilor acestor meleaguri, şi nu numai.

Ele atestă continuitatea şi particularităţile de viaţă, de locuire şi de muncă ale oamenilor din această parte de ţară, prezenţa lor neîntreruptă în iureşul luptei pentru apărarea şi păstrarea unităţii de neam şi a fiinţei româneşti, contribuţia lor la păstrarea şi îmbogăţirea patrimoniului naţional de valori”.

Lucrarea lui Stan V. Cristea, deşi abordează numai în parte problematica legată de valorile arhitecturale pe care încă le păstrează judeţul Teleorman, prin studii asupra câtorva monumente, remarcabile prin arhitectură, frumuseţe şi importanţă istorică, încearcă să lămurească unele chestiuni privind trecutul şi valoarea acestora, deschizând în acelaşi timp drumul către cercetări viitoare.

Este vorba, în acest volum bine documentat şi frumos ilustrat, de: Cetatea medievală Turnu, Biserica ”Sfântul Dumitru” a fostei Mânăstiri Drăgăneşti, Mânăstirea Plăviceni, Catedrala ”Sfântul Alexandru” din Alexandria, ultima fiind unul dintre foarte puţinele lăcaşe de cult la care a pictat Ştefan Luchian. În plus, Stan V. Cristea, oferă, în aceeaşi carte, şi un studiu privind bisericile de zid.

Astfel de monografii, pe judeţe, sunt cu atât mai importante pentru istoria şi pentru cultura noastră, cu cât, prin apropiata împărţire administrativ-teritorială a ţării, specificul local se va împrăştia, din nefericire, într-un areal mai mare, iar zestrea spirituală a fiecărui tărâm românesc tradiţional se va păstra numai în cărţi.