Analist turc: Acordul UE-Turcia este fantasmagoric/Nu va funcţiona

Cercetătorul de la Centre for Southeast European Studies din Graz arată că Turcia este profund implicată în războiul sirian, iar Erdogan duce o campanie de exterminare împotriva separatiştilor kurzi care a dus la moartea câtorva sute de civili şi a obligat alţi zeci de mii de oameni să-şi părăsească locuinţele în doar câteva luni.

După cum au arătat atentatele teroriste de la Ankara şi Istanbul, care s-au înmulţit în ultima vreme, autorităţile turce nu sunt capabile sau dornice nici să asigure securitatea şi integritatea fizică a propriilor cetăţeni, darămite a refugiaţilor.

Kerem Oktem consideră şi liberalizarea vizelor pentru cetăţenii turci promisă de UE Ankarei ca fiind o şaradă, deoarece pentru ca aceasta să fie realizată este nevoie ca Turcia să respecte drepturile fundamentale, ceea ce în acest moment nu se întâmplă. În plus, un număr suficient de mare de state membre UE încă se opun acestui proces de liberalizare a vizelor.

Preşedintele turc Recep Erdogan este pregătit însă şi pentru varianta eşecului, caz în care poate să acuze UE de duble standarde.

Pe de altă parte, barterul cu refugiaţi ridică probleme mari de etică, aşa cum arăta Iverna McGowan de la Amnesty Internaţional, precizând că ”schimbul de refugiaţi nu este doar dezumanizant, ci nici nu oferă o soluţie sustenabilă pe termen lung a actualei crize umanitare”. Prin acordul UE-Turcia, cei care fug disperaţi din zone de conflict pentru a-şi salva viaţa nu vor putea fi opriţi atât de uşor să ajungă în Europa, ci vor căuta noi rute şi mai periculoase şi mai scumpe. Fie vor încerca să treacă graniţa dintre Turcia şi Bulgaria, fie să ajungă tot în bărci din Libia în Italia sau vor alege o nouă rută prin Ucraina, spre Europa de Est, trecând şi prin România - în orice caz, problema nu se rezolvă.

Citiţi şi: De ce a eşuat Erdogan în construirea unei democraţii islamice

Politica zombi în Europa

Kerem Oktem explică insistenţa UE pe un acord cu Turcia care este departe de a rezolva problema prin faptul că partidele de extremă dreaptă, neo-fasciste şi rasiste, şi ideile lor au ajuns de la poziţii marginale în centrul politicilor ţărilor UE, de la democraţiile scandinave până la ţările declarat iliberale precum Ungaria şi Slovacia.

Aceşti populişti au reuşit să pună criza refugiaţilor în cheia Eurabiei, a cuceririi Europei demografic de către musulmani, pe fondul îmbătrânirii accelerate a populaţiilor din statele europene şi a ratei de natalitate inferioare. Ca urmare, Kerem Oktem sugerează că frica de aceştia i-a forţat mâna lui Merkel pentru a avansa acordul cu Turcia. Miza ar fi salvarea imaginii Europei, care să poată arăta că nu a pierdut controlul situaţiei în crizei refugiaţilor. Totodată ar fi vorba despre ”o încercare disperată de a-i împinge pe zombii Europei înapoi în dulap”, şi aici cercetătorul se referă la extremiştii şi populiştii care au ajuns să facă agenda mainstream-ului, alimentând fricile populaţiei.

Libertatea de exprimare a fost abolită aproape complet prin preluarea de către putere a celui mai mare ziar de opoziţie şi prin intimidarea celor care au luat poziţie împotriva acestui atac la libertatea presei.

Deriva autoritaristă din Turcia

Dacă timp de aproape un deceniu Turcia a fost considerată un model de succes de îmbinare a Islamului, democraţiei şi capitalismului în Orientul Mijlociu şi nu numai, în ziua de astăzi ea se transformă într-un stat poliţienesc.

Dintr-o coaliţie largă de conservatori, islamişti şi antreprenori liberali, partidul AKP s-a transformat într-un simplu instrument al preşedintelui Erdogan pentru transformarea ţării într-o autocraţie prezidenţială. Kerem Oktem susţine că Republica Turcă cu deficienţele ei democratice teribile a dispărut complet, iar în prezent s-a instaurat un stat poliţienesc, cu o guvernare neliberală, care a scăpat total de sub control.

Libertatea de exprimare a fost abolită aproape complet prin preluarea de către putere a celui mai mare ziar de opoziţie şi prin intimidarea celor care au luat poziţie împotriva acestui atac la libertatea presei. Pe de altă parte, 1.128 de membri ai zonei academice au semnat o petiţie pentru pace şi împotriva războiului cu separatiştii kurzi, iar în prezent sunt hărţuiţi şi persecutaţi. Mulţi dintre ei şi-au pierdut joburile, iar trei dintre ei sunt în închisoare pentru că au citit petiţia în cadrul unei conferinţe de presă. Chiar în ziua în care era semnat la Bruxelles acordul Turcia-UE, susţinători ai profesorilor deţinuţi au fost dispersaţi cu gaze lacrimogene din faţa închisorii din Istanbul.

UE s-a făcut însă că nu vede deriva autoritaristă a Turciei şi n-a răspuns nici la mesajul dur al lui Erdogan care i-a acuzat pe europeni de duble standarde : ”Nimeni nu ridică din sprâncene atunci când Franţa instituie măsuri de urgenţă după un atentat terorist, dar când noi facem asta, ei, europenii ne predică libertate şi democraţie. Aceste declaraţii nu mai au nicio valoare în Turcia”.

În concluzie, Kerem Oktem afirmă că Turcia alunecă pe o pantă de autodistrugere violentă, prin abolirea de facto a democraţiei şi a libertăţilor, în timp ce ”UE se transformă într-o farsă”. ”Cine va mai considera UE ca un actor global cu putere normativă – chiar şi la nivel regional – acum când ea girează şi facilitează prăbuşirea Turciei în abisul autoritarist?”, se întreabă retoric expertul.