Cei mai mari matematicieni din toate timpurile (Partea I)

Un domeniu de studiu care a jucat un rol important în istoria omenirii este matematica. Vă prezentăm câţiva dintre cei mai mari matematicieni care şi-au adus contribuţia la dezvoltarea societăţii.

Cei mai mari matematicieni din toate timpurile. Pitagora şi tabla înmulţirii

Despre viaţa faimosului matematician şi filozof-idealist grec, Pitagora (Pythagoras), se ştie foarte puţin. Era originar din insula Samos şi se crede că a trăit între anii 580 - 500 î.e.n. Stabilindu-se în oraşul Crotona (în sudul Italiei), el a creat o uniune politică reacţionară, Uniunea pitagoreică, care a fost nu numai o şcoală filozofico-matematică ci şi o confrerie politico-religioasă.

Pitagora considera “Numărul” drept esenţa lucrurilor, iar “Universul” - un sistem armonios de numere si de relaţii între acestea. Cercetând numai partea cantitativă a lucrurilor, faimosul savant mistifică lumea reală. Scrierile sale nu s-au păstrat, de aceea descoperirile şi ideile sale (care i-au influenţat pe Platon, Euclid şi Aristotel) nu pot fi deosebite cu certitudine de cele ale discipolilor săi.

Prin tradiţie, lui i se atribuie următoarele descoperiri ştiinţifice importante: în geometrie - vestita teoremă al lui Pitagora, precum şi construirea unor poligoane şi poliedre regulate; în astronomie şi geografie - ideea că Pământul este o sferă care se roteşte în jurul propriei sale axe şi că există şi alte lumi asemenea lui; în muzică: de lungimea coardei sau a flautului depinde sunetul produs de acestea. De asemenea, Pitagora a descoperit tabla de înmulţire şi a introdus metoda demonstraţiei în geometrie.

Teorema lui Pitagora este o teoremă din geometria elementară, conform căreia, într-un triunghi dreptunghic, pătratul lungimii ipotenuzei este egal cu suma pătratelor lungimilor catetelor. Teorema era şi înainte de Pitagora (secolul 6 î.e.n.), însă demonstrarea în formă generală i se atribuie lui Pitagora.

Cei mai mari matematicieni din toate timpurile. Euclid, autorul primului manual de matematică

Acest matematician grec, care a trăit în timpul domniei lui Ptolomeu I (între 323 şi 283 î.e.n), este autorul "Elementelor", care este practic primul manual de matematică. De asemenea, el a pus bazele geometriei euclidiene.

Deşi geometria şi aritmetica lui Euclid se predau încă în şcolile de astăzi, iar fizica era explicată în trecut cu ajutorul teoremelor sale, istoria pierde de-a lungul timpului date esenţiale despre viaţa şi opera lui Euclid.

Lucrarea de căpătâi a lui Euclid, ”Stihia”, în traducere “Elementele”, cuprinde 13 părţi. Pornind de la teoremele lui Pitagora şi ale lui Eudoxus, pune bazele aritmeticii şi ale geometriei spaţiale şi plane. Primele şase părţi conţin teoremele geometriei plane, următoarele trei abordând teoria numerelor care include studiile lui Euclid asupra numerelor prime şi perfecte (un număr perfect este egal cu suma divizorilor săi, excluzându-se din şirul divizorilor însuşi numărul; exemplu: divizorii lui 6 sunt 1, 2, 3 şi 6=1+2+3). Partea a zecea continuă studiul început de Eudoxus asupra numerelor iraţionale, iar ultimele trei cărţi conţin elemente de geometrie a corpurilor solide.

Cei mai mari matematicieni din toate timpurile. Hypatia din Alexandria, întâia mare matematiciană a lumii antice

În anul 370 e.n. s-a născut cea mai faimoasă minte feminină a antichităţii şi totodată prima matematiciană din istorie: Hypatia. Frumoasă, inteligentă şi foarte respectată într-o perioadă în care femeile din Alexandria nu puteau pătrunde în înalta societate, Hypatia a fost cea mai cunoscută gânditoare a lumii antice. Simbol al ştiinţei şi al gândirii independente, Hypatia avea să-şi găsească sfârşitul în circumstanţe tragice, după ce a refuzat să se supună dogmelor religioase.

Hypatia a moştenit pasiunea tatălui ei pentru matematică, aprofundând studiile în acest domeniu la şcoala din Atena condusă de Plutarh cel Tânăr şi de fiica sa, Asclepigenia. La întoarcerea sa în Alexandria, Hypatiei i s-a propus să predea matematica şi filozofia la Universitate, ca urmare a rezultatelor excelente obţinute la Atena.

Entuziasmul pe care Hypatia îl avea pentru matematică, erudiţia şi elocvenţa sa au făcut ca tot mai mulţi studenţi să dorească să o asculte. Astfel, casa ei a devenit un punct de întâlnire pentru cei ce doreau să descifreze tainele matematicii. Cu timpul, casa Hypatiei a devenit un veritabil nucleu intelectual, cei mai sârguincioşi studenţi ai ei dezbătând aici aspecte importante ale filozofiei.

