Bartolomeo Christofori, inventatorul pianului

Pianul, considerat un instrument muzical desăvârşit, este o fereastră spre lumea muzicii. Se remarcă pe scenele de concerte, atât prin impetuozitate ca instrument solistic, cât şi prin discreţie ca instrument de acompaniament.
Pian - Copyright Steinway & Sons (creativecommons.org)
Simona Milea
19.08.2015

Muzica ne acompaniază zi de zi la TV, la radio, pe stradă, în maşină; s-a transformat în ceva intrinsec vieţii noastre, dar putem concepe muzica actuală fără un pian? Ar fi o misiune complicată.

Acum 360 de ani (în anul 1655), pe 4 mai, s-a născut în Padova, Italia, Bartolomeo Cristofori, cel care, pe lângă faptul că era un pasionat al muzicii, a fost şi inventatorul unor instrumente muzicale, cea mai mare creaţie a sa fiind PIANUL.

Cu toate că numele său nu are aceeaşi rezonanţă ca cel al compozitorilor faimoşi, Bartolomeo Cristofori a avut un rol foarte important în lumea muzicii - el fiind inventatorul care a schimbat istoria muzicii. În tinereţe a fost elevul celebrului fabricant de viori Nicolo Amato care, în cei 93 de ani de viaţă, a realizat 1.000 de viori dintre care au mai rămas 650. El i-a transmis interesul pentru muzică, dar s-a specializat pe instrumentele cu clape. De tânăr îşi dorea să ajungă"cineva" în lumea muzicii: nu compozitor ci un creator faimos. Înaintea pianului, în jurul anului 1698 a inventat clavecinul cu ciocănele, iar în 1710 primul său pianoforte.

Clavecinul este un instrument mai mare, asemănător pianului cu coadă, prevăzut cu coarde lungi. Deşi se distingea prin sonoritate amplă şi rezonanţă, clavecinul nu putea realiza variaţii de intensitate. În secolul al XVIII-lea odată cu naşterea unei muzicii de o sensibilitate aparte, muzicienii doreau un instrument cu claviatură, ale cărui mijloace de expresie să îndeplinească sensibilitatea clavicordului (care funcţiona printr-un mecanism de atingere a coardelor în momentul apăsării clapelor), cu forţa clavecinului.

Cristofori a îmbinat modelul de bază al clavecinului cu mecanismul cu ciocănele al clavicordului, folosind pentru lovirea coardelor ciocănele de lemn acoperite de pâslă sau piele. El şi-a numit invenţia gravicembalo col piano e forte (clavecin cu piano şi forte), prescurtat pianoforte sau pian. Se obţinuse deci un instrument de o sonoritate mai amplă, mai bogată, ce putea emite sunete de intensităţi variate.

Sunetul pianului este produs de coarde metalice fixate pe o placă de rezonanţă din lemn, lovite de ciocănele acoperite de pâslă, prin intermediul unei claviaturi. Această invenţie, împreună cu o schiţă a instrumentului, a fost menţionată pentru prima dată în 1711 într-un document scris de Francisco Scipione Maffei.

La vârsta de 33 de ani, Bartolomeo Cristofori a ajuns la curtea principelui Fernando de Medici, care l-a ajutat să se concentreze pe creaţia şi studiul său, dar să se şi bucure de toate posibilităţile tehnice disponibile din acea epocă. Nimeni nu ştie când a fost construit primul pian, dar în anul 1700 a fost prezentat în societate iar sunetul său incomparabil a început să cucerească melomanii şi audienţa. De-a lungul vieţii sale, Cristofori a construit 20 de piane, din care acum au mai rămas doar 3 care se află în diferite muzee ale lumii: Muzeul Metropolitan de Artă din New York (model din anul 1720), Muzeul Naţional de Instrumente Muzicale din Roma (model din anul 1722) şi Musikinstrumenten-Museum al Universităţii din Leipzig, Germania (model din anul 1726).

Toate au aceaşi inscripţionare în latină: Bartholomaevs de Christophoris patavins inventor faciebat Florentiae (data)....Bartolomeo Christofori, paduano (cetăţean al Padovei ) inventatorul care l-a realizat în Florenţa la data ...

După 30 de ani de la naşterea primului pian, au apărut în Europa diverşi fabricanţi ce au adus multe îmbunătăţiri celebrului pian. Constructorul de orgi german pe nume Gottfried Silbermann, a reexaminat modelul pianului, realizând un pian mai mic numit – pianul pătrat. În Anglia, Johannes Zumpe a realizat tot un pian pătrat, ce s-a vândut foarte bine la sfârşitul secolului al XVIII-lea. În Franţa, Sébastien Erard a adus unele îmbunătăţiri pianului, iar tâmplarul scoţian John Broadwood a produs piane cu coadă şi piane pătrate.

Încet, compozitorii au început să descopere pianul, astfel că, în 1777, Mozart a fost fascinat de instrument şi a început să compună muzică pentru pian. În numai 4 ani Mozart a compus 15 concerte pentru pian. De atunci pianul a inspirat mulţi compozitori care au dat lumii opere grandioase ce se bucură în continuare de un imens succes.

Pianul, considerat un instrument muzical desăvârşit, este o fereastră spre lumea muzicii. Se remarcă pe scenele de concerte, atât prin impetuozitate ca instrument solistic, cât şi prin discreţie ca instrument de acompaniament. Poate ţine locul unei orchestre întregi, dar se poate şi armoniza cu orice instrument. Descris drept "echivalentul muzical al paletei pictorului", pianul a inspirat unele dintre cele mai frumoase compoziţii muzicale scrise vreodată.

Dacă v-a plăcut acest articol, vă invităm să vă alăturaţi, cu un Like, comunităţii de cititori de pe pagina noastră de Facebook.

România are nevoie de o presă neaservită politic şi integră, care să-i asigure viitorul. Vă invităm să ne sprijiniţi prin donaţii: folosind PayPal
sau prin transfer bancar direct în contul (lei) RO56 BTRL RONC RT03 0493 9101 deschis la Banca Transilvania pe numele Asociația Timpuri Epocale
sau prin transfer bancar direct în contul (euro) RO06 BTRL EURC RT03 0493 9101, SWIFT CODE BTRLRO22 deschis la Banca Transilvania pe numele Asociația Timpuri Epocale
O presă independentă nu poate exista fără sprijinul cititorilor