Repere biobibliografice: Marin Preda

Zilele acestea, la RCR Editorial, a apărut un volum excepţional, ”Marin Preda – Repere biobibliografice” de Stan V. Cristea, fără de care, de acum încolo, ar fi imposibil să se mai studieze cu seriozitate lumea literară modernă. De ani de zile, autorul acestor ”Repere”, el însuşi un important scriitor, hărniceşte pe ogorul istoriei literaturii române mai vechi şi mai noi.

Născut şi hălăduind în judeţul Teleorman, Stan V. Cristea are, cum se şi cuvine, o preferinţă aparte pentru scriitorii din ţinutul său natal, care se dovedeşte matcă rodnică pentru importanţi oameni de cultură români: Gala Galaction, Constantin Noica, Marin Preda, Zaharia Stancu şi alţii.

În acest volum de o întindere impresionantă - 612 pagini! - aflăm tot ce este mai important în viaţa şi în opera lui Marin Preda, autorul genialului roman ”Moromeţii”, precum şi al altor cărţi importante din literatura noastră modernă.

Deşi mai este şi autorul altor romane, cum ar fi ”Delirul” şi ”Cel mai iubit dintre pământeni”, care au deranjat teribil autorităţile sovietice şi respectiv româneşti, Marin Preda este contestat astăzi ca autor model, el care, mai mult decât un scriitor, s-a vrut o conştiinţă.

Admirator al autorului pe care şi l-a ales în acest volum, Stan V. Cristea rămâne totuşi obiectiv, ca un istoric literar ce se respectă, şi scrie: ”Prin proporţiile şi valoarea creaţiei sale, Marin Preda este unul dintre clasicii literaturii române contemporane, care, deşi are parte de o posteritate dificilă, nu va înceta să stârnească atenţia cititorilor şi a criticilor, determinând deopotrivă admiraţii şi controverse (sintagma ”complexul Marin Preda” îşi va păstra, încă, pentru destulă vreme actualitatea), ceea ce înseamnă că opera sa nu va ajunge, totuşi, să fie uitată ori tratată cu indiferenţă. Prin structura sa intrinsecă şi prin valoarea literară şi estetică, opera lui Marin Preda are şi capacitatea indestructibilă de a resuscita oricând interesul”.

Născut şi copilărit în lumea satului, de care a fost preocupat toată viaţa, şi descriindu-i tradiţiile, de bună seama că, în aceste zile, Marin Preda ar fi aşteptat şi ar fi dăruit colindătorii. E bine măcar că a descris aceste tradiţii, şi astfel, graţie şi lui, nu vor fi uitate niciodată.