Hypatia a publicat numeroase tratate, mai ales comentarii asupra operelor celorlalţi matematicieni contemporani, însă niciuna din operele sale nu s-a păstrat până astăzi. O parte dintre ele au pierit în incendiul care a distrus Biblioteca din Alexandria, restul fiind distruse intenţionat de către adversarii săi. Tot ceea ce se cunoaşte astăzi despre Hypatia se datorează corespondenţei pe care prima mare matematiciană din istorie a purtat-o cu foştii săi elevi.

Potrivit relatărilor autorilor contemporani, printre subiectele tratate de Hypatia se numărau şi secţiunile conice (cercurile, elipsele, parabolele şi hiperbolele formate atunci când un plan intersectează un cerc), ea elaborând un comentariu asupra lucrărilor lui Apolloniu. După moartea Hypatiei, acest subiect a fost neglijat mai bine de un mileniu. Importanţa secţiunilor conice a fost recunoscută abia în secolul al XVI-lea, iar astăzi acestea sunt folosite pentru a descrie traiectoria cometelor, orbitele planetelor şi mişcarea rachetelor.

Cei mai mari matematicieni din toate timpurile. Sir Isaac Newton, inventatorul calculului diferenţial şi integral

Este savantul aflat la originea teoriilor ştiinţifice care vor revoluţiona ştiinţa, în domeniul opticii, matematicii şi, în special, al mecanicii.

Newton (1643-1727) a fost primul care a demonstrat că legile naturii guvernează atât mişcarea globului terestru, cât şi a altor corpuri cereşti, intuind că orbitele pot fi nu numai eliptice, dar şi hiperbolice sau parabolice. Tot el a arătat că lumina albă este o lumină compusă din radiaţii monocromatice de diferite culori.

Newton a fost un fizician, înainte de toate. Laboratorul său uriaş a fost domeniul astronomiei, iar instrumentele sale geniale au fost metodele matematice, unele dintre ele inventate de el însuşi.

Cei mai mari matematicieni din toate timpurile. Blaise Pascal , inventatorul primului calculator

Blaise Pascal (1623 - 1662) a fost un matematician, fizician şi filosof francez având contribuţii în numeroase domenii ale ştiinţei, precum construcţia unor calculatoare mecanice, consideraţii asupra teoriei probabilităţilor, studiul fluidelor prin clarificarea conceptelor de presiune şi vid. În urma unei revelaţii religioase în 1654, Pascal abandonează matematica şi ştiinţele exacte şi îşi dedică viaţa filozofiei şi teologiei.

Tatăl său, un matematician cu vederi mai neortodoxe asupra educaţiei, a stabilit că Blaise nu va învăţa nimic despre matematică până la vârsta de 15 ani. Impulsionat de această interdicţie, la vârstă de 12 ani, Blaise a început să înveţe geometrie de unul singur, descoperind că „suma unghiurilor unui triunghi este egală cu 2 unghiuri drepte“. Când a aflat, tatăl său s-a îmbunat şi i-a permis lui Blaise să aibă o copie a „Elementelor“ lui Euclid.

La vârsta de 14 ani, Blaise Pascal a început să-l însoţească pe tatăl său la întrunirile lui Mersenne de la Paris, la care participau Roberval, Auzout, Mydorge, Desargues, ultimul devenind un model pentru tânărul Pascal. Pe la vârsta de 16 ani, Blaise a prezentat la aceste întruniri câteva teoreme despre geometria proiectivă, inclusiv hexagonul mistic al lui Pascal.

În decembrie 1639, familia Pascal a părăsit Parisul pentru a locui la Rouen, unde Étienne a fost numit colector de taxe pentru Normandia de Sus şi unde Blaise publică în februarie 1640 Essay on Conic Sections (Eseu despre secţiunile conice). După ce a lucrat 3 ani, între 1642 şi 1645, Pascal a inventat primul calculator mecanic, numit ''Pascaline'', pentru a-l ajuta pe tatăl său în munca sa de colector de taxe.

În onoarea contribuţiilor sale în ştiinţă, numele Pascal a fost dat unităţii de măsură a presiunii, precum şi unui limbaj de progamare.

Cei mai mari matematicieni din toate timpurile. Pierre-Simon Laplace, pionier în statistică

Pierre-Simon, Marchiz de Laplace (1749-1827) a fost un matematician, astronom şi fizician francez, celebru prin ipoteza sa cosmogonică Kant-Laplace, conform căreia sistemul solar s-a născut dintr-o nebuloasă în mişcare. A formulat ecuaţia Laplace şi a pus la punct transformata Laplace, care apare în multe ramuri ale fizicii matematice, un domeniu în a cărui dezvoltare a jucat un rol esenţial. Operatorul Laplace, utilizat pe scară largă în ecuaţiile cu derivate parţiale, îi poartă, de asemenea, numele.

El a fost unul dintre primii oameni care au vorbit despre existenţa găurilor negre şi a jucat de asemenea un rol important în sistematizarea teoriei probabilităţilor, creând bazele pentru statistica bayesiană. În plus, este unul dintre primii oameni care au studiat viteza sunetului.

Este cunoscut ca unul dintre cei mai mari oameni de ştiinţă din toate timpurile, denumit uneori „Newton al Franţei”.

Va urma

Dacă v-a plăcut acest articol, vă invităm să vă alăturaţi, cu un Like, comunităţii de cititori de pe pagina noastră de Facebook.