Votul din Franţa oferă stângii cele mai multe locuri în faţa extremei drepte, dar lasă un parlament suspendat şi un blocaj

O coaliţie a stângii franceze a obţinut duminică cele mai multe locuri în alegerile legislative cu miză mare, respingând o creştere a extremei drepte, dar nereuşind să obţină o majoritate. Potrivit AP News, rezultatul a lăsat Franţa, un pilon al Uniunii Europene şi ţară gazdă a Jocurilor Olimpice, în faţa perspectivei uimitoare a unui parlament suspendat şi a paraliziei politice.

Turbulenţele politice ar putea zdruncina pieţele si economia franceză, a doua ca mărime din UE, şi ar putea avea implicaţii majore pentru războiul din Ucraina, diplomaţia globală şi stabilitatea economică a Europei.

Atunci când a convocat alegerile la 9 iunie, după ce extrema dreaptă a înregistrat o creştere puternică în scrutinul francez pentru Parlamentul European, preşedintele Emmanuel Macron a declarat că întoarcerea la vot ar oferi "clarificări".

La aproape toate nivelurile, acest pariu pare să se fi întors împotriva sa. Conform rezultatelor oficiale publicate luni dimineaţă, toate cele trei blocuri principale au fost departe de cele 289 de locuri necesare pentru a controla Adunarea Naţională cu 577 de locuri, cea mai puternică dintre cele două camere legislative ale Franţei.

Rezultatele au indicat puţin peste 180 de locuri pentru coaliţia de stânga Noul Front Popular, care s-a clasat pe primul loc, în faţa alianţei centriste a lui Macron, cu peste 160 de locuri. Partidul de extremă-dreaptă al Marinei Le Pen, Adunarea Naţională, şi aliaţii săi au fost limitaţi la locul al treilea, deşi cele peste 140 de locuri au fost cu mult peste cea mai bună performanţă anterioară a partidului - 89 de locuri în 2022.

Un parlament suspendat este un teritoriu necunoscut pentru Franţa modernă.

"Ţara noastră se confruntă cu o situaţie politică fără precedent şi se pregăteşte să întâmpine lumea în câteva săptămâni", a declarat prim-ministrul Gabriel Attal, care intenţionează să îşi prezinte demisia mai târziu în cursul zilei.

În perspectiva Jocurilor Olimpice de la Paris, Attal a declarat că este pregătit să rămână în funcţie "atât timp cât datoria o va cere".

Macron mai are trei ani din mandatul său prezidenţial.

Attal şi-a exprimat mai clar ca niciodată dezaprobarea faţă de decizia şocantă a lui Macron de a convoca alegeri, afirmând că "nu am ales această dizolvare" a Adunării Naţionale demisionare, unde alianţa de centru a preşedintelui a fost cel mai mare grup, deşi fără o majoritate absolută. Cu toate acestea, a reuşit să guverneze timp de doi ani, atrăgând deputaţi din alte tabere pentru a lupta împotriva eforturilor de a o doborî.

Noua legislatură pare lipsită de o astfel de stabilitate. Când Macron va zbura la Washington pentru un summit al alianţei NATO în această săptămână, el va părăsi o ţară care nu are o idee clară cine ar putea fi următorul său prim-ministru şi care se confruntă cu perspectiva că preşedintele ar putea fi obligat să împartă puterea cu un politician profund opus politicilor sale.

Totuşi, mulţi s-au bucurat. În piaţa Stalingrad din Paris, susţinătorii stângii au aclamat şi au aplaudat în timp ce proiecţia care arăta alianţa viitoare a apărut pe un ecran gigant. Strigăte de bucurie au răsunat şi în piaţa Republique din estul Parisului, oamenii îmbrăţişând spontan persoane necunoscute şi aplaudând neîncetat timp de câteva minute după ce proiecţia a apărut.

Marielle Castry, o secretară medicală, se afla în metroul din Paris când au fost anunţate pentru prima dată rezultatele.

"Toată lumea avea smartphone-urile şi aştepta rezultatele, iar apoi toată lumea s-a bucurat enorm. Am fost stresată de la 9 iunie şi de la alegerile europene. ... Şi acum, mă simt bine. Eliberată", a declarat femeia în vârstă de 55 de ani.

O hartă politică redesenată

Chiar înainte ca voturile să fie exprimate, alegerile au redesenat harta politică a Franţei. Acestea au determinat partidele de stânga să lase deoparte diferenţele şi să se unească în noua alianţă de stânga. Aceasta promite să anuleze multe dintre reformele principale ale lui Macron, să se angajeze într-un program de cheltuieli publice extrem de costisitor şi să adopte o poziţie mult mai dură faţă de Israel din cauza războiului cu Hamas.

