Teo Milea şi pianul: O muzică pentru lumea minţilor deschise

În societatea din zilele noastre, oamenii sunt pasionaţi de lucruri pe care vor să le dobândească, de lucruri care le plac sau de lucruri care le stârnesc interesul. Teo Milea, pianist, compozitor şi profesor, se autodefineşte drept omul pasionat de oameni, întotdeauna bucuros să întâlnească oameni noi cărora să le cânte. Pentru că tot ceea ce scrie, este pentru oamenii din jurul lui, iar muzica nu ar avea nici un sens fără publicul său.

“Atunci când compui, trebuie să dai mai departe, totdeauna am spus şi spun în continuare, că ceea ce pun în scenă şi ceea ce pun în muzica mea este de fapt un mesaj pe care-l primesc de undeva de sus şi eu doar îl decodific să-l fac pe înţelesul publicului. Nu ştiu dacă muzica îmi aparţine mie, pentru că simt că vine dintr-o parte unde ea e deja foarte bine conturată. Şi e un mesaj pe care trebuie să-l dau mai departe. Dacă l-aş ţine pentru mine aş fi un egoist şi nimeni nu s-ar putea bucura de aceste momente”, se confesează Teo Milea.

Într-un interviu acordat Epoch Times, artistul vorbeşte, printre alte subiecte, despre ultimul său album, rolul pe care îl are în lume şi ce-l fascinează cel mai mult în legătură cu muzica pe care o scrie.

Vă prezentăm interviul integral:

Epoch Times: Ultimul album solo de pian intitulat "Open Minds" a luat locul I la “2015 Classical Album of the Year on SoloPiano.com Radio US” şi a câştigat titlul de cel mai bun “ Ambient/Instrumental Album” pentru luna februarie, 2016. Pe 21 aprilie, sunteţi invitat la gala de decernare a premiilor - Akademia Music Awards, în Los Angeles.

Am reţinut comentariile dv.: "Am intrat într-o lume pe care am visat-o şi mi-am dorit-o, e lumea oamenilor cu mintea deschisă, aflată în universul în care basmele se spun prin vocea muzicii".

Cum vă raportaţi la univers?

Teo Milea: Fiecare dintre noi facem parte din acest univers. Fiecare este un personaj foarte bine conturat. Fiecare ne naştem cu cel puţin trei talente pe care le putem duce spre excelenţă. Sigur, şi eu sunt unul dintre personajele acestui univers cu care conlucrez, astfel încât totul să se desfăşoare în cea mai bună armonie.

Rolul meu, mi se pare că este acela de a face lumea să zâmbească şi de a transmite un mesaj muzical care, preţ de o oră cât ţine un concert, să te facă să uiţi de grijile pe care le ai în fiecare zi. Încerc să te duc într-o lume nouă pe care eu o descopăr în fiecare zi şi în fiecare clipă şi doresc să am posibilitatea să te iau cu mine într-un mini concediu, într-un moment în care ai vrea să pleci şi poate nu ştii unde şi timp de o oră să te plimb prin toată lumea. Să te duc să vezi lumea de sus, să păşim printr-o pădure care nu a fost călcată vreodată de om şi să mergem prin tot felul de locuri prin care toată viaţa ţi-ai dorit să ajungi şi poate nu ai avut posibilitatea sau ocazia.

Lumea minţilor deschise e lumea oamenilor activi de astăzi care îşi doresc să dea ceva pentru sufletul lor, să nu rămână numai în cotidianul acela de a munci în fiecare clipă şi de a uita cine suntem, pentru ce am venit pe lumea asta, efectiv să ne anulăm din universul acesta mare. N-aş vrea să se întâmple lucrul ăsta nici cu mine, nici cu absolut nimeni din publicul meu şi nici cu cei care au ocazia să se întâlnească cu muzica mea.

