Un trilion de dolari: Factura energetică masivă a Europei marchează doar începutul crizei [Bloomberg]

Europa a fost lovită de aproximativ 1 trilion de dolari din cauza creşterii costurilor cu energia, ca urmare a războiului din Ucraina, iar cea mai gravă criză din ultimele decenii este doar la început.

După această iarnă, regiunea va trebui să umple rezervele de gaz cu livrări reduse din Rusia, intensificând concurenţa pentru petrolierele cu combustibil, relatează publicaţia The Star, citând o analiză Bloomberg.

Chiar şi în condiţiile în care vor fi puse în funcţiune mai multe instalaţii de import de gaze naturale lichefiate (GNL), se aşteaptă ca piaţa să rămână strânsă până în 2026, când vor fi disponibile capacităţi de producţie suplimentare din Statele Unite şi Qatar. Acest lucru nu înseamnă o reducere a preţurilor ridicate până atunci.

Deşi guvernele au reuşit să ajute companiile şi consumatorii să atenueze o mare parte din consecinţe cu ajutoare de peste 700 de miliarde de dolari, potrivit think tank-ului Bruegel, cu sediul la Bruxelles, starea de urgenţă ar putea dura ani de zile.

În condiţiile în care ratele dobânzilor sunt în creştere, iar economiile vor intra probabil în recesiune, ajutorul care a amortizat lovitura pentru milioane de gospodării şi întreprinderi pare să devină din ce în ce mai inaccesibil.

"Odată ce adunaţi totul - planuri de salvare, subvenţii - este o sumă ridicol de mare de bani", a declarat Martin Devenish, director la firma de consultanţă S-RM. "Va fi mult mai greu pentru guverne să gestioneze această criză anul viitor".

Capacitatea financiară a guvernelor este deja tensionată. Aproximativ jumătate dintre membrii Uniunii Europene (UE) au datorii care depăşesc limita blocului de 60% din produsul intern brut (PIB).

Suma de aproximativ un trilion de dolari, calculată de Bloomberg pe baza datelor de pe piaţă, reprezintă un total general al scumpirii energiei pentru consumatori şi companii, din care o parte, dar nu tot, fiind compensat de pachetele de ajutor.

Bruegel are o estimare similară care are în vedere cererea şi o creştere a preţurilor, care a fost publicată într-un raport al Fondului Monetar Internaţional în această lună.

Graba de a umple depozitele în timpul verii, în ciuda preţurilor aproape record, a atenuat deocamdată presiunea asupra ofertei, dar vremea geroasă oferă sistemului energetic european primul test real în această iarnă.

Săptămâna trecută, autoritatea de reglementare a reţelelor din Germania a avertizat că nu se economiseşte suficient gaz şi că doi din cinci indicatori, inclusiv nivelul consumului, au devenit critici.

Având în vedere că aprovizionarea este redusă, întreprinderilor şi consumatorilor li s-a cerut să reducă consumul.

UE a reuşit să reducă cererea de gaze cu 50 de miliarde de metri cubi în acest an, dar regiunea se confruntă în continuare cu un deficit potenţial de 27 de miliarde de metri cubi în 2023, potrivit Agenţiei Internaţionale pentru Energie. Aceasta presupune că livrările ruseşti scad la zero şi că importurile chinezeşti de GNL revin la nivelurile din 2021.

"Obţinerea gazelor este o necesitate absolută şi probabil că vom asista la o tezaurizare europeană generalizată", a declarat Bjarne Schieldrop, analist-şef pentru mărfuri la banca suedeză SEB AB, prezicând o "piaţă a vânzătorilor" pentru cel puţin următoarele 12 luni .

"A început cursa pentru a umple stocurile de gaze naturale din UE" înainte de iarna viitoare.

Principala sursă de aprovizionare cu gaze din Rusia către Europa de Vest era Nord Stream, care a fost avariat într-un act de sabotaj în septembrie.

Regiunea primeşte în continuare o cantitate mică de livrări ruseşti prin Ucraina, dar bombardarea intensă a infrastructurii energetice ucrainene de către Kremlin pune în pericol această rută. Fără această linie de gaz, reumplerea depozitelor va fi o provocare.

Pentru a evita o penurie, Comisia Europeană a stabilit obiective minime pentru stocuri. Până la 1 februarie, rezervoarele ar trebui să fie pline în proporţie de cel puţin 45% pentru a evita epuizarea acestora până la sfârşitul sezonului de încălzire.

Dacă iarna va fi blândă, obiectivul este de a menţine nivelurile de stocare la 55% până atunci.

Importurile de GNL în Europa au atins niveluri record, iar în Germania se deschid noi terminale plutitoare pentru a primi combustibilul.

Importurile chinezeşti de gaze naturale vor fi probabil cu 7% mai mari în 2023 decât în acest an, potrivit Institutului de Economie Energetică din cadrul China National Offshore Oil Corp.

Alte ţări asiatice acţionează pentru a achiziţiona mai mult gaz. Japonia, principalul importator mondial de GNL în acest an, ia în considerare chiar crearea unei rezerve strategice, iar guvernul caută, de asemenea, să subvenţioneze achiziţiile.

Contractele futures pentru gazul european au avut o medie de aproximativ 135 pe megawatt-oră în acest an, după ce au atins un maxim de 345 în iulie.

Dacă preţurile vor reveni la 210, costurile de import ar putea ajunge la 5% din PIB, potrivit lui Jamie Rush, economist-şef pentru Europa la Bloomberg Economics.

Acest lucru ar putea face ca recesiunea superficială prognozată să se transforme într-o recesiune profundă, iar guvernele vor trebui probabil să reducă programele ca răspuns.

"Natura sprijinului se va schimba de la o abordare urgentă, atotcuprinzătoare, la măsuri mai bine direcţionate", a susţinut Piet Christiansen, strateg şef la Danske Bank A/S.

"Cifrele vor fi mai mici, dar vor fi în continuare acolo prin această tranziţie", a adăugat el.

Pentru ţări precum Germania, care se bazează pe energie la preţuri accesibile pentru a produce orice, de la maşini la produse chimice, costurile ridicate înseamnă pierderea avantajului în faţa SUA şi a Chinei. Acest lucru pune presiune pe administraţia cancelarului Olaf Scholz pentru a menţine sprijinul pentru economie.

"Având în vedere repercusiunile politice şi sociale potenţial enorme ale exploziei preţurilor la energie şi şocul suferit de coloana vertebrală a economiei germane, este important ca guvernul german să intervină", a declarat Isabella Weber, economistă la Universitatea din Massachusetts Amherst, cunoscută ca fiind inventatorul reducerii preţului la gaze din Germania.

Provocarea constă în găsirea unui echilibru între menţinerea fabricilor în funcţiune şi încălzirea locuinţelor pe termen scurt, fără a bloca stimulentele pentru investii în energie regenerabilă, considerată în general ca fiind cea mai sustenabilă cale de ieşire din criza energetică.