Dincolo de zahăr: sursele alternative care alimentează cancerul şi cum să-l oprim

Chiar factorul care face metabolismul sănătos poate face cancerul mortal.

Flexibilitatea metabolică — capacitatea celulelor de a comuta eficient în surse de energie, cum ar fi glucoza şi grăsimile — este de obicei un semn al unei sănătăţii bune. Totuşi, atunci când celulele canceroase dobândesc aceeaşi adaptabilitate, acesta este avantajul lor de supravieţuire, permiţând tumorilor să evite tratamentul şi să reziste chiar şi celor mai ţintite terapii.

Acest paradox îi obligă pe cercetători să regândească strategii de tratament al cancerului utilizate de zeci de ani şi să dezvolte noi abordări care atacă simultan tumorile pe mai multe fronturi metabolice.

Sursele multiple de alimentare ale cancerului

Timp de aproape un secol, înţelegerea noastră asupra metabolismului cancerului a fost modelată de biochimistul german Otto Warburg, care a observat că celulele canceroase consumă cantităţi mari de glucoză chiar şi atunci când oxigenul este din abundenţă. „Efectul Warburg” i-a determinat pe oamenii de ştiinţă să creadă că tumorile se bazează aproape exclusiv pe zahăr ca sursă de combustibil, inspirând terapii metabolice menite să înfometeze cancerul prin întreruperea aprovizionării cu glucoză.

Însă modelul lui Warburg nu mai reflectă întreaga poveste.

„Când un tratament blochează o sursă de energie, cum ar fi un medicament care vizează glucoza, celulele canceroase trec pur şi simplu la glutamină sau grăsimi pentru a rămâne în viaţă”, a declarat pentru The Epoch Times Michael Enwere, cercetător în domeniul cancerului şi oncologiei integrative, specializat în intervenţii metabolice.

„Este ca un supravieţuitor care, atunci când îi întrerupi aprovizionarea cu hrană, începe să vâneze şi să caute hrană în mod eficient pentru a evita înfometarea.”

Cercetări recente arată că multe tipuri de cancer sunt mult mai adaptabile decât se credea anterior. În loc să se bazeze pe o singură sursă de energie, tumorile maligne exploatează orice combustibil disponibil pentru a-şi susţine creşterea. Când glucoza este insuficientă, ele pot creşte metabolismul glutaminei (un aminoacid esenţial) sau pot utiliza acizii graşi. Unele chiar metabolizează cetonele, combustibilul pe care organismul îl produce în timpul postului sau al dietelor cetogenice. Această flexibilitate metabolică ajută la explicarea motivului pentru care intervenţiile precum restricţia strictă a carbohidraţilor sau dietele cetogenice dau uneori rezultate promiţătoare la început, dar nu produc neapărat rezultate durabile.

Un studiu publicat în Journal of Experimental & Clinical Cancer Research a descoperit că metabolismul glutaminei ajută cancerul să crească şi să evite sistemul imunitar. Deşi medicamentele pot bloca această cale, cancerul găseşte adesea alternative.

Supravieţuitorii metabolismului

Cancerele agresive, precum glioblastomul şi cancerul de sân triplu negativ, sunt supravieţuitorii supremi ai metabolismului, a afirmat Enwere.

Terapii convenţionale care sunt concepute pentru a viza o cale specifică adesea eşuează cu aceste tipuri de cancer, deoarece joacă „whack-a-mole” cu o reţea metabolică dinamică şi adaptabilă, a adăugat el.

„Când eram la Institutul Naţional al Cancerului, am lucrat într-un departament numit Rezistenţa la medicamente”, a declarat, pentru The Epoch Times, Mona Jhaveri, care are doctoratul în biochimie şi biologie moleculară. „Întregul domeniu era dedicat pentru înţelegerea motivului pentru care celulele devin rezistente la chimioterapie şi la alte terapii.”

Complexitatea comportamentului metabolic al cancerului este izbitoare. „Puteţi preleva celule dintr-o tumoare şi veţi găsi versiuni ale acestor celule care funcţionează în mod diferit. Acesta este un alt motiv pentru care cancerul este atât de dificil, deoarece nu toate celulele sunt de acelaşi tip”, a spus Jhaveri.