Epoch Times: Puneţi şi emoţiile personale în muzica pe care o compuneţi sau o interpretaţi? Ce altceva vă inspiră?

Teo Milea: Dacă n-aş pune emoţie în muzica mea, n-aş putea să te cuceresc pe tine. În muzica mea pun tot ceea ce am mai bun, tot ceea ce am primit de sus, pentru că, după atâţia ani de muzică, astăzi sunt sigur că rolul meu ăsta este în lume. Să transmit emoţie. Muzica mă face să vibrez.

În muzică pun tot ceea ce mă înconjoară, nu trebuie să fug undeva în munţi şi să stau câteva luni bune pentru a putea compune un album. Mă încarc din lumea actuală de pe stradă, mă bucur să văd oameni, să văd cupluri, mă fascinează să văd un cuplu de oameni în vârstă care se ţin de mână, care mănâncă o îngheţată; el care are grijă de ea la 80 de ani, adică să vezi o poveste de dragoste vie, reală care trăieşte; să vezi un parc în care copiii se joacă; să văd atâtea veveriţe care zburdă.

Efectiv te face să zâmbeşti chiar dacă ai o zi mai tristă, sau o zi în care n-ai vrea să zâmbeşti sau nu ai niciun motiv, ieşi pe stradă şi poţi să-ţi găseşti momentul şi motivul pentru care trebuie să trăieşti. Toate acestea le pun în muzica mea. Încerc să nu aduc lucruri negative dar se mai întâmplă câteodată ca un acord minor să mai reflecte şi o parte mai tristă din ziua respectivă, dar face parte din viaţa mea şi din viaţa ta şi în muzică folosim şi clapele albe şi clapele negre.

Epoch Times: Cum aţi putea să descrieţi metodele folosite la compunerea muzicii? Ce vă fascinează cel mai mult în legătură cu muzica pe care o scrieţi?

Teo Milea: Muzica pe care o scriu e targetată direct spre oameni. Nu vreau să scriu o muzică foarte elaborată, pentru că atunci publicul meu s-ar lovi de nişte clişee pe care le-aş face foarte riguroase şi foarte pătrăţoase. Nu ăsta e ţelul. Vreau să-ţi ofer o muzică ce va putea să aibă un efect instant asupra ta. Timp de o oră să te laşi purtat de muzică şi să intri în poveste. Adică să nu te chinui să deschizi nu ştiu câte uşi ca să poţi zice: A, a fost relativ interesant concertul. Să fii parte din poveste. În multe dintre piesele mele, las părţi libere în care ştiu că mai trebuia o notă dar îţi ofer ţie posibilitatea să pui nota sufletului tău în muzica mea. Pentru că tot ceea ce scriu, scriu pentru oamenii de lângă mine. Şi atunci, normal că ei trebuie să fie parte din scenariu, parte din film, parte din poveste.

Eu, în ceea ce scriu mă folosesc de paleta imensă de culori muzicale. Poţi să cânţi dur, dar să exprimi dragoste, sau poţi să cânţi foarte, foarte piano şi să exprimi tristeţe, durere. Ai posibilităţi infinite. Muzica nu are limite, poate genera orice stare, orice emoţie. Muzica pentru mine e totul si întotdeauna am zis că muzica e un leac pentru suflet.

Epoch Times: Ca artist folosiţi diferite forme de exprimare: de la solist de pian, la compozitor şi profesor. Ca solist, cum combinaţi repertoriul clasic cu cel contemporan?

Teo Milea: Baza mea este de pianist clasic şi am învăţat de la cei mai mari profesori pe care fiecare muzician din lumea aceasta i-a avut. Şi aici aş enumera: Bach, Mozart, Beethoven, Rachmaninov, Liszt, Chopin, Bartok. Am folosit foarte mult din ceea ce am învăţat de la ei în muzica mea. Şi pun toate informaţiile pe care le-am primit de la ei, care pentru mine sunt ca o biblie, sunt ceva sfânt, fără de ei n-aş fi putut să ajung aici astăzi.

