Misteriosul... "număr de aur"

Cunoscut încă din antichitate, numărul de aur i-a fascinat pe marii înţelepţi deţinători ai ''cunoaşterii sacre'', filozofi, matematicieni, alchimişti, preoţi, inspirând gânditori din toate disciplinele, ca nici un alt număr din istoria matematicii.

Numit şi ''secţiunea de aur'', ''raportul de aur'', ''proporţia de aur'' sau ''proporţia divină'', nr.1,618033... este primul număr iraţional descoperit şi definit în istorie, pe care matematicianul american Mark Barr l-a notat cu litera greceasca F (phi), de la numele sculptorului grec Phidias, cunoscut pentru celebrele sale statui "Athena Partenos" din Atena şi Statuia lui Zeus din Olympia. Istoricii artei spun că el l-a folosit frecvent în sculptură, în construcţia Parthenonului.

Asociat numărului de aur este şirul lui Fibonacci (matematician renumit al Evului Mediu, născut în Pisa, Italia), un sir în care fiecare termen se obţine din suma celor două de dinaintea sa: 0,1,1,2,3,5,8,13,21,34,55 etc. Cu cât înaintăm în serie, raportul dintre un număr şi predecesorul său e tot mai aproape de numărul de aur.

El reprezintă armonia şi perfecţiunea în creaţie

Este întâlnit în lucrările unor mari artişti, pictori, sculptori, arhitecţi sau fotografi. Egiptenii au fost primii care l-au folosit, majoritatea piramidelor fiind construite ţinându-se cont de numărul de aur. Raportul între apotema şi baza triunghiurilor este ''1,618''. Piramida lui Keops şi fabuloasele catedrale (ex. Notre-Dame din Paris) au fost construite respectându-se proporţiile numărului de aur, de asemenea, sculpturile lui Brâncuşi (Coloana Infinitului) şi Ateneul Român.

Îl regăsim peste tot în natură, în regnul vegetal, animal şi mineral. În bifurcaţia ramurilor plantelor şi arborilor, dispunerea geometrică a frunzelor şi inflorescenţelor unor plante, a petalelor de flori (trandafirul), a seminţelor de floarea soarelui, în conurile de pin, de brad, ananas; această dispunere asigură utilizarea optimă a luminii solare şi favorizează polenizarea prin atragerea insectelor.

Fhi reprezintă, de asemenea, raportul dintre numărul albinelor şi al bondarilor dintr-o colonie normală. La insecte (furnica are corpul împărţit în trei segmente), cochilia melcului (spirala de aur), colţii unui elefant. Spirala generată de apă (vârtejurile), mişcarea curenţilor de aer în spirală, vortexul unei galaxii, în structura cristalului de cuarţ.

Îl regăsim pe chipul omului, forma urechii umane, în interiorul aparatului auditiv, structura bronhiilor, dar în molecula ADN-ului uman. Ombilicul împarte lungimea corpului omenesc după secţiunea de aur.

Prezenţa numărului de aur reflectă armonie şi echilibru, caracteristici ale artei autentice

În perioada Renaşterii, Luca Pacioli scrie lucrarea ''Divina Proportione'', în care vorbeşte despre reflectarea în artă şi arhitectură a raportului de aur pe care îl numeşte pentru prima dată ''proporţie divină''. Lucrarea trezeşte interesul deosebit a lui Leonardo da Vinci, el fiind cel care a folosit cel mai des ''proporţia divină'' în lucrările şi studiile sale: celebra schiţă a corpului uman înscris într-un cerc şi într-un pătrat, în picturi ("Mona Lisa",''Cina cea de Taină'', ''Madona între stânci”).

În prima jumătate a secolului trecut, pictorul Piet Mondrian utilizează în picturile sale "dreptunghiul de aur", considerat una dintre cele mai armonioase forme geometrice. De fapt, lucrările sale sunt alcătuite numai din asemenea dreptunghiuri.
Acest raport, apare şi în muzică, artă care are legături strânse cu matematica. Se presupune că Bach, Beethoven, Mozart au ţinut cont de el în compoziţii.

Multe cercetări demonstrează că întrega creaţie este structurată respectând proporţia perfectă a numărului de aur.
De fapt, multe incidii ne arată că ceea ce oamenii numesc "natura", întregul univers, este manifestarea unei conştiinţe divine a frumuseţii, armoniei şi a perfecţiunii, care nu lasă nimic la voia întâmplării.