Prin urmare, o abordare terapeutică unică este ineficientă. „Cu toţii avem celule canceroase în corp. Sistemul nostru imunitar le ţine sub control. Avem nevoie de un arsenal de instrumente – nu poate fi doar aceeaşi chimioterapie şi acelaşi regim”, a adăugat aceasta.

Viitorul tratamentului cancerului

Oamenii de ştiinţă dezvoltă în prezent abordări care vizează simultan mai multe căi de alimentare.

În loc să blocheze doar glucoza, de exemplu, unele terapii inhibă atât metabolismul glucozei, cât şi al glutaminei – cele două surse principale de energie ale multor tumori. Limitarea capacităţii celulelor canceroase de a comuta între nutrienţi poate creşte vulnerabilitatea acestora la tratament.

Tratamentul cancerului trebuie să vizeze multe faţete, să abordeze nu numai mutaţiile genetice, ci şi funcţia metabolică care susţine tumorile. O revizuire sistematică publicată în Onco, condusă de Enwere, a constatat că terapiile metabolice ţintite, inclusiv compuşi naturali precum curcumina, berberina şi vitaminele C şi D3 în doze mari, sunt promiţătoare în întreruperea căilor energetice ale cancerului şi în depăşirea rezistenţei la tratamentele convenţionale. Combinarea acestor abordări cu chimioterapia, radioterapia şi imunoterapia oferă o abordare personalizată şi cu toxicitate redusă pentru pacienţii cu tumori greu de tratat.

„Toate cele patru alternative sunt promiţătoare, dar, în prezent vitamina C intravenoasă în doze mari (IVC) şi berberina se remarcă”, a afirmat Enwere. „IVC are cea mai clară amprentă în prezent [şi] berberina este cea mai promiţătoare pentru tumorile determinate de glutamină, odată ce problemele de administrare sunt rezolvate”, a spus el, adăugând şi faptul că aceasta nu este bine absorbită de organism şi are efecte secundare gastrointestinale.

În următorul deceniu, Enwere prevede o trecere de la o viziune exclusiv genetică asupra cancerului la una care integrează mai multe date, inclusiv metabolismul. El prevede utilizarea intervenţiilor metabolice pentru sensibilizarea tumorilor.

„Ne aflăm într-un moment crucial de tranziţie. Dovezile preclinice sunt solide şi convingătoare, iar în prezent asistăm la un număr tot mai mare de studii clinice promiţătoare de fază 2, cum ar fi cel cu doze mari de vitamina C administrată intravenos în cazul cancerului rectal”, a remarcat el.

Experimentul metabolic al unui pacient

Când chiropracticianul Pete Sulack a fost diagnosticat cu cancer cerebral în stadiu terminal la sfârşitul anului 2024, medicii i-au dat doar câteva luni de viaţă. În loc să se bazeze exclusiv pe tratamentul convenţional, el a adoptat un protocol metabolic axat pe trei principii cheie:

- Limitarea disponibilităţii glucozei pentru celulele canceroase.

- Susţinerea funcţiei mitocondriale.

- Îmbunătăţirea oxigenării şi detoxifierii.

Ca parte a acestei abordări, el a urmat o dietă terapeutică cetogenică, care i-a stabilizat glicemia şi i-a redus nivelul de insulină. „Scopul nu era doar să înfometez cancerul, ci să întăresc celulele sănătoase”, a declarat el pentru The Epoch Times. El s-a concentrat pe înţelegerea modului în care consumul de energie al celulelor sale influenţa atât sănătatea, cât şi boala.

Deşi abordarea sa este personalizată, ea ilustrează un concept mai larg: intervenţiile metabolice pot influenţa capacitatea cancerului de a se adapta şi de a supravieţui.

În martie, medicii l-au declarat pe Sulack în remisie completă.

Dezvoltarea flexibilităţii metabolice

Deşi nu puteţi controla metabolismul cancerului, puteţi învăţa din acesta întărind propria flexibilitate metabolică — o stare care menţine celulele sănătoase adaptabile şi rezistente la disfuncţionalităţi care pot duce la cancer.