Macron a descris coaliţia stângii ca fiind "extremistă" şi a avertizat că programul său economic de multe zeci de miliarde de euro în cheltuieli publice, finanţat parţial prin creşterea impozitelor pentru persoanele cu venituri mari şi pe avere, ar putea fi distrugător pentru Franţa, deja criticată de organele de supraveghere ale UE pentru datoria sa.

Cu toate acestea, liderii Noului Front Popular l-au presat imediat pe Macron să ofere alianţei prima şansă de a forma un guvern şi de a propune un prim-ministru.

Cel mai proeminent dintre liderii coaliţiei de stânga, Jean-Luc Melenchon, a declarat că aceasta "este pregătită să guverneze".

În timp ce Adunarea Naţională a obţinut mai multe locuri decât oricând, partidul anti-imigraţie cu legături istorice cu antisemitismul şi rasismul a fost departe de speranţele sale de a obţine o majoritate absolută care ar fi dat Franţei primul său guvern de extremă-dreaptă de la al Doilea Război Mondial.

"Dezamăgit, dezamăgit. Ei bine, mă bucur să văd progresul nostru, pentru că în ultimii ani am avut rezultate mai bune", a declarat susţinătorul extremei drepte Luc Doumont, în vârstă de 66 de ani.

După ce partidul s-a clasat pe primul loc în primul tur al scrutinului de la sfârşitul săptămânii trecute, rivalii săi au încercat să-i spulbere speranţele de victorie absolută duminică, prin retragerea strategică a candidaţilor din multe districte. Astfel, mulţi candidaţi de extremă dreaptă au rămas în competiţii directe împotriva unui singur adversar, ceea ce le-a îngreunat obţinerea victoriei.

Mulţi alegători au decis că menţinerea extremei drepte la putere a fost mai importantă pentru ei decât orice altceva, susţinându-i pe adversarii săi în turul doi, chiar dacă aceştia nu făceau parte din tabăra politică pe care o susţin de obicei.

Cu toate acestea, liderul Adunării Naţionale, Le Pen, care se aşteaptă să candideze pentru a patra oară la preşedinţia Franţei în 2027, a declarat că alegerile au pus bazele "victoriei de mâine".

"Realitatea este că victoria noastră este doar amânată", a adăugat ea.

Dar sora mai mare a lui Le Pen, Marie-Caroline, a fost printre perdanţii partidului său duminică, învinsă de un candidat de stânga şi doar 225 de voturi în districtul său.

Jordan Bardella, protejatul de 28 de ani al lui Le Pen, care spera să devină prim-ministru, a deplâns faptul că rezultatul naţional "aruncă Franţa în braţele extremei stângi".

O declaraţie din partea biroului lui Macron a indicat că acesta nu se va grăbi să invite un potenţial prim-ministru pentru a forma un guvern. Acesta a declarat că urmăreşte rezultatele şi că va aştepta ca noua Adunare Naţională să prindă contur înainte de a lua "deciziile necesare".

Teritoriu necunoscut

Spre deosebire de alte ţări din Europa, care sunt mai obişnuite cu guvernele de coaliţie, Franţa nu are o tradiţie a parlamentarilor din tabere politice rivale care se reunesc pentru a forma o majoritate. Franţa este, de asemenea, mai centralizată decât multe alte ţări europene, cu mult mai multe decizii luate la Paris.

Preşedintele a sperat că, având soarta Franţei în mâinile lor, alegătorii s-ar putea îndepărta de partidele de dreapta şi de stânga extremiste şi s-ar putea întoarce la partidele tradiţionale mai apropiate de centru - unde Macron a găsit o mare parte din sprijinul care i-a adus preşedinţia în 2017 şi din nou în 2022.

Dar, în loc să se ralieze în spatele său, milioane de alegători au profitat de decizia sa surprinzătoare ca de o oportunitate de a-şi exprima furia faţă de inflaţie, criminalitate, imigraţie şi alte nemulţumiri - inclusiv stilul de guvernare al lui Macron.

Divizarea accentuată a politicii franceze - în special în această campanie toridă şi rapidă - va complica cu siguranţă orice efort de a forma un guvern. Rasismul şi antisemitismul au marcat campania electorală, alături de campaniile de dezinformare ruseşti, iar peste 50 de candidaţi au raportat că au fost agresaţi fizic - un lucru foarte neobişnuit pentru Franţa.