Politica internă a Statelor Unite ale Americii sub noua administraţie Trump - IV

În cea de-a patra parte a seriei mele, aş vrea să reflectaţi împreună cu mine asupra unui caz care necesită o foarte mare aplecare. În primele trei părţi am încercat să demonstrez nu doar faptul că ordinea internaţională s-a schimbat sau că ideologiile clasice sunt puternic influenţate de inteligenţă artificială, ci şi că graniţa dintre Bine şi Rău s-a micşorat. În lumea contemporană, din cauza reţelelor sociale şi a politicilor falimentare, Adevărul s-a relativizat, iar foarte mulţi oameni au impresia că înţelepciunea este fie uşor de cumpărat, fie uşor de dobândit. Dacă vorbim despre înţelepciune, consider că prin peniţa lui Platon, Socrate spunea ceva fundamental despre înţelepciune şi graniţa dintre cel care practică virtutea asemenea unui cetăţean atenian şi cel care doar pretinde că o practică: „Tu, cel mai bun dintre oameni, care eşti atenian, cetăţean al cetăţii celei mai mari şi mai reputate în înţelepciune şi putere, oare nu ţi-e ruşine să te preocupi de felul cum vei avea cât mai mulţi bani, cât şi să te preocupi de glorie şi de onoare, dar să nu te preocupi şi să nu-ţi pese de gândire, de adevăr şi de suflet, de felul cum acesta ar deveni cât mai bun? Iar dacă cineva dintre voi va veni cu obiecţia că el se preocupă de acestea din urmă, nu-l voi lăsa în pace şi nu voi pleca, ci-1 voi întreba, îl voi examina şi-l voi supune probei contestării. Şi dacă nu mi se va părea că a dobândit virtutea, dar pre tinde că a făcut-o, îl voi mustra cum că dă cel mai puţin pe lucrul care-i cel mai de preţ şi că e dispus să dea mai mult pe ceea ce-i mai nevrednic. Asta voi face cu oricine m-aş întâlni - fie mai tânăr, fie mai în vârstă, fie străin, fie cetăţean”¹

Dacă privim starea actuală a lumii, graniţele dintre Bine şi Rău nu mai sunt atât de clar definite. Cel mai bun exemplu este situaţia din lumea democratică, în special din Statele Unite ale Americii. Administraţia Biden a vorbit despre Axa Răului, o alianţă geopolitică formată din China, Rusia, Iran şi Coreea de Nord, care trebuie înfrântă. Doar a vorbit despre aceasta, pentru că, atunci când privim acţiunile concrete, administraţia sa a făcut prea puţin. Acum, odată cu administraţia Trump, regulile s-au schimbat puţin. Vedem mai multe facţiuni în cadrul Partidului Republican:

A. Una care este conservatoare (adică total opusă acestei Axe a Răului, dorind să ia măsuri radicale împotriva ei),

B. Există facţiunea izolaţionistă şi pro-Rusia (care doreşte ca SUA să iasă din NATO şi să se retragă de pe teritoriul european, susţinând apropierea de Rusia şi China) şi

C. Facţiunea tehnofascistă, care nu este doar izolaţionistă, ci merge mai departe şi propune un nou model de guvernare, unul care elimină „Catedrala”. Ei definesc „Catedrala” ca reprezentând instituţiile culturale, universităţile şi mass-media publică. Cele 3 elemente formează „răufăcătorul” poveştii, pur si simplu pentru că funcţionează ca un peisaj ideologic vast. De aceea, omenirea trebuie să combată Catedrala şi să aducă o nouă formă de guvernare, profund amestecată cu dezvoltarea inteligenţei artificiale. În cadrul acestei facţiuni activează Peter Thiel şi Elon Musk.

Mai mult, observăm că regimul democratic din SUA începe să pălească uşor. Libertatea de exprimare este garantată în mod clar de Constituţia americană. Cu toate acestea, de când Trump a preluat funcţia de preşedinte, el a permis accesul doar unei anumite părţi a presei la conferinţe de presă şi la posibilitatea de a pune întrebări. Acest lucru contravine definiţiei democraţiei şi drepturilor fundamentale. Ca lider, nu ai dreptul să restricţionezi libertatea de exprimare a jurnaliştilor sau să închizi instituţii de presă care nu îţi plac doar pentru că aparţin opoziţiei.

Nu am nicio problemă cu închiderea posturilor care răspândesc ură sau promovează propagandă nazistă, fascistă ori comunistă — acestea sunt excepţii legitime. Dar alţi jurnalişti care încearcă să rămână neutri sunt excluşi la fel de des.

