Voroneţul, Mărgăritarul Bucovinei
Desigur, multe alte monumente istorice şi de artă din Bucovina ar merita titlul de ”Mărgăritar”, dar Voroneţul este, totuşi, cel mai vestit dintre ele, fiind considerat, de unii specialişti, şi ”A Opta Minune a Lumii”. Există, cum se ştie, chiar şi o nuanţă celebră de culoare, anume ”Albastrul de Voroneţ”.
Mânăstirea a fost ridicată între 26 mai şi 14 septembrie 1488, iar în anul 1547 i-a fost adăugat pridvorul de către mitropolitul Grigorie Roşca; tot atunci a fost şi zugrăvită. La început, a fost mânăstire de călugări, dar viaţa monahală a fost întreruptă după anul 1785, la ordinul autorităţilor habsburgice, după răpirea Bucovinei. Reînfiinţată din 1991, viaţa monahală a fost reluată cu obşte de maici.
Biserica este clădită din piatră, are plan treflat şi se compune din altar, naos, pronaos şi pridvor. Naosul are absidele destul de puţin pronunţate şi este despărţit de pronaos printr-un zid cu o grosime de peste 1 m; intrarea între cele două despărţituri se face printr-o uşă cu chenar dreptunghiular, alcătuit din baghete în cruce.
Turla, aflată pe naos, are 16 laturi şi este luminată de patru ferestre. Pronaosul este despărţit de pridvorul închis printr-un zid gros, cu o deschidere mai largă şi mai înaltă decât cea dinspre naos. Portalul pronaosului este încadrat de un impunător chenar de colonete terminate în arc frânt. În afară, naosul este susţinut de contraforturi; pe sub streaşină are două şiruri de ocniţe oarbe zugrăvite.
Mai întâi, biserica a fost împodobită cu discuri smălţuite, care actualmente se mai păstrează doar pe partea de Miazănoapte. Pictura dinlăuntru şi de afară, lucrată în 1534 – 1535 şi 1547, impresionează prin felul realizării şi prin cromatică, ea caracterizându-se prin armonia culorilor, vigoarea compoziţiei şi prin monumentalitate.
Fondul întregii picturi exterioare, celebrul ”Albastru de Voroneţ”, este unic în lume. În naos şi în altar o parte din pictură se păstrează din veacul al XV-lea. Tabloul votiv din naos îl reprezintă pe Ştefan cel Mare, însoţit de doamna lui, Maria Voichiţa, cu o fetiţă şi cu Bogdan, viitorul voievod. Scena ”Judecăţii de pe Urmă”, zugrăvită la leatul 1547 pe faţada de Apus de către meşterul Marcu, i-a adus monumentului denumirea de ”Capela Sixtină a Răsăritului”.
În stânga intrării, sunt înfăţişaţi mitropolitul Grigorie Roşca şi Daniil Sihastru, vestitul duhovnic al lui Ştefan cel Mare şi Sfânt. În biserică se află şi mormintele lui Grigorie Roşca şi Daniil Sihastru. Pentru ultimul, bine-sfătuitor al lui Ştefan cel Mare la vreme de răstrişte, voievodul a hotărât, drept mulţumire, înălţarea unei mânăstiri.
Aici se aflase înainte un schit de lemn, unde, după tradiţie, a hălăduit Daniile Sihastru. Episodul cu Ştefan cel Mare, preluat dintr-”O samă de cuvinte”, culese de cronicarul Ion Neculce, a fost frumos înfăţişat de Dimitrie Bolintineanu, în cunoscuta sa poezie, ”Daniil Sihastrul”. Cu acest prilej, ca şi în alte lucrări, poetul combate sinistrul proverb cu ”capul ce se pleacă sabia nu-l taie”, care nici măcar nu a fost lansat de români, ci de capii bisericilor creştine. Adresându-i-se marelui voievod, sihastrul Daniil este însă de altă părere:
Capul ce se pleacă paloşul nu-l taie,
Dar cu umilinţă lanţu-l încovoaie!
Ce e oare traiul, dacă e robit?
Sărbătoare-n care nimeni n-a zâmbit?
Viaţa şi robia nu pot sta-mpreună,
Nu e totodată pace şi furtună. (...)
Dacă mâna-ţi slabă sceptrul ţi-o apasă,
Altuia mai harnic locul tău îl lasă!
Căci mai bine este supus lăudat,
Decât cu ruşine domn şi atârnat!
Turnul-clopotniţă a fost clădit din piatră, cu gang de intrare, şi adăposteşte două clopote dăruite de Ştefan cel Mare. Când sunt trase, aceste clopote domneşti cheamă numele eroului: ”Şte-fan, Şte-fan, Şte-fan”...
În curte se mai văd urmele altor construcţii medievale – chilii, curtea domnească etc., actualmente demantelate. Recapitulând, aşa cum apare astăzi, Voroneţul reprezintă unul dintre întâile monumente din Moldova creatoare de stil propriu, sinteză originală de elemente bizantine (plan treflat cu turlă pe naos), gotice (tendinţa de elansare a construcţiei, arcurile frânte la chenarele uşilor şi ferestrelor, prezenţa contraforturilor) şi strict autohtone (turlă pe 4 arcuri şi bază stelată, ocniţe sub cornişă, arcade oarbe la abside, friză de discuri smălţuite).
Mânăstirea se află la marginea satului Voroneţ, judeţul Suceava, în mijlocul unui peisaj impresionant, la 5 km distanţă de Gura Humorului, şi la 36 km de Câmpulung Moldovenesc.