Dar iau şi lumea actuală a secolului XXI în care trăim. Şi deşi de-a lungul timpului, cursul a fost să se reprezinte prin muzica perioadei respective stilul şi felul oamenilor şi al naturii şi societăţii, eu spun despre muzica mea că am întors pe dos secolul XXI, pentru că astăzi, toţi ne grăbim, toţi alergăm, toţi fugim, toţi avem un obiectiv pe care-l vedem foarte scurt, o ţintă care trebuie îndeplinită. Eu am zis, decât să alergăm, hai mai bine să stăm şi să privim, să ne bucurăm de un peisaj.

De aceea, în muzica mea vei găsi momentele acelea de aer, de spaţiu, pădurea care respiră, momentul în care vrei să-ţi iei o pauză şi efectiv ai posibilitatea să te opreşti din trafic şi să te poţi bucura de altceva. Dacă nu faci pauza asta, nu o să poţi să transmiţi informaţia şi mesajul celui căruia doreşti să-i transmiţi mesajul.

Pentru că tot concertul meu e o undă de energie. Şi dacă s-ar putea inventa un scanner care să vadă vibraţia dintre mine şi public în timpul concertului vei fi uimit. Există o energie. Eu o ofer, ajunge la tine şi tu începi să-mi dai înapoi. Şi de-a lungul concertului e un perpetuum mobile. Energia circulă. Cel care dă, cel care primeşte şi culmea eu mă încarc de la oameni, voi sunteţi sursa mea de energie pentru că eu stau între oameni.

Teo Milea e un personaj exact ca fiecare personaj din sală. Teo Milea e un om simplu, un om care se bucură de oameni. Un om care trăieşte pentru oameni şi prin oameni. Teo Milea nu e un artist de geniu şi nu o să fie niciodată. Tea Milea nu e vedetă. Teo Milea e un om simplu, care şi el îşi plăteşte facturi şi trăieşte în cotidian. Sunt la fel ca voi. Vin din voi şi trăiesc pentru voi.

Epoch Times: Aţi avut vreun spectacol în trecut, care încă mai rezonează cu dv.?

Teo Milea: Am o zi în viaţa mea, în care am fost invitat să cânt pe scena operei din Dortmund la gala internaţională de balet. Am fost invitat de prim-balerina care a vrut să coregrafieze şi să danseze pe piesa mea: Agony and Ecstasy. A fost un moment fantastic. Să-ţi ceară o prim-balerină de rang internaţional să cânţi muzica ta pentru 1200 de oameni şi să ai posibilitatea să transmiţi emoţia pe care ai scris-o, prin dans, prin muzică, unor oameni şi să fie ceva deosebit. Momentul acesta m-a marcat. Am lucrat timp de o săptămână, de trei ori pe zi cu balerinii şi eram foarte bine pregătiţi.

Dar înainte de a intra pe scenă, cu o jumătate de oră înainte, directorul operei, patronul galei, a venit să-mi spună că a uitat să-mi spună, de fapt, ceva de-a lungul săptămânii şi mi-a spus ceva ce m-a făcut să rămân perplex, ca în momentul acela în care-ţi pică sunetul când eşti la telefon şi nu se mai aude absolut nimic. Mi-a spus că timp de 18 ediţii nu a avut un pianist pe scenă, şi că eu sunt primul care voi cânta live. În momentul acela m-am gândit aşa - wow. Asta chiar că e o provocare. Şi culmea, foarte mulţi s-ar speria de chestia asta, deşi toată încărcătura emoţională deja devenise subit de 100 de ori mai grea. Am zis: 'am ajuns aici, e în drumul meu, toţi prietenii mei ştiu că sunt aici, toţi cei care au ascultat această piesă au crezut în ea, e momentul să demonstrez'. Şi a fost un succes internaţional de mare valoare artistică.