Episodul dintre Donald Trump şi jurnalistul australian a fost extrem de tulburător. Faptul că lui Trump nu i-a plăcut întrebarea jurnalistului — deşi era pertinentă — nu îl îndreptăţeşte sa îl atace indirect şi să generalizeze problema la nivel naţional, atacând astfel Australia, unul dintre cei mai apropiaţi aliaţi ai Americii, o ţară aflată astăzi sub presiunea Chinei comuniste²

În ceea ce priveşte libertatea de exprimare pe reţelele de socializare, există câteva aspecte problematice pe care vreau să le subliniez. Susţin fără ezitare clasificarea organizaţiei „Antifa” drept organizaţie teroristă. Nu am obiecţii faţă de limitarea grupurilor care incită la violenţă. Totuşi, am o problemă majoră atunci când, pentru a obţine o viză sau diverse servicii americane, profilul meu de socializare este verificat — nu pentru conţinut extremist (care ar trebui într-adevăr condamnat şi restricţionat) — ci pentru ca aş fi criticat administraţia sau pentru ca aş fi exprimat o opinie diferită cu privire la asasinarea lui Charlie Kirk (în mod clar un act condamnabil), punând, de exemplu, la îndoială dacă este sau nu un martir. Astfel de opinii ar putea avea consecinţe pentru mine. Să luăm comunicatul de presă al Departamentului de Stat din 18 iunie 2025, intitulat „Anunţ privind extinderea verificărilor pentru solicitanţii de viză”. Acolo se precizează:

Conform noilor directive, vom efectua o verificare cuprinzătoare şi detaliată, inclusiv a prezenţei online, a tuturor solicitanţilor de vize pentru studenţi şi vizitatori de schimb în categoriile de vize F, M şi J pentru non-imigranţi. Pentru a facilita această verificare, toţi solicitanţii de vize F, M şi J vor fi instruiţi să îşi ajusteze setările de confidenţialitate pe toate profilurile lor de pe reţelele sociale la <. […] Fiecare decizie de acordare a vizei este o decizie de securitate naţională. Statele Unite trebuie să fie vigilente in procesul de emitere a vizelor pentru a se asigura că cei care solicită admiterea în Statele Unite nu intenţionează să facă rău americanilor şi intereselor noastre naţionale şi că toţi solicitanţii demonstrează în mod credibil eligibilitatea pentru viza solicitată, inclusiv că intenţionează să se angajeze în activităţi conforme cu termenii admiterii lor”³

Sunt sigur că acest anunţ este scris în mod clar pentru a limita şi opri orice infracţiune transnaţională, atacuri teroriste şi pentru a limita migranţii care vizează securitatea naţională a Statelor Unite. Dar, în cadrul acestei declaraţii, este scris doar „securitate naţională”. Ce se întâmplă dacă graniţele securităţii naţionale depăşesc terorismul sau ameninţarea criminală? Dacă cineva critică guvernul SUA sau administraţia Trump pentru ceva anume, ar putea fi acest lucru etichetat şi drept o „ameninţare la adresa securităţii naţionale”? În opinia mea, există anumiţi termeni şi cuvinte care trebuie definiţi pentru a limita orice abuz de putere. Aş putea fi o ameninţare naţională pentru că eu critic unele dintre acţiunile actualei administraţii americane? Aş putea fi considerat o ameninţare la adresa securităţii naţionale pentru că observ inconsecvenţă administrativă şi răspândirea teoriilor conspiraţiei în cadrul administraţiei? Şi aici mă refer la teoriile conspiraţiei privind vaccinurile produse de sute de ani. În opinia mea, Robert F. Kennedy Jr. ar fi trebuit demis cu mult timp în urmă, pentru că subminează o practică medicală care există de secole - producerea şi distribuirea vaccinurilor, serul care a salvat nenumărate vieţi de la inventarea sa. Chiar vrem să revenim la poliomielită sau la alte boli eradicate? Mai mult, administraţia Trump a fost inconsistentă — de la o zi la alta, de la o săptămână la alta. Elon Musk se alătură, Elon Musk pleacă din motive binecunoscute. J.D. Vance adoptă poziţii clar pro-ruse, iar apoi, câteva zile mai târziu, spune că ar putea ignore rachete Ucrainei. Aceasta este o lipsă de coordonare clară şi periculoasă, care face întreaga administraţie vulnerabilă. Aş fi considerat o ameninţare naţională pentru că mi-am scris opinia personală despre unele dintre acţiunile administraţiei Trump în câteva propoziţii de mai sus? Libertatea de exprimare înseamnă că am dreptul să nu fiu de acord cu tine — şi aici vorbesc strict dintr-un punct de vedere paşnic. Dacă sunt de acord cu unele acţiuni ale administraţiei, nu înseamnă că trebuie să fiu de acord cu toate. Şi dacă voi critica anumite acţiuni, nu ar trebui să însemne că voi suporta consecinţe pentru că fac acest lucru.

În afara acestor aspecte, consider că peisajul politic intern al Statelor Unite este, totuşi, mai stabil decât în urmă cu un an. Acest lucru se datorează intensificării controalelor la graniţa sudică cu Mexicul, adoptării unor măsuri ferme în ceea ce priveşte declararea unui veritabil război împotriva traficului de droguri care pătrundea în ţară, precum şi redeschiderii ramurilor energetice tradiţionale — o decizie care va influenţa inevitabil costurile energiei. Spre exemplu, potrivit USA Facts, „Aproximativ 8.400 de încercări de trecere au fost detectate în septembrie 2025, cu 84,4% mai puţine decât în septembrie 2024”⁴

În următorul articol al seriei, mă voi concentra pe a treia caracteristică a acestei „noi lumi curajoase” în relaţiile internaţionale, şi anume faptul că este din ce în ce mai observabilă multipolaritatea ca fenomen global. În acelaşi timp, se pot observa clar statele democratice şi se pot observa clar statele autoritare şi totalitare, atât la nivel naţional, cât şi internaţional.

Materialul face parte dintr-o serie mai mare: Europa între ciocanul istoriei şi nicovala inteligenţei artificiale Prima parte a seriei se găseşte aici

****