Flexibilitatea metabolică nu se referă doar la arderea grăsimilor sau a glucozei, ci la capacitatea mitocondriilor de a se adapta la schimbările de condiţii. Adesea numite „centralele energetice” ale celulelor, mitocondriile sunt responsabile de transformarea diferiţilor combustibili în energie, permiţând organismului să alterneze între arderea grăsimilor şi a glucozei, în funcţie de necesităţi. Chiar şi micile obiceiuri zilnice pot consolida adaptabilitatea în timp. Când mitocondriile sunt puternice, organismul este mai bine echipat pentru a face faţă provocărilor metabolice, cum ar fi bolile.

Practicarea exerciţiilor fizice regulate este una dintre cele mai eficiente metode de a îmbunătăţi această adaptabilitate. Atât antrenamentul aerobic, cât şi exerciţiile de rezistenţă stimulează crearea de mitocondrii noi, mai eficiente, îmbunătăţind modul în care celulele utilizează şi stochează energia. Chiar şi obiceiurile simple, cum ar fi plimbările rapide după mese sau efectuarea unor mişcări scurte, de intensitate mai mare, pot fi de ajutor.

Diversitatea alimentaţiei joacă, de asemenea, un rol esenţial. Consumul constant al aceluiaşi echilibru de macronutrienţi poate rigidiza metabolismul, în timp ce alternarea între perioade bogate în carbohidraţi şi perioade bazate pe grăsimi – prin alimentaţie limitată în timp, zile cu conţinut redus de carbohidraţi sau post ocazional – încurajează celulele să rămână flexibile din punct de vedere metabolic. Pentru majoritatea oamenilor, nu este nevoie de diete extreme. Este vorba despre antrenarea metabolismului pentru a face faţă atât abundenţei, cât şi penuriei.

Calitatea alimentelor este, de asemenea, importantă.

„O alimentaţie deficitară poate contribui la crearea unui mediu propice tumorilor, stresând celulele şi făcându-le mai susceptibile la a deveni maligne”, a spus Jhaveri. Glicemia crescută şi inflamaţia cronică cauzate de alimentele ultra-procesate şi zahărul rafinat pot deteriora mitocondriile şi favoriza inflexibilitatea metabolică în care se dezvoltă cancerul.

„Cu atât de multe alimente procesate, este posibil să creăm ceea ce numim micro-medii tumorale”, a susţinut aceasta. „Obezitatea este, de asemenea, legată de cancer – favorizează inflamaţia şi eliberarea de citokine care creează condiţii propice tumorilor.”

Rolul relaţiilor interumane în sănătatea metabolică

Sănătatea metabolică nu ţine doar de alimentaţie şi exerciţii fizice. Jhaveri a făcut referire la un studiu din 2016 publicat în revista Social Cognitive and Affective Neuroscience, care a arătat că, atunci când câinilor li se oferea posibilitatea să aleagă între hrană şi laude, activitatea cerebrală din centrii de recompensă era adesea egală sau mai mare în răspunsul la laude. Ea consideră că interacţiunea socială şi întărirea pozitivă optimizează mediul intern al organismului pentru a favoriza dezvoltarea celulelor sănătoase.

Deşi acest lucru poate părea departe de metabolism, conexiunile sociale influenţează hormonii, inflamaţia şi chiar semnalizarea mitocondrială.

La fel cum celulele noastre au nevoie de flexibilitate pentru a se dezvolta, corpurile noastre se bazează şi pe conexiunile umane pentru a rămâne rezistente, ceea ce ne reaminteşte că sănătatea funcţionează atât la nivel molecular, cât şi social.

„Există interacţiuni moleculare tacite care au loc atunci când ne întâlnim. Când oamenii sunt împreună, acest lucru îi ajută să supravieţuiască”, a observat Jhaveri.

Dezvoltarea flexibilităţii metabolice prin mişcare, alimentaţie şi relaţionare vă protejează celulele pentru viitor, făcându-le mai puţin vulnerabile la haosul metabolic de care profită celulele canceroase.

„Sunt dovada vie că, atunci când schimbaţi mediul metabolic al corpului, eliminând combustibilul cu care se hrăneşte cancerul şi restabilind ceea ce susţine sănătatea, vindecarea devine posibilă”, a spus Sulack.

Nu puteţi controla metabolismul cancerului, dar puteţi să vă optimizaţi propriul metabolism.