Epoch Times: Aţi participat la competiţii? Ştiaţi că NTDTV (New Tang Dynasty TV) găzduieşte o competiţie internaţională de pian care va avea loc la New York în această toamnă, şi care se concentrează pe revitalizarea culturii tradiţionale chineze? Pot participa artişti de concerte, muzicieni profesionişti, profesori de pian sau studenţi în vârstă de peste 16 ani, care sunt pasionaţi de muzica clasică de pian din perioada barocă şi romantică. Este o experienţă şi o expunerea bună ce oferă posibilitatea de a învăţa de la muzicieni care vin de pretutindeni. Aţi fi interesat?

Teo Milea: Categoric sunt interesat să aflu cât mai multă informaţie. Atunci când primeşti informaţie primeşti încă un million de note în plus pe care să le pui în muzica ta. Fiecare informaţie e încă o carte pe care o citeşti şi fiecare literă o stochezi în interiorul tău şi o transmiţi apoi prin latura ta sufletească. De-a lungul anilor, în tinereţea mea am participat la multe competiţii naţionale şi internaţionale şi am câştigat locuri bune la aceste concursuri. De multe ori mă gândesc dacă m-aş duce înapoi în timp şi să reiau muzica marilor mei profesori şi să o cânt din nou. Cred că sunt astăzi artişti care sunt născuţi pentru a interpreta muzica clasică şi menirea mea, îmi dau seama că este să scriu muzică. Doresc să-i susţin pe cei care concurează, prefer să scriu muzică pentru ei, ca într-o bună zi să poată să cânte în competiţii mari şi muzica mea. Rolul meu nu mai e să cuceresc premii. Rolul meu e să cuceresc suflete şi inimi.

Epoch Times: În încheiere, aş vrea să vă întreb: Care sunt planurile dumneavoastră în viitorul apropiat?

Teo Milea: Sunt 3 concerte care urmează să aibă loc acum în Canada, care îmi deschid lumea mea pentru lumea actuală şi sunt 3 momente în care o să-mi cunosc noii prieteni. Pentru că nu-mi place să folosesc cuvântul fani. Eu nu am fani, am doar prieteni. În momentul în care ai venit în sala de concert unde eu îţi cânt, pentru mine eşti imediat un prieten, pentru că mi-ai dat din timpul tău. Va fi concertul din 6 martie din Toronto, va fi concertul din 3 Aprilie de la Waterloo şi din 23 aprilie din Montreal. Acestea sunt planurile pentru această primăvară.

Este un plan mare pentru 2017, când va fi un turneu european şi nord-american, dar pe lângă planurile mele de om de scenă şi de compozitor şi solist, am un plan pe care vreau să-l îl pun în aplicare cât de repede. Acela de a fi mentor. E atât de frumos să bucuri oamenii prin ceea ce faci tu, dar cât de frumos e să bucuri oamenii prin ceea ce laşi mai departe. Din cauza aceasta îmi elaborez deja o clasă de viitori pianişti, doresc să am câţiva pianişti pe care să-i îndrum, să-i pornesc, astfel încât să am bucuria peste câţiva ani să pot să cânt pe scenă în faţa publicului alături de copiii în care eu am investit în primul rând suflet. Pentru că, astăzi, încerc să am posibilitatea să trăiesc ca ieri şi ştiu cât e de greu să-ţi formezi o carieră ca pianist.

Eu pot să-i dau cuiva şansa să cânte alături de mine pe scenă ca tu să-l cunoşti. Pentru că nu ştiu cât am de sus să concertez. Dar dacă eu într-o zi o să mă opresc, şi o să fiu undeva în umbră, vreau să pot chema publicul la un concert de pian care, poate, reprezintă o mare parte din muzica mea cântată de un discipol al meu.

Puteţi afla mai multe detalii despre artist apăsând linkul: http://teomilea.com/